Widow's Bay

16 septembrie, anul Domnului nostru, 1702.

Vântul ne-a fost de ajutor în călătoria mea.

Echipajul m-a informat că vom ajunge-n port cât de curând.

Am auzit că-i un om minunat.

Te rog, Doamne, fă să fie blând și simpatic.

Și fă loc în inima mea pentru copiii săi.

Credeam că vremea mea a apus, dar Tu ai avut alte planuri.

Astăzi încep o nouă viață.

Mă voi căsători cu un lider,

cu un explorator, fondatorul insulei ce-mi stă-n față.

Eu, Sarah Westcott, voi deveni astăzi doamna Richard Warren.

Ai ratat ceața.

Cred c-ai avut noroc.

Nu-i nicio mișcare pe aici când vine ceața.

Direct la biserică?

Cum e?

Datorită lui suntem toți aici.

Toți de pe insulă îi datorează totul.

Când a ajuns aici, n-a fost decât pământ sterp.

Dar astăzi, avem pomi fructiferi, mâncare pentru toți, ierni mai blânde.

Controlează vremea?

Poftim?

Controlează vremea?

Nu.

Dar o iarnă geroasă-i mai blândă când ai o casă și-un palton gros.

- Cine a spus asta? - Richard Warren.

Widow's Bay - S01E06 „Istoria noastră”

N-a venit nimeni din familia ta?

Nu.

Mă resemnam cu soarta de fată bătrână.

Cea mai mare sărbătoare e că nu mai sunt povară pentru tata.

E o binecuvântare rară să te căsătorești la o asemenea vârstă.

Insula-i prea mică pentru a-i oferi o soție.

N-a avut de ales decât să caute pe continent.

Un bărbat cu statutul său are nevoie de o soție gospodină.

E un bărbat cu o reputație de admirat?

Sarah, copila mea,

sunt preotul Collins, păstorul turmei de pe această insulă.

- Încântată. - Asemenea.

Cum a fost călătoria?

Am ajuns în ordine, mulțumiri Tatălui.

Poate-ți pare o insulă ciudată iar tu o străină în ea,

dar să știi că ai prieteni aici,

iar lumina Domnului să te ridice de fiecare dată când te simți căzută.

Mulțumesc, părinte.

Dacă vei avea nevoie de ajutor, nu zăbovi să mă cauți.

Voi face tot ce pot, prin voia Domnului.

Așa voi face, părinte.

Bun.

Richard a cerut să rostești ceva la jurămintele nunții.

Ceva ce-a scris personal.

Ceva unic.

Unic?

Iubirea-i la fel de tare precum moartea.

Apele mari nu pot atinge iubirea, iar râurile n-ar putea s-o înece.

Richard, o iei de soție pe această femeie?

Da.

Sarah, îl iei de soț pe acest bărbat?

- Da. - Pentru tine, ca ajutor potrivit,

vei fi legată de el.

Vei fi de acord să-l slujești fiind fondatorul acestei colonii,

ca servitoare a marelui protector al acestei insule.

Da.

Thomas, John, Cromwell, Holyoke, Frances.

Și-a pierdut un deget. Copii, noua voastră mamă.

E o binecuvântare să vă cunosc.

Are un nume?

Mary.

Frumos nume.

Cred că-i lipsește ceva.

Broșa asta-i de la mama mea.

Ai una pentru fiecare?

Poate că mâine vor mai apărea.

La ora asta?

Asigură-te că nu pățesc nimic.

Ai ceva de făcut ce necesită prezența mea?

Nu, am eu ceva de făcut.

În noaptea nunții noastre?

Povara conducerii stă pe umerii mei în fiecare zi și noapte.

Pune-i pe toți la culcare.

Scriu aceste cuvinte pentru prima dată ca femeie căsătorită,

dar recunosc că atunci când mama mi-a vorbit despre noaptea nunții,

a uitat ce-i mai important.

Prima chestie, sunt cinci copii aici.

A doua, soțul meu a plecat brusc fără un cuvânt dulce sau o îmbrățișare.

Dar Hristos ne cere să nu disperăm,

iar eu privesc cu speranță spre îndatoririle de soție.

Richard?

Richard, ești acasă?

Richard?

Richard?

Lasă-mă-n pace.

Ești o spectatoare.

Poftim?

Îți place să privești oamenii, să te uiți la treburile lor.

Iartă-mă, dar ce-a pățit?

E o plagă asupra noastră.

O nebunie violentă se răsfrânge asupra infectaților.

Nu pot fi vindecați?

Acela-i soțul meu. Medicul orașului.

Face tot ce poate pentru ei, le oferă ceva să-i calmeze,

dar să-i vindece? Nu.

Dar nu-ți face griji.

Richard Warren spune mereu că perioada asta se va sfârși.

Domnul fie cu tine.

Și cu tine.

Mai sunt încă trei infectați de când a dispărut ceața.

În total sunt 20.

I-am avertizat să nu stea afară.

Otis Stevens se ocupă de bolnavi în fiecare zi.

- Dar nu-i infectat. - Nu încă.

Umblă vorba că suferă de un fel de nebunie.

Să ne facem griji?

Nu.

Cornelius Evans a fost primul care s-a îmbolnăvit.

La început, n-a fost alt simptom decât o simplă durere de cap.

Soția lui i-a oferit coniac. A dormit dus, dar...

s-a trezit cu aceeași durere. Exact aici.

Cinci zile la fel.

Iar ochii săi erau galbeni. S-a schimbat.

Era nervos, confuz. Otis l-a verificat în acea seară.

I-a spus să facă o baie fierbinte,

și-a spus că revine dimineață cu o halbă de bere.

La răsărit, când Otis s-a întors, a văzut un smoc de păr la intrare.

A intrat și l-a găsit pe Cornelius pe podea.

Era cu degetele în craniul soției sale.

Infecțiile se răspândesc repede.

Vom fi cu toții afectați. Trebuie să facem ceva.

- Tu trebuie să faci ceva. - Sarah, te duci, te rog, la somn?

Dar n-am terminat de spălat.

Umblă vorba că ești conectat cu insula, că-i vorbești.

C-o îmblânzești. Că-ți face voia.

Că datorită ție am supraviețuit

- în primii ani. - Tacă-ți fleanca.

Săruți acel colier de parcă-i o cruce,

dar nu-i o cruce, dle.

Ce ascunzi acolo? Se spune că-i un legământ.

Copilo, ce te aduce aici?

Simt că am greșit enorm prin venirea mea aici.

Chiar dacă trăiam în amărăciune, o duceam destul de bine.

Poate că viața unei femei fără copii și fără soț,

e una care putea să fie mai...

- Plăcută... - Femeie bună, ce vorbești acolo?

Sunt plină de spaimă, părinte!

L-am văzut!

L-am văzut cum l-a omorât pe Ezra Lowery.

Există un cadavru?

Nu, dar e o cameră secretă sub casa noastră

iar bastonul însângerat al lui Ezra se află acolo.