The Devil's Mouth

N-am ce să fac.

Nu mai avem nicio barcă azi. Regret.

Știm toți cum se termină.

Să trecem la partea plăcută, unde zici „da”!

Știe ce zice. Vrei, nu vrei, o să te distrezi.

N-ați confirmat. Barca voastră s-a dus.

- Da. Dar aveți și altele. - Zi-ne cât ne costă în plus!

Iubitule, du-i de-aici pe Adrienne și Greg!

Bine.

- Haideți! Stați jos! - Ce e?

Nu-i lua în seamă!

Promit că te distrezi pe cinste cu noi.

Poate e liberă barca mai mare.

Aș vrea să te văd pe puntea bestiei ăleia.

Vino aici, frumosule!

Treci încoace!

Vezi și tu?

Calmează-te, James! E Thailanda. Ce dacă ne giugiulim?

Da, frate. Îmi pare rău că te-a lăsat gagica fără biluțe.

- Cam mult spus, bobocule. - Phi Beta Kappa.

- La Universitatea Arizona. - Bine.

Să luăm niște bere și să mergem pe plajă!

Stai așa, Greg!

Clar n-ai habar de farmecele lui Max.

E haioasă tipa!

- Bine, veniți! Barca e pe-aici. - Da.

Efect maxim!

Max, ești uimitoare!

Mulțumesc!

- Bravo! - N-ai rezervare, n-ai avans, n-ai stres.

Știi că fac alergie la logistică.

Bună, micuțule! Bună!

Bună, micuțule!

Monstru mic!

Nu e așa de rău.

Stați!

GURA DIAVOLULUI

E o șansă unică în viață.

Dar e o slujbă adevărată?

Da. La gama de plajă a Sabrinei Carpenter.

Investitorul ei a fost cu tata la Yale.

Mă ocup de conturile de social media

și în doi ani conduc toată șandramaua.

Măcar îți place Sabrina Carpenter?

Îmi place distracția.

La ce te gândești?

E mișto, nu zic.

Dar tot anul am vorbit despre New York. Așa era înțelegerea.

Și acum s-a schimbat. Pleci la Los Angeles. Asta schimbă totul.

Trăiesc clipa.

Profit de o ocazie, iar tu vii cu mine.

Am acceptat slujba pentru care am muncit atât.

Nu pot da înapoi.

Nu dai înapoi.

Te repliezi.

Ești nostimă foc.

Dar…

Ce aș lucra?

Unde aș sta? Nu știu pe nimeni la LA.

O să mă știi pe mine, e destul.

Tu și eu până la capătul lumii.

Gata cu discuțiile despre New York și LA! Putem să înotăm?

Trebuie să le dau clasă la pahare amatorilor ăstora. Du-te tu!

Singură?

Adrienne, ești în echipa mea!

- Bine. - New York e istorie. Crede-mă!

Ăsta da shot!

Doamne!

Nu! Te omor!

Bun, ține-mi locul! Mă duc la baie.

Bine.

Doamne!

Da.

Răzbunarea e mai dulce când e rece.

Nu.

Ne întoarcem acum.

- Unde-i cealaltă fată? - La baie.

- Da, așa! - Du-te naibii, Greg! Cum ai…

Veniți înapoi!

Hei! Sunt încă aici! Doamne!

Hei!

- Greg! - Hei!

Hei!

Oameni buni, sunt încă aici! Dumnezeule!

Zău așa!

Doamne! Dați-vă de pe mine!

- Hai! - Doamne! Ține!

Unde e Sara?

Ce?

Unde naiba e Sara?

Hei! Oprește barca!

Scumpo, îmi pare foarte rău. N-am știut.

Fir-ar să fie, câte erau?

- Toate. - Da, tipic pentru Thailanda.

M-ați lăsat acolo.

N-am știut că ești în apă sau că ne mișcăm.

Eu am știut, dar eram derutată.

- Căpitanul m-a întrebat… - Mersi frumos, Greg!

Oprește-te!

Oprește-te puțin!

Dar o să te faci bine.

Slavă Domnului! Nu-i așa?

O să fii bine. O să am grijă de tine.

Să plecăm! Se face târziu.

Ne pare rău.

Mulțumesc!

Înfruptați-vă!

Bine.

Doamne, sunt așa de furioasă!

Îl fac praf pe Yelp pe tipul ăla.

Nu e vina nimănui. Așa a fost.

Să uiți pe cineva e cam aiurea.

Nu e de colo.

Ține de siguranța elementară.

Să ne fi numărat! O regulă de bază pentru căpitani.

Dacă vrei, îl pun pe tata să-l dea în judecată

sau măcar să-l sperie cu o scrisoare.

Nu-l învinovățesc.

Bine. Da, probabil că ai dreptate.

A fost o situație groaznică, în care totul a mers pe dos.

Noi ne distram, iar tu erai plecată pe undeva.

- Și era gălăgie… - Cum am zis, nu e nimeni de vină.

Doar cel care a inventat Jägermeister.

Exact!

Putem lăsa o recenzie pe Yelp?

- Grozavă idee, iubito! - Mersi!

M-a furat peisajul.

- Credeam că ești pe barcă. - Dar nu eram.

Nu răspund eu de toate, de fiecare detaliu.

De când?

Poftă bună tuturor!

Voiam doar să mă simt bine la cină.

Atunci, rămâi! Simte-te bine!

Da, de parcă ar fi posibil.

Știu că te-am lăsat să mori în larg

și ești plină de bube, dar să nu uităm de adevărata victimă.

Max.

Sunteți nedespărțite din anul doi.

Nu știu, poate că puțină distanță, ca de la LA la New York,

v-ar prinde bine.

Nu e așa rău la LA, nu?

Îmi plac parcurile comerciale.

Sau du-te la New York!

Croiește-ți propriul drum!

- Scuze că n-am avut grijă de tine. - Am făcut atâta caz.

- Îmi pare rău. - Și mie.

Mulțumesc!

- Îmi pare rău că m-am dus la baie. - Și mie.

Sincer, nu e prima oară

când vezica minusculă a lui Adrienne face prăpăd.

- Habar n-aveți! - Exact!

Greg e blând ca un labrador, nu?

Sau ca un golden retriever?

Pe Bumble, era cu amândoi.

- Știu. - Ne bucurăm că l-ai adus.

Da, îndeplinește criteriile, momentan.

- Crezi că o să se sărute? - Așa pare.

Mă duc să ocup un loc în față.

- Da, du-te! Prinde-i! - Du-te!

Chiar îmi pare rău pentru azi.

Nu-i nimic.

- E-n regulă. - Vreau să-mi asum răspunderea.

Știu că am prostul obicei

de a fi impulsivă.

Nu e doar vina ta.

M-am purtat ciudat săptămâna asta.

Tatăl tău.

- Da. - Da.

Știu că a făcut o singură excursie aici.

Dar tot vreau să-i trimit o poză,

să-l întreb ce plajă i-a plăcut, ce a mâncat pe stradă…

Da.

Vreau să vorbesc cu el.

Nu trebuie să mergem la peșteri mâine, dacă e prea mult.

Nu. Măcar asta știu clar.

Îi plăcea să înoate în peșterile alea.

Mâine. La Gura Diavolului.

Pentru tatăl tău și pentru noi toți.

Dacă nu erai agresivă când a murit,

probabil că mă lăsam de școală.

Practic, nu m-ai lăsat să renunț.

Suferința vede suferință. Cercul părinților dispăruți.

Da. M-ai târât la bairamurile alea…

Da. În ținute îndoielnice.

- De ce eram mereu asortate? - Mereu asortate.

Bine, ideea e că m-ai salvat.

Sunt pe bune.

Farmecele lui Max.

- Hai, spune-o! - Nu.

- Spune-o! - Dacă mă lași în pace.

Niciodată. Tu și eu…

- Până la capătul lumii. - Da! Așa te vreau!

- Baie în pielea goală! Haideți! - În pielea…

- Clar! - Dumnezeule!

- Haide! - Nu, mersi!

- Stau bine aici. - Fir-ar să fie! Scuze!

Știi ceva? Lasă! Să meargă ei.

- Să meargă… James și Greg… - Nu. Zău!

… să stea goi laolaltă.

- Asta vor. - Mergeți, vă rog!