Unsubmissives (Le Gang des Amazones)

În 1991, cinci tinere femei au fost supranumite de presă

"Banda Amazoanelor".

Acest film spune povestea lor.

- Tată ? - Da.

- Eşti bine ? - Da. Tu ?

Unde e mama ? Lucrează de noapte ?

Da. Ţi-a pregătit ceva de mâncare.

Nici măcar nu mi-e foame. Trebuie să plec.

- Te întorci târziu ? - Nu.

- Pe mai târziu. - Da.

- Te duci pe la soră-ta ? - Nu. Nu, nu, nu.

Nu azi.

Dacă o vezi, spune-i totuşi să vină să ne vadă.

Bine.

- Bună, Katy. - Bună, ce faci ?

Bine, mulţumesc.

- Încă sunteţi aici ? - Da...

Da, unde vrei să mergem ?

- Să nu uiţi ce ţi-am spus. - Nu-ţi face griji...

- Nu, serios. - Nu, nu, se rezolvă.

- Bună ! - Ce faci ?

Bine.

- Nu e aici. - Da, ştiu.

Tocmai ieşeam, am întâlnire cu noul meu şef.

Beau repede un pahar cu apă.

Ţi-ai găsit un nou serviciu ?

Da, în transport de marfă.

O să fac drumuri la Frankfurt.

- E bine. Eşti mulţumit ? - Merge. De ce ai venit ?

Dacă o mai atingi o dată, eşti mort.

Poftim ? Despre ce vorbeşti ?

Dacă o mai atingi o dată, eşti mort. E clar ?

- Hai, hai ! - Hai, hai ! Hai, hai !

Ce faci ? A fost bine ?

Nu trebuia să mâncăm la părinţii mei ?

- Nu, ies cu fetele în seara asta. - Da ?

Poţi să iei cina cu copiii dacă vrei.

Bine. Hai, ne scoatem pantofii. Ne grăbim.

Ce este ?

- Este CAF-ul. - E în regulă ?

Da.

- Thomas, rămâi la cină ? - Nu ştiu, da, cred.

- Bună ! Ce faci ? - Bună.

- Bună, Marie ! Ce faci ? - Bine, şi tu ?

Ţi-l las aici, sunt şi scutecele dacă vrei.

- Bine. - Poftim, scumpo...

Bună !

Carole ! Carole ! Carole !

Ştii că toată lumea ştie că umbli cu...

- Cu ce ? - Întreab-o pe mama ta.

Ce spun la magazin ?

Fiica ta umblă cu cine, spune-i...

Eu plec.

M-am săturat, trebuie să plec de aici.

- Miroşi foarte bine ! - A fost frumos.

- Da, nu ? - Progresezi.

Mulţumesc mult.

- Ce a spus tatăl tău ? - Numai prostii.

- Bună ! - Bună, Katy !

M-am săturat să văd mereu aceleaşi feţe...

Nu vrei să plecăm de aici ?

- Ce faci aici ? - Păi mă joc cu prietenul meu.

- Ştiu ce faci. Aşteaptă. - Lasă-mă să termin partida !

- Aşteaptă ! Nu ! - Ştii ceva ? Termină partida.

- Câţi ani aveţi să staţi aici ? - Dar ne jucăm.

Da, dar, apoi, eu o să fiu certată de tata.

- Nu e problema mea. - Hai, întoarce-te acasă.

- Zău aşa... - Grăbeşte-te. Hai, pa !

Nu mai saluţi ? Gata, faci pe vedeta ?

Nici nu te văzusem. Ce faci, Gilbert ?

- Tu ? - Bine.

- Totul bine ? - Al cui e Porsche-ul de acolo ?

Păi al aristocraţilor.

Şi parchează aşa, în faţă, normal ?

În curând, o să parcheze şi în cartier.

Aş vrea să văd asta.

- Ce faci ? - Bine.

Ai o ţigară pentru mine ?

Te rog.

- Poftim. - Ai o brichetă ?

- Ce faci ? - Aşa şi aşa. Sincer, aşa şi aşa.

Dă-mi şi mie ceva tare, te rog.

Zvonurile astea despre mine, nu prea contează, nu ?

- Cine joacă ? - Eu. Eu.

Nu da scrumul pe jos, mama mea curăţă după.

- Mama ta lucrează aici ? - Da, mama mea lucrează aici.

Bineînţeles că mama ei lucrează aici.

Eu nu ştiam că mama ei lucrează aici.

Ei bine, eu îţi spun că mama ei lucrează aici.

Laurence, ai o brichetă ?

- Îmi împrumuţi maşina ? - De ce ?

Ca să mă plimb, nu ştiu.

Pe tine te interesează doar maşina...

De restul puţin îţi pasă.

Nu exagera. Am chef să conduc, am chef să mă plimb.

- Plimbă-te, atunci. Ia-o. - Mulţumesc !

- Ce faci ? - Bine, tu ?

- Ce faci ? - Bine, tu ?

Nu o salutaţi pe sora mea ?

- Bună... - Bună !

- Vreţi să beţi ceva ? - Nu. E-n regulă, mulţumesc.

- Nu. - Eşti sigură ?

Tu ai vorbit cu ai noştri ?

Dacă vor să mă vadă, ştiu unde sunt...

Nu sunt la capătul lumii.

Ştii foarte bine, centrul oraşului e capătul lumii pentru ei.

Termină.

- Eşti bine ? - Da, da, sunt bine...

- Cât e ceasul acum ? - Aproape patru.

- La naiba. Mă omoară. - Nu-ţi face nimic.

Spui că ai avut grijă de copiii lui Helene.

Toată noaptea ? N-o să mă creadă niciodată.

Nu-ţi face nimic, îţi spun.

Stai, ia ăştia... Pentru babysitting.

Mersi.

- Bună ! - Bună !

Toată lumea la pământ !

Nu se mişcă nimeni, toată lumea la pământ !

La naiba... Serios ?

Nu se mişcă nimeni, toată lumea la pământ !

E un jaf !

Nu se mişcă nimeni,

toată lumea la pământ, e un jaf !

E un jaf, nu mişcă nimeni !

Tu, capul jos, capul jos... Capul jos !

Bună ziua, e un jaf, nu mişcă nimeni.

Nu, hai ! Serios...

Deschide seiful !

Deschide seiful, îţi spun !

Ce-ai spus ? Ce-ai spus ?

Deschide nenorocitul ăla de seif şi o să fie bine.

Deschide seiful ! Hai, deschide seiful !

Ce-mi face ăsta ? Deschide seiful !

Aşa... Mulţumesc.

- Aşa... - Te aşteptam înainte să plec.

De ce n-ai sunat ?

Pentru că n-am vrut să te trezesc.

- Acum, durează toată noaptea ? ! - Mi-a dat 100 de parai.

- De unde scoate prietena ta banii ? - Nu ştiu, nu întreb.

Tipa pleacă toată noaptea

şi îţi dă o sută de parai ca să-i păzeşti copiii...

Nu întreba, lasă...

Îşi dă aere Helene, dar se prostituează pe ascuns.

Ne vedem diseară.

Fatija ! Telefonul.

Fatija ! Telefonul.

Vin.

- Fatija ! - Vin, mamă.

Telefonul !

Ţi-am spus deja, nu-mi mai spune Fatija...

De ce nu înţelegi ?

- Cât e ceasul ? - E ora patru !

Nu dormind toată ziua o să-ţi găseşti de lucru.

Nici dacă mă strigi Fatija...

- Cine e ? Cine e ? - E Carole.

Da ? Vorbeşti serios ?

- Jur, am uitat de tine. - Exagerezi !

- Am adormit, jur. - Unde ai fost ?

Am adormit, îmi pare rău... Serios, am dormit.

- Tu chiar exagerezi. - Poţi să mă duci, te rog ?

- Unde ? - La Carole.

Sau mă duc eu, ţi-o aduc înapoi într-o oră.

Mă enervezi ! Hai, dă-mi cheile.

Nu ştiam că ei locuiesc aici...

- Aici, la dreapta. Chiar alături. - Ce fac părinţii ei ?

Au papetăria din oraş, din piaţă...

Da ? Se câştigă din hârtie, ne apucăm şi noi să vindem.

Ar trebui să ne gândim, da.

- Eşti bine ? - Da, sunt bine.

Părinţii tăi au piscină, dar n-au valize ?

Ce faci ?

Mă enervaţi.

Sincer, e doar până găsim o soluţie...

Da, dar, dacă plec din cartier ca să vă rezolv în continuare belele,

la ce foloseşte ?

Bine, am înţeles. Hai, dă-mi.

Exagerezi.

Nu, dar... Carole ! Carole !

Hai, întoarce-te, uite, vorbeşte degeaba.

Hai, vino.

Eu iau canapeaua !

Sunteţi nişte gândaci...

Mă duc repede la toaletă.

Ce s-a întâmplat ? Ai fugit iar de acasă ?

Poftim... Asta e pentru tine şi Carole. Bine ?

- Te pup, plec. - Pup, Katy !

Să nu uiţi programarea la bancă.

- S-a făcut. - Da...

- Să nu uiţi ! - Bine...

- Pa. - Pup ! Pa !

Ce-i asta ? Ce-i asta ? Ce ?

- Ce-ai făcut ? - Termină...

Ce e aici ? Ce e aici ?

- Nu se poate ! - Mamă, termină... Au !

- Ce se întâmplă în capul ăsta ? - Termină, termină !

Lasă-mă ! Lasă-mă... O omor !

Lasă-mă ! Lasă-mă !

- Nu ţi-e ruşine ? Nu ţi-e ruşine ? - Calmează-te. Calmează-te !

Când o să se oprească ? Când o să se schimbe ?

Când ? E o nenorocită ! O s-o omor, o s-o omor !