The Magic Faraway Tree

Magia copilăriei cade întotdeauna în uitare.

Dar aceasta este povestea celei care nu a uitat-o.

Bună dimineața....

Bună seara. Bună.

Scuze....

Ți-am păstrat niște sos pentru paste.

Pup.

- Bună. - Bună.

Uau.

Uau, ești bine?

Ce... Ce s-a întâmplat la muncă?

Au anulat frigiderul acela la care lucrai?

Nu, l-au aprobat.

Asta e grozav.

Nu, nu e.

De ce nu? E uimitor. Ador chestia aia.

Mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însămi.

Cam pe la ora asta, Timothy are de obicei poftă de vin.

Nu mă cunoaște chiar atât de bine.

Ba da, te cunoaște, pentru că

au montat o cameră în spatele acestui panou,

pentru a urmări obiceiurile alimentare ale oamenilor

- fără permisiunea lor. - Nu!

Le-am spus că trebuie să dispară, dar au refuzat.

Așa că mi-am dat demisia.

- Ai făcut bine. Asta e... - Nu, nu e bine.

Asta e rău, Tim.

Eu nu cred că e rău.

Firma vrea apartamentul înapoi,

și mașina. Absolut totul.

Suntem pe drumuri.

Bine, asta e la limita răului.

Va trebui să-i spun mamei.

Va fi atât de dezamăgită de mine.

Nimeni nu are dreptul să fie dezamăgit de tine.

- Tu ar trebui să fii. - Poftim?

Eu muncesc și tu ai grijă de copii. Asta a fost înțelegerea.

I-ai văzut în ultima vreme pe copiii noștri?

Fără telefoane la masă.

Beth, haide.

Cina e gata, scumpo.

Hei, hei, hei. Pune-l în husă, te rog.

- În ce? - E o husă pentru telefoane.

Le-am făcut eu însumi.

- Din mănuși de bucătărie. - Din mănuși?

Chiar trebuie să-ți găsești de lucru.

Beth este...

Cred că va deveni influenceriță.

Bine, m-am gândit

că ne-am putea juca ceva în seara asta după cină.

- Doar să nu fie jocuri de societate. - Ba da, jocuri de societate.

Sunt prea mare pentru jocuri.

Bine. Ce ziceți să dansăm puțin?

Toți urâm dansul.

Bine. Dar mai întâi avem aici

spaghete à la Thompson.

Exact cum le făcea mama.

Mama ta nici măcar nu e italiancă.

Hei, vorbesc despre o strămoașă îndepărtată.

Joe e un cyborg.

Copii, putem...

Omoară-l, omoară-l!

Haide, lovitură mentală, lovitură mentală!

Și nu-mi amintesc când am auzit-o ultima dată

vorbind pe draga noastră Fran.

Am impresia că...

că copilăria lor...

Pur și simplu se scurge. Dau greș ca tată.

Cum am ajuns oare așa?

- Dacă nu am fi avut copii... - Nu, nu... nu spune asta.

Am putea fugi

și pur și simplu să începem o viață nouă.

Poate am putea fugi cu toții.

- Ce faci? - Ați dori niște vin?

Nu acum, Frigiderule! Ah!

Caietul de visuri.

Asta e serios, Tim.

Polly, avem nevoie de asta.

Și copiii la fel. Asta e...

la soluzione.

Unul dintre visurile noastre de acum 15 ani?

Si. Exact.

Zione.

Care dintre ele?

Aha, visul ăsta.

La țară?

Ați înnebunit de tot?

- Și prietenii mei? - Va fi Wi-Fi acolo?

Nu avem nevoie de asta. Uitați, v-am adus tuturor cărți.

Cărți?

Si.

Nu înțeleg cum te-ai putut lăsa convinsă de asta, mamă.

Asta e opresiunea patriarhatului în direct.

Beth, eu și tatăl tău suntem

absolut de acord în privința asta. Bine?

De ce nu-i cerem bani bunicii?

Nu, nu. Am decis

să nu-i spunem bunicii despre asta deocamdată.

Pentru că l-a făcut pe tata ratat?

Bunica voastră crede despre oricine că e un nimeni.

Mai ales despre mine.

Asta e o catastrofă.

Va fi greu, dar va trebui

să aveți încredere în noi, bine?

Dar serios, va fi Wi-Fi acolo?

- Știi ceva? Dă-l încoace. - Nu.

E o schimbare mare.

Așa e. Ai dreptate.

Dar am un sentiment

că ar putea fi destul de minunat.

Acolo unde mergem este o pădure,

plină de cei mai frumoși copaci mari.

Grozav. Copaci.

Literalmente cel mai plictisitor lucru din lume.

Îmi pică 5G-ul!

Eu am doar 3G!

Mie îmi arată doar 2G.

Ce e mai puțin de doi? Unu.

1G?

- G? Ce mai e și asta? - Scuzați-mă, domnule.

- Sunt taxiuri pe aici? - Nu.

E în regulă, iubitule. Mă ocup eu...

Deci... se găsesc taxiuri pe aici?

Nu.

Deci...

- Da. - Bine.

Vom merge pur și simplu pe jos. Pe jos.

Poveștile copacului magic

Am un sentiment ciudat în picioare.

Mă dor toate.

Da, asta se numește...

mișcare, Joe.

Poftim, ia o caisă,

îți va da energie.

Nu, nu. E bine.

Are gust nesănătos.

Dacă are gust nesănătos, înseamnă că e sănătos.

O să ai un scaun bun după asta.

Carte pentru copii despre zâne și spiriduși

Fran! Doamne, am crezut că te-am pierdut.

Haide, scumpo. Grăbește pasul.

Dacă suntem săraci acum, cum ne putem permite locul ăsta?

Păi, fermierul a spus

că îi putem plăti la sfârșitul verii.

În timp ce noi...

Vom cultiva roșii.

Și iată! Răspunsul tău la toate.

Microclimatul de aici, Beth, copiază exact

un orășel din nordul Italiei,

- de unde provine familia mea... - Nu provine.

Vom face sosul meu pentru paste,

vom începe să-l vindem.

Apoi îi vom da fermierului cele 20.000 de lire,

și locul va fi al nostru.

Ce casă costă doar 20.000 de lire?

O casă care nu e casă.

Uau, e chiar doar un hambar.

Cu un potențial uriaș.

Deci.

Uau.

E drăguț aici.

Uitați-vă la asta.

Ăsta e un locșor confortabil.

O rulotă confortabilă.

Ce?

- Ce e? Ce? - E un șobolan?

Nu e nici măcar electricitate aici!

Beth.

Cum să-mi încarc telefonul?

Uitați-vă la asta!

Telefon fix.

Bunul și vechiul telefon cu aburi.

- Nu merge. - Nu înțeleg.

Ne-am întors în timp?

Mă duc să rezolv cu electricitatea.

- Bine? - Tim?

Da.

Asta e bucătăria?

Da.

- Îmi place. - Și mie.

Și asta... asta e sufrageria.

Niam, niam, niam.

Și acolo în spate e un fel de living.

- Da. - De ce e un tractor în el?

Asta e o întrebare destul de bună.

Dumnezeule! Cine e ăla?

E în regulă. E doar fermierul.

Salutare, tinerilor.

Bună.

Ce mai faceți? Dumneavoastră trebuie să fiți Brian.

Exact. Păi cum ați ajuns aici...

- Da. Da. - Deci...

sus aveți niște plăpumi,

perne și pături, și tot felul de chestii de-astea.

Trageți un pui de somn și odihniți-vă.

De acum încolo depinde doar de voi.

- Bine. - Ce a zis de fapt?

Habar n-am.

Bună ziua. Scuzați-mă.

Ce băiețel mic. Salut, piticule.