The King

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XV-LEA

‎Încotro, prietene?

‎Te târăști în direcția greșită.

‎Simți vântul care bate dinspre Anglia.

‎Scoția e încolo.

‎Lorzii mei.

‎Regret profund că v-am făcut să așteptați.

‎Știu că ați venit de departe ‎și de la munci istovitoare.

‎Să știți că această perioadă ‎de tulburări civile

‎mă consumă fără încetare.

‎Înțeleg...

‎că lupta cu răzvrătiții scoți ‎a fost teribilă.

‎Într-adevăr, stăpâne.

‎Am pierdut 300 de oameni.

‎Bunule Hotspur, ai condus atacul.

‎Au fost luați prizonieri de seamă?

‎Mulți.

‎- Sunt pe drum? ‎- Nu.

‎De ce oare? ‎De ce nu mi-au fost aduși direct mie?

‎De ce nu plătești răscumpărarea ‎vărului Mortimer?

‎Vorbește mai tare, băiete.

‎Sunt un om bătrân.

‎Urechile mi-s pline de păr.

‎Vărul Mortimer e captivul ‎rebelilor din Țara Galilor.

‎De ce refuzi să-i plătești răscumpărarea?

‎Refuz să-i plătesc răscumpărarea ‎fiindcă nu cred că e prizonier.

‎Prefer să-l cred pe Mortimer trădător.

‎S-a alăturat rebelilor galezi.

‎A trădat Anglia și mi-este acum dușman.

‎Precum îți e și ție.

‎Ești de acord cu rezumatul meu, ‎tinere Hotspur?

‎- Nu. ‎- Fiule...

‎Cred că aiurezi ca un demon bătrân ‎și nebun.

‎- Harry, te rog, oprește-te. ‎- Nu, lasă-l să vorbească.

‎Vreau să-l ascult.

‎- Stăpâne... ‎- Sunt aiurelile unui bătrân

‎...atât de plin de răutate ‎și de neîncredere,

‎încât nu mai deosebește susul de jos

‎și nu mai vede dincolo de zidurile ‎propriului palat monstruos.

‎Familia mea ți-a servit.

‎Ți-am slujit ascensiunea. ‎Încă luptăm pentru domnia ta.

‎Cum a luptat și vărul Mortimer.

‎Dar acum, cât salivezi ‎la aripa aia de pui,

‎el tremură într-o închisoare vestică, ‎așteptând să fie mutilat

‎de vrăjitoarele galeze.

‎Stăpâne, te rog să-mi ierți fiul.

‎Îi trebuie odihnă.

‎Am venit doar să-ți cerem ajutorul ‎pentru eliberarea lui Mortimer.

‎Ți-am slujit domniei tale ‎doar pentru binele Angliei.

‎Dar ținuturile ni-s acum mai sfâșiate ‎de război ca niciodată.

‎Scoții n-au terminat. ‎Galezii abia au început.

‎Și pentru ce?

‎Din ce pricină crezi, bătrâne?

‎Cine o purta vina pentru toate?

‎Puii nu pot zbura.

‎Am văzut unul

‎bătând destul din aripi ‎cât să sară un gard.

‎Apoi era liber.

‎Dar la fel sunt și vulpile.

‎Ai dreptate, tinere Percy. ‎Îți datorez destule.

‎Încă și mai mult datorez familiei tale.

‎Dar, dacă trădătorii scoți ‎pe care i-ai prins

‎nu-mi sunt aduși cu cea mai mare grabă ‎cu care pot călători,

‎te voi spânzura de gâtul tău spurcat.

‎Am fost auzit, tinere Percy?

‎Majestatea Ta, te rog, iartă-ne.

‎Ce băiat veninos...

‎Acum mă va trăda, sunt sigur.

‎De-ar fi fost el fiul meu...

‎Hal.

‎Hal?

‎Hal.

‎- Ce e? ‎- Falstaff s-a rănit.

‎Da, vezi?

‎- Cum ați intrat? ‎- Ușa era întredeschisă.

‎- Nu era. ‎- Ba da, era întredeschisă.

‎Nu era.

‎Cum altfel am fi putut intra?

‎Mă acuzi că mi-am făcut o cheie în secret?

‎Da.

‎Falstaff s-a rănit, Hal. Îl repari tu?

‎Nu.

‎Vai, nu!

‎Înălțimea Ta.

‎Am monede drept răsplată, să știi.

‎Nu vreau banii tăi.

‎Îmi trebuie loialitatea ta neclintită, ‎de aici până-n Megiddo.

‎Pe-asta o ai deja.

‎Nu știi să negociezi.

‎Hei! Nu irosi vinul bun.

‎- O curăț. ‎- Dă-mi!

‎Pare încins bine.

‎Fă-o!

‎Prințule Henric!

‎Cine ești?

‎Venim de la Curtea regală. ‎Dorim să vă vorbim între patru ochi.

‎Pentru ce?

‎Vă rog, Sire! În privat.

‎În privat, în mijlocul orașului Eastcheap?

‎Să dau o fugă și să cer tuturor ‎să-și acopere urechile?

‎Vă rog, Sire!

‎Ce-i asta?

‎Tatăl Domniei Voastre, Majestatea...

‎Majestatea Sa, regele Henric, ‎este bolnav.

‎Vă cere să veniți.

‎Te sfătuiesc să te întorci ‎direct la palat,

‎să-i spui ‎că i-a fost ignorată total cererea.

‎Am fost instruit să vă aduc cererea ‎în mare grabă.

‎Îi poți spune ‎că și graba ta a fost total ignorată.

‎Domniță! Domniță, trebuie să pleci.

‎De ce?

‎Ziua a început. Vezi?

‎Afară. A început de mult.

‎Să nu o pierzi.

‎Scoală-te! E important să pleci.

‎Așa, da.

‎Ridică-ți brațele!

‎Bravo!

‎Trebuie să repari ușa aia.

‎Ce e?

‎Mergi la tatăl tău.

‎Pleacă!

‎Dacă tatăl tău chiar este ‎atât de bolnav încât să te cheme,

‎atunci trebuie să mergi la el.

‎E mai bine să regreți că ai făcut-o, ‎decât să nu fi făcut-o.

‎Dacă tatăl ți-e bolnav, ‎orice-ai simți față de el,

‎trebuie să-l vezi.

‎Și...

‎nu o spun ‎de grija bunăstării regelui nostru,

‎ci de frica beției crunte ‎în care, probabil, vei cădea,

‎de n-ai răspunde chemării sale ‎și el ar muri

‎fără să vă fi încheiat socotelile.

‎Mă tem că o asemenea beție ‎m-ar face chiar și pe mine de rușine.

‎Fă-o!

‎De nu-ți mai dau vreodată un alt sfat...

‎Când văd chinul ‎la care e supusă vistieria,

‎mă întreb de nu sunt viermii de lollarzi ‎la rădăcina propunerii

‎ca Biserica să fie împovărată ‎cu un bir, pentru a ușura probleme

‎pe care nu Biserica le-a cauzat.

‎Majestatea Voastră.

‎Henric, Prinț de Wales.

‎Fiul meu.

‎Intră!

‎Simt că viața mea se apropie ‎de sfârșitul său natural, dar...

‎chiar și eu trebuie că par a fi ‎mai sănătos decât tine.

‎A venit momentul să ne gândim...

‎la problema...

‎succesiunii mele.

‎Nu vei fi rege.

‎Deși ești fiul meu cel mare,

‎din pricini pe care toți cei de aici ‎le pot vedea

‎și mirosi...

‎nu vei moșteni această coroană.

‎Nici n-am dorit-o.

‎Acel privilegiu și acea responsabilitate

‎vor cădea însă pe umerii fratelui tău ‎Thomas.

‎El e slab, dar e dornic.

‎Va conduce armata mea împotriva ‎noului trădător, Harry Percy.

‎Cred că această știre nu te surprinde ‎și nu te dezamăgește.

‎Dar e datoria mea de rege

‎și de tată...

‎să ți-o spun direct.

‎Când veți lupta?

‎Pornesc mâine.

‎- Luptăm până la sfârșitul săptămânii. ‎- Nu-i nevoie să lupți.

‎Nu-i nevoie să iei asupră-ți ‎vrajbele astea.

‎Am spus...

‎ce ai fost chemat să asculți.

‎Acum, pleacă!

‎- Înălțimea Ta. ‎- Încetează!

‎- Înălțimea Ta. ‎- Încetează!

‎Lord Dorset.

‎Sunt gata oamenii tăi?

‎Sunt, Sire.

‎Prea bine.

‎Ce pregătiri ai făcut?

‎Domnul meu.

‎De ce ai venit?

‎Nu voi permite să aibă loc prăpădul.

‎Am venit să-l opresc.

‎E lupta mea.

‎De va fi după mine, ‎nu va fi nicio luptă.

‎Tu, vino aici.

‎- Domnul meu. ‎- Nu e locul tău aici!

‎Mergi în tabăra lor și du-i acest mesaj ‎lui Percy Hotspur.

‎Spune-i că prințul Henric îl cheamă ‎să rezolve disputa de azi față în față.

‎El și cu mine.

‎Vom lupta în locul armatelor noastre.

‎Da, domnul meu.

‎Cine te crezi?

‎Nimeni, pentru tine.

‎Mă voi lupta cu el.

‎Și îl voi învinge.

‎Cu siguranță, fiule.

‎Dar nu se poate.

‎Prințul nu vorbește în numele tatălui său.

‎Ești dornic să lupți, fiul meu.

‎Și o vei face.

‎Iar noi vom lupta alături de tine.