Cobain: Montage of Heck

Filmul are la bază lucrări de artă, muzică, jurnale, pelicule pe 8 mm

şi înregistrări audio puse la dispoziţie de familia lui Kurt Cobain.

Probă de microfon. Unu, doi...

Energizant sau lubrifiant.

Castor. Femelă.

Bun venit Ia bordul staţiei spaţiale !

Naveta Mercury are 1,8 metri în diametru şi 2,7 metri în înălţime.

Nu-mi place moaca ta.

Vino-ncoace...

Vreau...

Vreau să vezi ceva.

Lui Kurt îi mergea mintea non-stop. Se gândea permanent la ceva.

Întotdeauna avea idei.

Se vedea.

Chef, Wayne !

Era fabulos, dar eu nu mă consideram ieşită din comun.

"Nu sunt deloc deosebită."

Apoi, când am crescut,

m-am bucurat că nu sunt un geniu.

Poate că îi era ruşine să fie lăudat tot timpul,

poate că se inhiba.

Aşa că făcea pe modestul.

Dar ţelul lui era să atingă perfecţiunea.

Să fie cât mai bun.

Să scrie bine, să cânte bine,

să stăpânească perfect chitara şi, când i-ar fi ieşit toate...

Nu pot sta jos. Mă doare prea tare.

Mă doare prea tare.

O să reuşeşti.

Cu ajutorul prietenilor şi al familiei, o să reuşească.

Multe dintre mesajele artei lui sunt cât se poate de clare.

Nu vreau să le dezvălui, dar se văd.

Sunt la vedere. Şi, privind în urmă, îţi spui:

"Doamne, cum de n-am văzut?" Sau: "Trebuia să spun ceva."

Dar e...

Unii spun că dragostea

E un râu

NECENZURAT

America prospera după război, iar oamenii aveau tot ce-şi doreau.

Chiar dacă trăiai modest, tot aveai suficient.

Wendy O'Connor mama lui Kurt

Aberdeen era un oraş al exploatării lemnului.

Era înfloritor.

Toată lumea îşi plătea facturile sau mergea la cumpărături în centru.

Era perfect să-ţi creşti copiii în acest oraş minunat.

Copiii mei iubeau oraşul acela.

Don lucra în Hoquiam, la o benzinărie.

Purta ochelari cu rame negre,

era uşor clăpăug

şi avea părul tuns "perie", o tunsoare care nu stă bine oricui.

Îl ajutam în tot ce făcea.

Părea rupt de realitate.

Eram mai curând prieteni.

Nu ştiam ce e dragostea, n-o trăisem niciodată.

Fiindcă îl plăceam, credeam că-I iubesc.

Mi-a dat un inel şi ne-am logodit.

A fost frumos !

Mi-am zis că am scăpat de toate problemele.

Urma să fac copii.

Abia aşteptam să rămân gravidă.

Asta voiam.

Dr. Ehrhart mi-a spus: "Eşti atât de tânără !"

"Obişnuieşte-te mai întâi cu viaţa de casnică !"

Dar eu nu ascultam pe nimeni.

Mă întrebam: "De ce m-am măritat cu Don Cobain ?"

Dar îmi spuneam că totul s-a întâmplat cu un scop.

Urma să vină pe lume Kurt. Nu se putea altfel.

ISTORIA FAMILIEI

Spitalul Grays Harbor Kurt Donald Cobain

s-a născut luni, pe 20 februarie 1967.

Era primul nepot al ambelor perechi de bunici.

Casa era mereu plină.

Kurt îi atrăgea pe toţi ca un magnet.

Lumea venea să-I vadă.

Eram topită după el.

Era sufletist şi-şi făcea griji pentru toţi.

Se întreba dacă sunt bine, dacă nu s-a lovit cineva...

În plus,

a început să cânte vocal şi la chitară.

După ce a învăţat să deseneze, nu s-a mai oprit.

A treia mea aniversare

- Hai să cântăm, mama ! - Spune cine eşti !

Cine eşti ?

Cine eşti tu, Kurt ?

Cine eşti ?

Pa ! Sunt Kurt Cobain.

Hai 1

Kurt era plin de energie. Mereu făcea câte ceva.

Aveam un balansoar vechi, în colţul camerei din faţă.

Se aşeza pe el invers,

cu capul atârnând,

cu picioarele sprijinite de spătar

şi se Iegăna cu putere.

Scaunul se lovea cu spătarul de perete,

iar el repeta cuvânt cu cuvânt totul din Sesame Street.

Mă gândeam: "Înainte să mai fac un copil,"

"trebuie să-I potolesc pe ăsta."

L-am dus la doctorul pediatru Fulton.

I-a făcut un test oftalmologic, cu o Ianternă,

şi a spus că are probleme.

I-a dat o pastilă.

Cred că era Ritalin.

I-am dat pastila în noaptea aceea. Doamne !

S-a urcat pe pereţi.

Kurt era hiperactiv.

Deborda de energie. Nu stătea locului o clipă.

Sărea, dărâma totul în cale...

Era un copil absolut normal.

Iar Don era depăşit.

În opinia lui,

copiii trebuiau să fie doar văzuţi, nu şi auziţi,

şi să nu facă pozne.

Îl umilea pe Kurt.

Iar Kurt se ruşina.

Suferea crunt când era făcut de ruşine.

Apoi, nu ştiu...

Am început să mă maturizez.

Am început să îmbătrânesc şi să privesc în urmă...

Piesa care m-a trimis în trecut e

Is That All There Is ?

Asta era viaţa mea ? Nu făcusem nimic în viaţă.

Pe atunci, lumea nu divorţa.

Nu cunoşteam nicio persoană divorţată.

Îţi duceai crucea.

Nu te gândeai la divorţ.

Kurt avea nouă ani pe atunci.

Şi toată lumea vorbea despre divorţul nostru.

Murea de ruşine că părinţii lui divorţaseră.

Scotea toate becurile din casă,

le încuia afară pe bonă şi pe Kim şi era foarte obraznic.

Mi-am zis că aşa nu se mai poate.

L-am dus acasă la tatăl lui.

Ea nu-I mai putea stăpâni.

Aşa că I-am luat la mine.

Îmi plăcea că e cu mine,

îmi plăcea că suntem împreună.

Don Cobain tatăl lui Kurt

Cred că i-am spus la un moment dat

că n-o să mă mai însor niciodată.

M-a crezut pe cuvânt.

Apoi, am cunoscut-o pe Jennifer şi m-am însurat cu ea.

Kurt s-a trezit cu un frate şi o soră vitregi şi cu băiatul nostru, Chad.

Voia o familie, punct.

Am simţit asta de la bun început.

Jenny Cobain mama vitregă a lui Kurt

Kurt ţinea enorm la serile în care jucam jocuri în familie.

Dacă n-aveam chef să jucăm miercuri seara,

se revolta şi insista.

Îi plăceau mult serile de jocuri,

dar voia întotdeauna să câştige.

Dacă nu câştiga, se supăra.

Voia să fie numărul unu în inima tuturor,

dar familia lui nu i se părea perfectă.

A hotărât să nu mai asculte pe nimeni.

Zăcea pe canapea şi se uita la televizor.

Se ducea în camera lui şi cânta la chitară.

Apoi, a început să se poarte urât cu copiii.

Pe urmă, a ajuns să...

Cred că a fost în parte vina mea,

fiindcă nu mai suportam.

I-am spus lui Don că vreau să plece din casă.

A stat o vreme la fratele lui Wendy.

A stat o perioadă şi la părinţii mei,

apoi s-a întors la noi, dar tot nu s-a potolit.

Parcă nimeni...

După câteva săptămâni, îi cereau să plece.

Partea tristă e alta.

Kurt îşi dorea enorm să stea cu mama lui.

Monştrii din adâncuri de Kurt Cobaîn

"Adevărul cumplit despre radioactivitate"

Suferea atât de mult, încât îşi descărca furia pe mama lui,

pe tatăl lui,

pe fraţii lui.

Parcă nu...

Simţea că e un rebut, fiindcă fusese respins.

Nu ştiu cum faci faţă când toată familia ta te respinge.

Bun venit !

Într-o comunitate în care aventurile sexuale ale "masculilor feroce"

erau subiectul numărul unu de discuţie,

eu eram un băiat firav, imatur, care nu se culca cu nicio fată

şi care era ridiculizat non-stop.

"Bietul copil..."

Mă deranja asta, fiindcă hormonii nu-mi dădeau pace

şi trebuia mereu să inventez poveşti.

"În vacanţă, am cunoscut o gagică."

"Ne-am tras-o, i-a plăcut la nebunie" etcetera.

Problemele specifice pubertăţii

au amplificat conflictele mele cu tata şi cu mama mea vitregă.

Clasica poveste cu mama vitregă cea rea.

Aşa că m-am mutat la bunici,

apoi la patru familii de unchi şi mătuşi, în decurs de un an.

Când eram în clasa a opta, mama a fost nevoită să mă ia la ea,

fiindcă tata mi-a făcut bagajele,

m-a dus acasă la ea dimineaţa şi m-a lăsat acolo.

Mama s-a enervat.

Eram plin de complexe.

Într-o zi, am descoperit forma supremă de exprimare.

Marijuana. Doamne !

Uitam de realitate toată ziua şi nu mai aveam crize de nervi.

Pe Trevor îl uram, dar m-am împrietenit cu el,