Schumacher

‎Trebuie să devii una cu mașina.

‎Trebuie să știi exact ‎cât de mult poți forța mașina.

‎Mereu există o limită

‎și trebuie să ai grijă, așa cum ai ‎cu orice lucru care-ți place în viață.

‎Trebuie să găsești echilibrul ideal, ‎să nu exagerezi în niciun sens.

‎Dacă fac asta, amândoi vom fi mulțumiți.

‎Și eu, și mașina.

‎Perfecțiune sută la sută.

‎Obiectivul meu e perfecțiunea.

‎Așa sunt eu. ‎N-aș putea accepta nimic mai puțin.

‎Nu-mi place ‎să vorbesc despre calitățile mele,

‎fiindcă aș părea arogant.

‎Și nici despre defectele mele, ‎căci e misiunea ta să le găsești.

‎SPA, BELGIA ‎24 AUGUST 1991

‎PRIMUL MARE PREMIU DE FORMULA 1 ‎AL LUI SCHUMACHER

‎În garaj, entuziasmul era palpabil.

‎Toți știu cine avansează prin sistem.

‎Toți aveam sentimentul ‎că e vorba de un pilot foarte promițător.

‎Michael a debutat în Formula 1 ‎într-o perioadă cu multe nume mari.

‎Senna era campion mondial cu McLaren,

‎Mansell pilota pentru Williams,

‎Prost era la Ferrari. Nume foarte mari.

‎Toți șoferii aveau peste 27 de ani ‎și multă experiență.

‎Iar Michael era nou-venitul.

‎Când a apărut Michael, ‎toți piloții l-au privit și au zis:

‎„Prea tânăr, prea devreme.”

‎Cei mai mulți piloți de Formula 1 ‎provin din carting, din Formula 3.

‎Și fusese ajutat ‎să facă tranziția la Formula 1

‎pilotând mașini sport pentru Mercedes.

‎Norocul l-a adus în Formula 1.

‎Se retrăsese un pilot și le trebuia altul.

‎Michael a ajuns în Formula 1 ‎printr-un noroc,

‎când Eddie Jordan a avut dintr-o dată ‎un loc disponibil în mijlocul sezonului.

‎Când am aflat, am pus imediat mâna ‎pe telefon și l-am sunat pe Eddie Jordan.

‎I-am zis: ‎„Eddie, trebuie să-mi dai șansa asta.”

‎El mi-a răspuns: ‎„Cine naiba e Michael Schumacher?”

‎I-am zis: „Sigur ți-l amintești. ‎Formula 3, a câștigat la Macao și Fuji.”

‎„Da, mi-l amintesc.”

‎L-am văzut în Formula 3.

‎Mentalitatea mea și a echipei

‎e de a oferi tinerilor o șansă. ‎Aceasta e filosofia echipei noastre.

‎Ceea ce urma să se întâmple, ‎abilitățile pe care le putea demonstra,

‎lucrurile de care era în stare…

‎Nu aveam nicio idee ‎că vor fi absolut incredibile.

‎În seara aceea, am stat într-o piață ‎și am mâncat pizza foarte liniștiți.

‎Locul era plin. ‎Cred că erau 400-500 de oameni.

‎Și nimeni nu a venit la noi.

‎A fost ultima dată ‎când nu ne-a deranjat nimeni.

‎Se auzea la difuzoare

‎ce se întâmplă în calificări.

‎Și se tot auzea un nume, ‎Michael Schumacher.

‎Făcea furori.

‎Când Michael s-a clasat pe locul șapte, ‎toți au zis: „Iată o nouă stea!”

‎Toți erau foarte entuziasmați

‎că acest nou pilot și-a făcut ‎o asemenea intrare pe scenă.

‎Sunt foarte fericit.

‎Oricum, cu această mașină,

‎poți reuși acest timp de calificare. ‎E foarte plăcut de pilotat.

‎Și sunt foarte mulțumit ‎și de timpul reușit.

‎Toți l-au remarcat. ‎Toate celelalte echipe l-au remarcat.

‎A devenit imediat la mare căutare.

‎După cursa de la Spa, ‎l-am sunat pe Willi Weber.

‎Și luni ne-am întâlnit cu Michael.

‎Ne-am întâlnit la Londra luni sau marți.

‎Pe atunci, echipa noastră se lupta deja ‎pentru podium.

‎Nu vizam câștigarea campionatului,

‎dar, uneori, ne-am apropiat de podium.

‎Și am semnat un contract.

‎M-a surprins cât de repede s-a întâmplat.

‎Abia făcusem prima cursă

‎și a patra cea mai bună echipă ‎din lume îmi făcea o ofertă.

‎Nu-mi venea să cred.

‎Am fost uimit ‎că se poate întâmpla așa repede

‎și oferta lor m-a bucurat enorm.

‎A fost o întâmplare fantastică.

‎Radia prospețime.

‎Avea tenul neted ‎și era mereu proaspăt bărbierit‎.

‎Emana încredere în sine.

‎Michael era un băiat ‎care concura împotriva veteranilor.

‎SPA, BELGIA ‎30 AUGUST 1992

‎Și Schumacher e pe locul patru ‎în monopostul Benetton.

‎Indiscutabil, Schumacher îl presează ‎pe Ayrton Senna.

‎Michael Schumacher trece la conducerea ‎Marelui Premiu al Belgiei.

‎Va câștiga Michael Schumacher ‎primul lui Mare Premiu

‎pe circuitul unde a pilotat prima oară ‎într-un Mare Premiu?

‎Are 23 de ani.

‎E cel mai tânăr câștigător ‎după multă vreme.

‎E prima victorie a lui Michael Schumacher.

‎Își ridică brațul ‎într-un gest firesc de euforie.

‎Spune: „Da! Am reușit!”

‎Nu pot descrie acest sentiment. ‎E o adevărată nebunie.

‎Fanii germani au așteptat multă vreme

‎o victorie în Formula 1.

‎Și vreau ‎să dedic această victorie fanilor germani.

‎Vrei să transmiți ceva celor de acasă?

‎Părinților mei.

‎Vreau să-i salut.

‎Totul a început când aveam patru ani.

‎Tata era mereu interesat să meșterească

‎la motociclete sau altele asemenea.

‎Noi aveam

‎un moped vechi care mergea cu 40 km/h.

‎Și i-a pus motorul pe un cart de copii.

‎Mi-a plăcut foarte mult de la bun început.

‎Mi-a plăcut mereu foarte mult.

‎Când aveam șase sau șapte ani, ‎tata deja începuse

‎să închirieze carturi pentru club.

‎Mergeam mereu cu el ‎să meșterim la carturi,

‎să-l ajut și să testez carturile.

‎Când termina lucrul la un cart, ‎eu trebuia să-l testez,

‎așa că eram mereu alături de el ‎când lucra la carturi.

‎Făceam totul împreună ‎și era extrem de plăcut.

‎Când avea doar opt sau nouă ani, ‎avea grijă de fratele lui.

‎Puteam să-l rog ‎să verifice dacă totul e încuiat

‎și o făcea.

‎Pe Michael te puteai baza mereu.

‎Familia Schumacher a avut inițial ‎o rulotă de fast-food

‎și mai târziu, un restaurant.

‎Din punct de vedere financiar, ‎familia Schumacher‎…

‎Rolf a fost inițial zidar, ‎construia șemineuri,

‎apoi a ajuns administrator ‎al pistei de carting.

‎Iar Elisabeth trebuia ‎să se ocupe de restaurantul lor

‎până la ultimul client.

‎Părinții mei au muncit din greu ‎ca să ne ofere o viață normală.

‎Dar mulți copii bogați sunt și săraci, ‎căci părinții lor nu au timp de ei.

‎Părinții erau alături de noi pe pista ‎de carting, care era un mare loc de joacă.

‎Foloseam mereu ‎cele mai ieftine echipamente.

‎Recuperam pneuri aruncate la gunoi, ‎le puneam pe cartul meu și câștigam curse.

‎M-am bucurat mereu că puteam câștiga ‎cu cel mai slab echipament.

‎Aceste dificultăți au fost ‎o motivație suplimentară pentru mine.

‎Bună ziua și bun venit la Kerpen,

‎la Campionatul Mondial de Carting ‎al Juniorilor.

‎Optsprezece națiuni concurează ‎cu aproximativ 80 de piloți.

‎Un pilot care nu concurează ‎pentru Germania, deși e german,

‎și e chiar favoritul la titlu, ‎e Michael Schumacher.

‎Concurezi pentru Luxemburg. De ce?

‎Deoarece în Germania ‎cursele de calificare costă bani.

‎Și dacă suntem eliminați, ‎nu ne calificăm la Campionatul Mondial.

‎Dar în Luxemburg ‎suntem singurii concurenți.

‎Nu costă nimic și ne calificăm.

‎De când era copil, ‎se antrena deja ca un campion mondial.

‎Încă din copilărie, ‎știa deja exact ce voia să devină.

‎A trebuit să facă totul ‎ca să ajungă în vârf.

‎Și cred că a dat dovadă ‎de un profesionalism remarcabil

‎de la o vârstă fragedă,

‎fiindcă orice mică greșeală pe parcurs ‎ar fi însemnat sfârșitul carierei.

‎Kerpen-Manheim, 1983.

‎A fost prima dată ‎când am concurat împreună.

‎E una dintre acele amintiri puternice ‎care mi-au rămas în minte.

‎Desigur, era un circuit,

‎dar Michael se simțea ca acasă,

‎așa că îi știa fiecare viraj.

‎Și era greu ‎să concurezi împotriva lui pe acea pistă.

‎Stilul lui de a pilota era incredibil.

‎În fața barăcii, era o porțiune de pistă

‎unde era o șicană de mare viteză ‎și a fost fascinant să-l văd pe Michael

‎cum a parcurs acea șicană,

‎având un stil de pilotaj complet diferit ‎față de ceilalți.

‎Foarte controlat.

‎Stilul lui era foarte fizic.

‎Nivelul greșelilor făcute

‎în acea șicană era foarte scăzut ‎de fiecare dată.

‎Ceilalți piloți reușeau un tur bun,

‎apoi la următorul făceau o greșeală.

‎Dar Michael era mereu consecvent, ‎foarte controlat.

‎Privindu-l, mi-am dat seama imediat.

‎„Tipul ăsta e bun.”

‎Aveam 13-14 ani.

‎Și aveam multă încredere în noi înșine.

‎Pe primul loc, Michael Schumacher.

‎A câștigat deja 460 de mărci

‎și va primi încă 236 de mărci!

‎Pe atunci, eram convins ‎că voi fi mereu pilot de carting,

‎pentru că nu mi-aș fi imaginat niciodată ‎să ajung în clasa Formula

‎pur și simplu din motive financiare.

‎În 1988, mi-a atras atenția un tânăr. ‎Numele lui era Michael Schumacher.

‎Nu era vorba de victoriile lui, ‎ci de felul cum pilota mașina.

‎L-am rugat să vină ‎să piloteze pentru echipa mea.

‎Desigur, banii erau o problemă.

‎Michael Schumacher nu avea bani pe atunci,

‎nici măcar 500 de mărci ‎pentru a-și finanța un sezon,

‎care chiar și pe atunci costa ‎cam 700.000 de mărci.

‎Willi Weber ne-a spus: ‎„Veniți diseară la mine acasă.

‎Îi ofer un contract pe cinci ani,

‎o mașină ‎și un salariu de 2.000 de mărci pe lună.”

‎Era incredibil, desigur!

‎Dacă ești implicat în automobilism,

‎sigur visezi să concurezi cândva ‎în cursele de Formula 1.

‎Acesta e și visul meu.

‎În primul rând,

‎sunt incredibil de norocoasă ‎că l-am cunoscut pe Michael.

‎Pur și simplu, ‎e cel mai adorabil om pe care-l cunosc.

‎De ziua lui, i-am pregătit o cină.

‎El a fost singurul care m-a ajutat ‎să fac curat și să spăl vasele.

‎M-am gândit: „Așa da tip!”

‎Era și foarte simpatic ‎și asta mi-a plăcut mult la el.

‎M-am îndrăgostit de el ‎pur și simplu fiindcă era un om minunat.

‎Pentru mine, era un om cu totul special.

‎Nu m-am gândit niciodată

‎că e un pilot de curse grozav ‎la începutul unei cariere strălucite.