Colors of Evil: Black (Kolory zła: Czerń)

CULORILE RĂULUI: NEGRU

Salut, Freză! Ce faci?

Totul e bine. Oamenii par amabili.

Da.

Ce vrei să verifici?

Am întârziat.

Da. Îmi pare rău!

Și mie.

Te-ai acomodat aici?

Aproape.

Te-au exilat aici, dar nu e sfârșitul lumii.

Stai cuminte câțiva ani…

PROCURATURA DIN TRULOCZ

…și vor uita.

Nu pedepsești un procuror pentru că prinde criminali.

Cine știe? S-ar putea să-ți placă aici.

- Bună! - Bună!

Cum ți-a mers seara?

Excelent. Am explorat orașul.

- Serios? - Nu.

Ar trebui. Istoria Trulocz-ului se întinde până-n neolitic.

Ce e ăla?

Noul tău caz.

- Furt de la un magazin? - Fața întunecată a orașului.

Îți amintești de băiatul dispărut acum doi ani?

Adam Poznański?

Da. Mama lui a raportat dispariția.

S-au folosit elicoptere, câini,

s-a scotocit pădurea.

După două zile, și-a amintit că era cu familia.

Cum se poate să nu fi știut?

De ce întrebi?

Amicul meu are o problemă cu statisticile. Nu poate închide cazul. Îi dă eroare.

Trebuie să mergi la comisarul Adamczyk ca să repare problema în sistem.

Băiatul cânta frumos. Îmi amintesc de la biserică.

Ești un om religios?

Mai degrabă superstițios.

Dar tu?

- Ruchanki. - Mulțumesc!

Ruchanki?

Nu întreba!

- Când vine fiica dumneavoastră? - Mâine.

Va avea ocazia să vadă festivalul recoltei. E un târg mare.

Sunteți scriitoarea de romane polițiste care a cumpărat o casă pe malul lacului?

- Julia Sarman. Bună dimineața! - Bună dimineața!

- El e fiul meu, Piotruś. - Aha.

Sunt Elżbieta Pakosz. E un orășel mic. Toată lumea știe tot.

Aici aveți doi colegi de breaslă.

- Scriitori? - Aproximativ. Procurori.

Ce băiat drăguț!

Semeni cu Michaś al meu.

Stai să-l cunoști! E timid.

- Mamă! - Ce?

Travaliul meu a durat 24 de ore

pentru că era cu fundul înainte și așa a rămas.

Al meu a durat patru ore.

Avea un sac pe el. M-am speriat că n-are față.

Deci s-a născut cu căiță!

Și cine va plăti?

Eu, în natură.

E soțul meu.

Dle comisar!

- Bună dimineața! - Bună dimineața, Leopold!

Vă amintiți de cazul unui băiat dispărut acum doi ani?

Da.

Un amic de la poliția regională face statisticile

și zice că lipsește raportul din sistem.

Spune-i amicului tău să mai verifice! La mine totul e în ordine.

Doar aici nu e Sopot.

Îi voi spune. Mulțumesc!

- Dar băiatul a fost găsit, nu? - Da.

Era cu familia?

Mă interoghezi, băiete?

Doar întreb.

Era cu familia lui. Maică-sa e o cretină. La propriu.

Am înțeles. Mulțumesc!

Cu plăcere!

Prostănac din Varșovia.

Dosarul lui Poznański nu e în arhivă.

Trebuie să fie acolo.

Și dacă nu e?

- Ar trebui să fie. - Dar nu e.

Poate e la poliție. Adamczyk știe.

- L-am întrebat. M-a trimis la plimbare. - Serios?

Știi unde locuiesc părinții băiatului?

De ce? Te plictisești?

Ewelina îl consideră un sfânt. Știu că asta va cauza probleme.

Aveți o casă frumoasă.

Mulțumesc! Încă nu e gata. Am construit-o doar recent.

Cu trei copii, sigur nu e ușor.

Care trei? Am patru de întreținut.

Dar e bine că există alocațiile.

Sper să nu le scoată. Soțul meu mai face ceva bănuți, dar…

Măcar n-avem de plătit facturi.

N-aveți de plătit facturi?

M-am exprimat greșit. De ce ați venit?

- E legat de fiul dv., Adaś. - Ce-i cu el?

Acum doi ani, l-ați declarat dispărut. Apoi ați retras declarația.

Și ce?

- Deci fiul dv. a fost găsit, da? - Da.

Acum e aici?

- Nu, stă la rude. - În Trulocz?

Nu, nu în Trulocz.

Atunci, unde?

În celălalt capăt al Poloniei. Le-am pierdut adresa.

Cum îi cheamă?

Nu-mi amintesc.

Nu vă amintiți numele rudelor?

Nu suntem apropiați. E verișoara mamei. A vrut să ajute.

Dacă găsesc adresa, vă anunț.

Poate m-am făcut de râs, dar chiar îl plac.

Ewelina e tânără. Ia totul în serios.

E amuzant cum…

Nu păstrați legătura cu fiul dv.?

Cu atâția copii, n-ai timp pentru toate.

Aveți copii?

Da, am.

Atunci știți cum e.

Cum a murit, mamă?

Mamă?

Mamă!

Mamă!

Iar s-a întâmplat.

Îmi pare rău.

Julia?

Nu mă recunoști? Sunt Patryk Deczer. Din liceu.

Bună!

Uau, ce surpriză! De ce n-ai spus nimănui că te-ai întors?

Ce se vor mai bucura colegii de liceu! Organizăm un grătar, ceva?

Tu cu ce te ocupi?

Nu știu dacă îți amintești asta, dar pictam în liceu.

Și încă pictez.

Am avut de curând un vernisaj la Copenhaga.

- E fiul tău? - Da. Piotruś.

Bună, Piotrek!

Cred că bunica e încântată că are un nepot.

Încă n-am apucat s-o vizităm.

Poate ne mai auzim și organizăm o întâlnire cu prietenii.

- Bine. - Bine?

Ne grăbim puțin. Ne mai vedem, Patryk!

Pa! Pa, Piotrek!

- De ce nu mergem la bunica? - Că nu vrea să aibă de-a face cu mine.

Ce s-a întâmplat atunci?

Nu știu cu certitudine.

Dar ceva rău.

La ce te gândești?

La tata.

Uneori, nu-mi amintesc chipul lui.

Uite! Fă cu mâna!

Butoi!

Uite ce castele gonflabile au!

Castel!

- Vrei la cel mai mare, așa-i? - Da!

Bine. Du-te!

Dle procuror?

Bună! Eu sunt Leopold.

- Eu sunt Julia. - Încântat!

- E fiica ta? - Da. Monika.

- E o mândrețe de copil. - Mulțumesc!

Începe școala?

La anul, la Varșovia. Acolo stă cu mama ei.

- Ești de mult timp în Trulocz? - Nu, nu de mult.

Și îți place aici?

Păi, nu-i așa de rău.

Super! Nici mie.

Atunci de ce ești aici?

Oamenii devin crispați când află că ești procuror, nu-i așa?

- Da. - Nu te deranjează?

- Ba da. - De ce ai devenit procuror?

Mă întreb și eu asta. De ce ai ales să vii la Trulocz?

Mă documentez ca să scriu o carte.

Despre trecutul întunecat al Cașubiei.

- Monika petrece vacanța cu tatăl ei? - Da.

Mamă, hai la poligon!

Dacă vă plictisiți, veniți până la noi! Avem o casă lângă lac.

Îi transmit. Mulțumesc!

Ține asta! Fiți atenți aici!

Ofertă specială azi!

E destul să nimerești ținta, băiete,

iar mămica ta cea frumoasă va primi un ursuleț de pluș.

Da, am auzit că te-ai întors.

Ce? Nu mă recunoști?

- Stai! E copilul tău? - Haide!

- Venim mai târziu. - Puștiule!

Uite ce mi-a făcut mama ta!

Hai! Uită-te!

Vă urăm bun-venit tuturor! V-ați adunat în număr atât de mare azi.

- N-am uitat… - Ești bine?

…cum a fost acum 20 de ani, la primul meu mandat de primar.

Atunci am primit acest sfat: „Ascultă-i pe oameni, Fabiola!”

Încerc să fac asta zi de zi, și sper că se vede în munca mea.

Vă mulțumesc!

Dar, adevărul e că orașul se dezvoltă mulțumită vouă.

Mulțumită locuitorilor, antreprenorilor și a colaborării care există între noi.

Aplauze vouă!

„Ascultă-i pe oameni!”

Am primit acest sfat de la răposatul tată al invitatului nostru special de azi,

dl Marek Chojnacki!

Vă mulțumesc!

Filantrop, antreprenor și iubitor al orașului Trulocz!