Les 200 premières lignes.
Ce-o să fii?
Noul Dumnezeu. E grozav, nu-i așa?
Deci tatăl tău se retrage și te-a ales pe tine în loc?
Nu explicit. Eu și Amenadiel păstrăm secretul, deci îl vrea pe unul dintre noi.
- Și Amenadiel nu vrea? - Nu. Postul e al meu.
Și îngerii ceilalți? Ei sunt de acord?
Nu, au mai multe păreri decât Twitter, dar raiul nu e o democrație.
Mai bine să afle direct de la tata.
Dar de ce tu?
Fiindcă aș fi un Dumnezeu mult mai bun decât a fost tata.
Dar de ce ți-ai dori să fii Dumnezeu?
Lasă asta! O să fie minunat, dră detectiv.
Voi face multe schimbări.
Gata cu războaiele și foametea!
Mahmureala... nici nu trebuia să existe.
Credeam că o să te bucuri când îți spun.
Scuze!
Probabil că încă încerc să înțeleg ce înseamnă toate astea.
- Ce înseamnă? - Pentru noi. Da.
Nu se va schimba nimic. De fapt, va fi mai bine.
Voi deveni omniscient, omnipotent, omniprezent. Toți "omni".
Dar o fi bine pentru relația noastră?
O să-ți fiu alături oricând și oriunde ai nevoie.
O să știu exact ce gândești.
Asta nu-i deloc periculos.
O să știu când vrei să fac chestia aia care-ți place, de pildă.
Dră detectiv, e de bine. Ai încredere în mine!
Am încredere.
Doar că eu...
Ai nevoie de timp. Desigur.
Între timp, ne vedem de treabă ca de obicei?
O mică crimă, să uiți de probleme?
ACVARIUL VENICE
Îți imaginezi cum e să te sfârtece un rechin?
Musai s-o fac?
Oare care ar fi partea cea mai rea?
Dinții mari care-ți sfâșie carnea,
apa care-ți umple plămânii în timp ce strigi
sau atacul de inimă din cauza groazei?
Mă uimești necontenit, Ella.
Te ambalezi de la cele mai sumbre și morbide lucruri
fiindcă știi că munca asta ajută pe cineva.
Da.
Rechinii, una dintre făpturile cele mai neînțelese.
O să îndrept lucrurile când sunt Dumnezeu.
Așadar...
Pe cine avem aici?
Bruna Lorenzoni, 33 de ani, directoarea.
- A fost găsită în acvariu, făcută bucăți. - Ucisă de rechin, nu?
Nu!
Rana asta e mai adâncă decât orice fel de dinte.
Și tăietura, mai precisă. Făcută de lamă. A murit înainte să ajungă în apă.
Ucigașul a aruncat-o, ca rechinii să ascundă crima?
E ceva putred la mijloc.
- Glumă de-a tatei, bravo! - Mersi, exersez.
Am găsit tot, în afară de brațul stâng.
Unghiile de la mâna găsită arată semne de împotrivire,
deci am cerut analize.
Bucățile au stat mult în apă,
deci va fi greu, dar poate găsim ADN-ul asasinului.
- Cine a găsit-o? - Elizabeth Newman. Patroana.
Am venit dimineață, căci nu dădeam de Bruna.
Nu m-am așteptat s-o găsesc...
așa.
E un coșmar. Nu știu ce mă fac aici fără ea.
- Îi dorea cineva moartea? - N-am nicio idee.
Era stâlpul comunității noastre de prieteni ai mărilor.
Mările n-ar fi în halul ăsta dacă tata își făcea treaba.
Cine avea acces în incintă în afara programului?
Nu știu, Bruna se ocupa de toate.
Iubesc animalele la fel ca ea, dar acum eu mă ocup de finanțe.
Tocmai am realizat, ca Dumnezeu, voi ști răspunsurile la întrebările tale.
Nu mai depinzi de cei ca Lizzie.
Încă nu ești Dumnezeu, deci nu ne ajută acum.
Încerc să te fac să te bucuri de promovare...
Cum mă bucur eu.
Scuză-mă!
Frate, ce faci aici?
N-ai răspuns la telefon.
Ai aflat vestea?
Tata s-a întors.
Serios?
Dar de ce pari îngrijorat? Se mai retrage, nu?
Da, asta, fără îndoială.
Excelent! Îi cer binecuvântarea până nu află frații noștri băgăcioși.
Da.
Apropo de asta...
PENSIONARE FERICITĂ
Mersi, tată.
SĂ FIE BURGERI!
Fir-ar al naibii!
Hotdogi sau burgeri, copii?
Ce nerușinare!
Eu n-am fost invitat.
- Nici măcar cea generală a lui Gabriel? - Ea exagerează. Am aruncat-o direct.
Salut! Vorbeați de mine. Mă bucur că ați venit!
Arhangheli, adunarea!
Azrael vă transmite salutări,
dar Îngerul Morții nu are odihnă.
Salut, Gabriel!
Amenadiel, cineva a fost un înger ocupat.
Vreau să știu tot de mama copilului tău.
Vezi să nu-i spun Îngerului Bârfei!
Sunt Îngerul Mesager, dar mă rog.
Nu duc lipsă de bârfe.
Ai aflat?
Tata îmbătrânește și se cam senilizează.
- Cine ți-a spus? - Mihail.
La început nu ne-a venit să credem. Apoi am auzit că făcea lumea să cânte,
că s-a făcut muritor, și-a pierdut puterile, a detonat un om...
L-a făcut la loc.
Putem vorbi de problema urgentă?
Faptul că toți arhanghelii ne-am reunit aici, pe Pământ, în văzul lumii!
Calmează-te, suntem în LA, nu remarcă nimeni.
Dacă nu te superi, surioară, vrem să vorbim ceva cu tata.
Remiel.
Mă bucur să te văd, frate!
Surioară!
Nimic.
Cine a invitat diavolul printre îngeri?
Frate Zadkiel,
tot îți mai iei prea în serios rolul de Înger al Virtuții.
Cum îndrăznești?
Dumnezeu nu se poartă așa, Luci.
Ai dreptate.
Mă scuzi!
Salut, băieții mei!
Bun venit la petrecerea mea de pensionare! V-ați prins unde bat?
E expresia Lindei.
- Parcă trebuia să fie un secret. - A fost, mulțumesc că l-ați păstrat.
Nu am dat de tine, după ce ai dispărut de la Lucifer.
Ți-ai planificat ieșirea la pensie?
Ar trebui s-o fac, nu?
Tată, cum tu te retragi, cine te va înlocui?
Dacă e secret, șoptește-mi-l! Nu spun nimănui.
E evident cine-l va înlocui pe tata.
E Amenadiel.
Da!
De fapt, nu va fi Amenadiel.
Va fi cel mai chipeș dintre noi.
Labadiel?
Nu, nu Labadiel.
Voi fi eu.
- Nu se poate. - Poftim?
- Nu. - Amenadiel, zi-le că ești tu!
Îmi pare rău, dar...
Lucifer are toată susținerea mea.
Cum se poate asta? Dintre toți îngerii...
Cine e mai calificat decât mine?
Am condus iadul mii de ani. V-ați condus careva regatul?
Măcar o tonetă cu taco?
M-am gândit eu.
Frate, știi că întotdeauna te-am urmat.
Dar nu-l pot sprijini pe Cel căzut.
Tată, e alegerea ta.
Nu a lor.
Spune-ne pe cine alegi tu să te urmeze. Rogu-te!
De ce te amesteci, cu toiagul și aspectul tău medieval...
Copii, vă rog, să le luăm pe rând!
Pensionarea mea, apoi succesorul.
Dar mai întâi, cine mai vrea un hotdog?
A intervenit ceva în drumul meu spre a deveni Dumnezeu.
Vai, chiar așa?
Înainte să mă numească Dumnezeu, vrea un plan de pensionare.
M-am gândit că pot dovedi că am fibră dumnezeiască
ocupându-mă eu de planurile lui.
Bine. În ce privește treburile lumești,
am vorbit cu toți cei de la acvariu
și, în afară de niște pești dispăruți, din specii rare, am aflat că... Lucifer?
Avem o pistă.
Despre o casă de bătrâni?
Nu, despre caz.
Se spune că Bruna se certa cu soțul.
A fost auzit amenințând-o, când se certau la telefon.
Trebuie să-l interoghezi.
Chiar așa?
Da, mi-am amenințat soția că o părăsesc.
Acvariul ăla idiot era toată viața ei, altceva nu mai băga în seamă.
Nici pe tine?
Pe mine, copiii, câinii, treaba din casă.
Nu ținea pasul nici măcar cu Fitbit.
Știți unde eram când a murit?
Acasă.
Îngrijindu-i singur pe copiii noștri bolnavi.
Ne dai alibiul tău?
Mă uit la filme polițiste, știu cum merge.
Mă vedeți în camerele de supraveghere, plin de vomă de copil.
Subalternii Brunei spun că țipai la ea. Tot fiindcă nu dădea pe acasă?
Mai degrabă, din cauza relației.
Seara târziu, vizita un patron de restaurant pe nume Jeremy.
Am urmărit-o la el acasă, dar doar se certau.
S-a dovedit că nu mă înșela,
ci era vorba de peștii ei.
Până și aia, tot muncă.
Parte din mine spera că mă înșela, că acvariul nu era universul ei.
Universul ei?
Ai spune că era un fel de Dumnezeu al acvariului?
Sigur.
Unul ce n-a avut timp pentru cel care o iubea cel mai mult. Eu.
Lucifer! Tu asculți?
No comments yet. Be the first to leave one.