The Draughtsman's Contract

În sfârşit, scânteietoarea

Regină a nopţii,

cu o mângâiere neagră ucide...

...ucide ziua.

D-l Chandos petrecea mai mult timp cu grădinarul decât cu soţia.

Discutau despre pruni... "ad nauseam".

Dădea familiei şi celor din jur motive să se teamă de septembrie

căci erau regalaţi cu prune

până ce pântecele le gâlgâiau iar dosurile îi dureau de prea multă folosinţă.

A construit capela Fovant,

cu băncile din lemn de prun,

un alt prilej pentru apropiaţi de a-şi aminti

de Chandos în părţile lor posterioare,

din pricina aşchiilor.

Acum câţiva ani, doi gentilomi s-au întors la Amsterdam

spunând că la Allhevinghay era ca la ei acasă.

Era atât de multă apă, erau atâtea lacuri ornamentale,

atâtea canaluri, atâtea şanţuri de scurgere, atâtea fântâni...

Exista chiar şi o pompă eoliană.

Ceea ce ei nu au înţeles, a fost

că tata îşi transformase proprietatea într-o reţea de rezervoare,

fiindcă era îngrozit de foc.

Exista şi o încăpere, sub scara frontală,

care adăpostea două sute de găleţi,

toate pline cu apă.

Ştiam asta pentru că, ori de câte ori eram surprinşi de o nevoie presantă,

eu şi fraţii mei ne repezeam acolo şi le foloseam.

Acele găleţi au fost umplute înainte ca mama să moară,

şi presupun că încă sunt acolo,

cu aceeaşi apă de acum treizeci de ani, nu m-aş mira,

amestecată cu puţin din mine însămi, desigur.

Urinam ca o iapă...

...şi nu m-am schimbat...

La Southampton este o casă pe care o admiram

pentru că, văzută dintr-o parte, părea foarte plată.

Este făcută din piatră albă de Portland şi, în zilele noroase,

arată ca lipită de cer.

Mai ales seara.

Proprietara e o anume Miss Anterim, o femeie fără soţ.

Văzută dintr-o parte, Miss Anterim este şi ea o femeie insignifiantă.

Poate că de aceea, la fel ca şi casa, doamna este solitară.

Platitudinea trage la platitudine, d-le Neville.

Ca pictor şi ca desenator

aţi putea fi distrat, probabil...

mai ales seara... dintr-o parte.

Se spune că ducele de Courcey şi-a invitat hidrotehnicianul

deasupra cascadei pe care i-o construise

şi l-a întrebat dacă ar mai putea construi o astfel de minunăţie pentru altcineva.

Omul, după câteva mulţumiri şi amabilităţi,

a recunoscut în final că ar putea, dacă ar avea cele necesare.

Ducele de Courcey l-a împins cu delicateţe din spate

şi nefericitul s-a prăbuşit în moartea acvatică.

D-le Noyes, aveţi vreo bârfă picantă pentru mine?

Doamnă, sunt aici ca să îndeplinesc rolul de animator

şi sunt sigur că mai devreme sau mai târziu aş putea găsi ceva pentru dvs.

Sunteţi aici pentru propriile merite,

ceea ce nu s-ar putea spune despre ceilalţi musafiri,

care sunt aici doar pentru a exprima încrederea în banii altuia.

Doamnă, faceţi parte din această societate.

Purtarea mea merituoasă

în compania d-lui Seymour a dus la invitaţia mea.

Nu fac parte strict din societate ci sunt o parte din proprietatea ei.

Din moment ce societatea discută şi revelează asta,

ar trebui să fiţi favorizată.

V-aş favoriza eu însumi

cu mai mult de două peluze şi o alee de portocali.

Nu sunteţi extravagant cu complimentele, d-le Noyes?

Încă nu sunt destul de bogat să vă ofer mai mult, dar intenţionez să fiu, curând.

Printre aceşti posesori ai unei bune părţi din Anglia,

două peluze şi o alee cu portocali sunt un început

şi, fiind o damă... de modă italiană,

veţi aprecia, doamnă, valoarea portocalelor.

Au un miros atât de dulce... sunt atât de fortifiante.

Crezi că tatăl tău îi va cere d-lui Neville să deseneze casa?

De ce să nu sporeşti şansele d-lui Neville şi ale tale,

invitându-l chiar tu pe d-l Neville?

Este o stratagemă prea imaginativă pentru mine.

Tatăl tău ar considera-o o îndrăzneală neobişnuită.

Ai putea astfel să-l surprinzi

şi să-l surprinzi şi pe dl Neville.

Şi dacă asta te înfricoşează, mamă,

am putea să dăm vina pe d-l Neville.

Pot să provoc încântarea sau decepţia unui proprietar

punându-i casa în umbră sau în lumina soarelui.

E posibil, chiar, să am oarecare control asupra geloziei

sau a satisfacţiei unui soţ

pictându-i soţia

îmbrăcată sau... dezbrăcată.

D-na Clement mă întreabă dacă am o soţie... Ce impertinenţă!

Dacă ştie că am o grădină, cum de nu ştie că am soţie?

Poate pentru că vă lăudaţi cu una, dar nu şi cu cealaltă.

Dar presupun că simţul modestiei este o impertinenţă

pentru una ca d-na Clement.

Mama ta împinge modestia până la rezerva extremă.

De ce nu iese mai mult? Stă îmbufnată în umbră.

Nu e îmbufnată, tată.

Sau dacă e, ştii bine că indiferenţa ta e cauza.

Casa, grădina, calul, soţia... asta e ordinea preferinţelor tale.

Absurd.

Sunt foarte nerăbdătoare, d-le Neville, să desenaţi domeniul soţului meu.

De ce, doamnă?

Soţul meu este un om mândru

care e încântat să fie asociat cu fiecare cărămidă

şi fiecare arbore al proprietăţii lui, în orice împrejurare a vieţii cotidiene.

Şi fără îndoială că şi în visurile lui,

deşi nu sunt foarte familiarizată cu acestea...

Într-o astfel de relaţie excelentă pe care soţul o are cu proprietatea lui

cu siguranţă că, având originalul, nu are nevoie de o copie.

Îmi displac aceşti tineri care se grozăvesc.

Vanitatea le depăşeşte curajul.

D-l Neville are destul curaj.

Destul să farmece când nu poate impresiona.

Farmecă şi impresionează soţiile celor bogaţi.

Asta nu e ceva neobişnuit, d-le Seymour.

Veniţi cu mine, mâine, la Southampton,

şi vă voi arăta cum se impresionează o doamnă cu un desen bun.

Proprietatea tatălui meu, d-le Neville,

este mai mult trufaşă decât umilă

şi, ştiind că umilinţa unui edificiu nu vă este antitetică,

voi reuşi oare, să vă conving să desenaţi casa tatălui meu?

Aceeaşi propunere venită dintr-o altă direcţie.

Un efort comun fireşte că mă intrigă,

dar simţind cum stau lucrurile, aş îndrăzni să spun

că nu cred că dvs sau mama

v-aţi putea permite serviciile mele.

De ce să nu vă bucuraţi de patronajul nostru?

Veniţi mâine să vă plimbaţi în grădina d-lui Herbert.

Doamnă, nu pot să spun că n-aş fi încântat,

dar mă tem că în ciuda insistenţelor dvs

am de lucru până la sezonul merelor şi după,

apoi voi fi în serviciul lordului Charborough

până când merele anului viitor vor fi fost băute ca cidru.

Mama dvs, doamnă, este excesiv de dornică

să fixeze această casă pe hârtie.

Sau poate, dvs sunteţi atât de dornică

şi mama este doar o supleantă?

Recunosc, d-le Neville, că vă solicit din partea mamei mele,

dar nu este pentru ea însăşi ci pentru soţul ei.

Solicitarea are deci un drum lung şi sinuos.

Sunt flatat.

Dar nu putea d-l Herbert să facă el însuşi comanda?

Exact asta intenţionam să evităm.

Dvs, d-le Neville, urmează să fiţi instrumentul

unei sperate reconcilieri.

D-le Neville, cum pot să vă conving să rămâneţi cu noi la Compton Anstey?

Nu puteţi, doamnă.

Dar puteţi fi cumpărat.

Cât ar costa?

Mai mult decât vă puteţi permite.

Dar trebuie să recunosc, primul motiv este indolenţa.

Măresc preţul în funcţie de plăcerea la care mă pot aştepta.

Şi nu mă aştept aici la o mare plăcere.

Doamnă, plec mâine dimineaţă devreme la Southampton

şi am venit acum să-mi iau rămas bun.

Să nu ordonaţi cosirea fânului,

să nu părăsiţi domeniul şi să nu-mi beţi vinul roşu.

Şi să nu mă aşteptaţi până nu-mi voi fi terminat treburile,

ceea ce va fi cel mai curând în 14 zile.

Noapte bună, doamnă!

Am hotărât

că este foarte important să rămâneţi aici

pentru a face 12 desene cu domeniul soţului meu.

Soţul meu pleacă la Southampton pentru cel puţin 12 zile.

Este timp suficient?

În primul rând, faceţi o cerere

care sugerează că n-am discutat deloc propunerea în această seară.

În al doilea rând, aţi multiplicat cererea cu 12.

În al treilea rând, adăugaţi cererii o limită de timp şi, în al patrulea rând,

vă aşteptaţi să încep numaidecât.

Patru factori, d-le Neville,

care ne-aţi convins, sunt în cadrul talentelor şi capacităţilor dvs.

Termenii dvs sunt exorbitanţi.

La fel trebuie să fie şi ai mei.

** CONTRACTUL DESENATORULUI **

Condiţiile acordului, d-le Noyes, sunt:

serviciile mele ca desenator pentru 12 zile

pentru realizarea a 12 desene

ale domeniului şi ale grădinii, ale parcului şi ale dependinţelor

proprietăţii d-lui Herbert.

Locurile pentru executarea desenelor vor fi alese la discreţia mea,

dar cu consultarea d-nei Herbert.

Pentru aceasta, Thomas, sunt dispusă să plătesc 8 lire pentru fiecare desen,

să asigur cazare şi hrană d-lui Neville şi servitorului său şi...

Şi... doamnă?

Şi accept să-l întâlnesc pe d-l Neville în

particular şi să fiu de acord cu cererile lui

privind satisfacerea plăcerilor lui cu mine.

Program pentru executarea

desenelor la Compton Anstey.

Pentru desenul nr.1:

De la ora 7 dimineaţa până la ora 9 dimineaţa,

întreaga parte din spatele casei, de la grajduri, până la spălătorie

va fi liberă.

Nici o persoană nu va folosi porţile grajdului principal

şi nici o persoană nu va folosi uşa

sau ferestrele din spatele casei.

Pentru desenul nr.2:

De la ora 9 dimineaţa până la ora 11,

peluzele inferioare şi grădina oficială vor fi libere.

Nici o fereastră din partea de sus a casei nu va fi deschisă, închisă