The Walking Dead: Daryl Dixon

S1.E1 ∙ L'âme Perdue ∙ Sufletul pierdut

Şi tu meriţi un final fericit.

19 luni pe mare.

Sper să nu fiu luat prin surprindere.

Nicăieri nu-i un loc sigur.

Următoarea destinaţie va fi Marseille.

Poate că în sudul Franţei e bine.

Trebuie să existe un loc sigur undeva.

Sue a suferit un infarct.

Am fost nevoiţi s-o lăsăm să moară.

Eu a trebuit să mă ocup.

ar fi fost în iunie.

Fetiţa plânge întruna.

Îşi vrea mama înapoi.

Vrea pace, aşa cum era înainte.

Vrea să meargă acasă.

Numele meu e Daryl Dixon.

Am venit dintr-un loc numit Commonwealth.

E în America.

Am plecat să caut ceva şi am dat numai de belea.

Dacă nu mă întorc, vreau ca ei să ştie că am încercat.

Şi încă încerc, fir-ar al naibii!

PUTERE CELOR VII

DARYL DIXON SEZONUL 1 - EPISODUL 1 "SUFLET PIERDUT"

"Dumnezeu te iubeşte".

Bonjour.

Bonjour.

Monsieur?

Regret, nu te înţeleg.

Eşti american.

Vorbesc engleză foarte bine.

Ce faci, frate?

Bunicul meu s-a rănit la gleznă.

Nu prea ştie engleză.

Salut.

Ai medicamente la tine?

Îţi dăm în schimb un măr sau un iepure, poate.

În regulă, iepure să fie.

Merci.

Mâncarea e acolo.

Unde te îndrepţi?

Înapoi de unde am venit.

- Dincolo de ocean? - Da.

Numele meu e Maribelle.

Iar el e Guillaume.

Am putea merge împreună.

Undeva la loc sigur.

Ne poţi ajuta.

Iar te ajutăm şi noi cumva.

Mereu vorbeşte despre Al Doilea Război Mondial.

Opoziţia, Statele Unite şi Armata au luptat împreună.

Ţara ta şi ţara mea ca nişte prieteni.

Tu nu ne eşti prieten.

Nici ţări nu mai există.

El nu vorbeşte franceză. A zis să stai jos.

Stai! Nu irosi gloanţele.

Merci.

Poţi să-mi aduci geanta medicală?

Şi tu meriţi un final fericit.

O să-i găsesc şi o să-i aduc acasă.

Nu-i ca şi cum nu ne vom mai revedea.

Te simţi mai bine?

Numele meu e Isabelle.

N-ai de ce să-ţi faci griji. Eşti musafir.

Mereu îţi legi musafirii?

Am făcut asta pentru propria ta siguranţă.

Ţi-ai făcut de cap cu braţul meu.

Încă îl ai, totuşi.

Ai o rană cauzată de un brûlant

Cauterizarea e cea mai bună soluţie pentru a preveni extinderea.

Un brû-ce?

Brûlant.

Arzător.

De la morţii din magazin?

Aici îi numim " les affamés "cei înfometaţi".

Arderea e doar un tip.

În regulă.

Îmi dai voie?

Da.

Ce e locul ăsta? Un fel de mănăstire?

Suntem o mică comunitate de călugăriţe.

Am rămas puţine după 12 ani.

Aici ne trăim vieţile, aici facem agricultură, grădinărim şi supravieţuim.

Eşti din America?

Dintr-un loc numit Commonwealth, nu?

Ţi-am găsit reportofonul.

Cum de-ai ajuns în Franţa?

Din pricina mai multor decizii proaste.

Cauterizarea a prins bine.

Cel mai bine e s-o curăţăm să evităm infecţia.

Mă întorc imediat cu pansamentele.

Daryl.

Poţi să-mi spui Daryl.

Enchantée.

Pot să văd ce-ai la cap?

E miere cu usturoi.

Pentru a preveni infecţia.

Văd că-ţi ţii toate opţiunile la vedere.

De-a lungi anilor mănăstirea noastră

a devenit parte a unui grup numit L'Union de l'Espoir

care înseamnă "Uniunea Speranţei".

Dispuse la toate mesajele de credinţă şi de perseverenţă.

Suntem de părere că omenirea îndura un test de care vom scăpa în curând.

Uită-te-n sus.

Niciodată n-am pus prea mare preţ pe...

Pe Dumnezeu?

Ei bine, el pune preţ pe tine.

Apleacă-te.

Ce-i cu cicatricile astea?

Tata a fost fumător.

Ai fraţi?

Aveam. Un frate.

Eu am avut o soră.

Lasă-te pe spate.

Se pare că şi tu ai câteva.

Preotul parohiei noastre obişnuia să spună că cicatricile noastre

arată suferinţa prin care am trecut, dar cel mai important,

e că ne-am vindecat de ea.

Ţi-ar prinde bine nişte aer curat.

O să aştept afară.

De partea cealaltă a curţii locuiesc călugăriţele.

Bărbaţii n-au voie.

Dar băieţelul pe care l-am văzut?

Laurent a crescut alături de noi.

E orfan.

Le e frică de tine.

O să se obişnuiască.

Mănăstirile medievale au camere cu arme.

Pe vremea ăia erau folositoare.

Are sens.

Noi ne-am instruit singure în a le folosi, în caz de orice.

Călugăriţe ucigaşe?

Ne putem apăra dacă e cazul.

Părintele Jean a fost un colecţionar.

Bunicul său a luptat în gherilă.

- Lipseşte una. - E cea pe care o folosesc.

Acela e biroul părintelui Jean.

Ştii cum să foloseşti staţia aia?

A trecut ceva vreme de când am reuşit să iau legătura cu cineva.

Te superi dacă încerc?

Desigur, de îndată ce te faci bine.

Ultimul a fost un spaniol.

Acum câteva luni.

Vorbea puţină engleză. Aş putea încerca să dau de el din nou.

Tu vorbeşti bine engleză.

Părinţii mei au lucrat pentru organizaţia umanitară Médecins Sans Frontières

Au călătorit peste tot.

Bosnia, Cecenia, Rwanda.

Eu şi sora mea ne-am terminat şcoala în Paris.

Cum de ai ajuns aici?

Din pricina mai multor decizii bune.

Mănăstirea deja era renovată când am venit.

Speranţa noastră a fost să transformăm pământul

într-o proprietate agricolă care ne-ar fi putut sprijini

şi finanţa misiunea noastră.

A fost îndeajuns încât să continuăm.

Aşază-te. Revin imediat.

Locul acestui bărbat nu e aici.

La ce suntem bune dacă nu putem oferi adăpost unui călător rănit?

Crezi că el e alesul.

L-am văzut luptând cu soldaţii. Am văzut cât e de puternic.

Locul lui e după aceste ziduri, cu lipsa lui de credinţă şi cu violenţă

Nu e ca noi.

E o persoană care nu crede-n Dumnezeu.

La fel am fost şi eu cândva.

Încearcă.

Recodul meu e de 3 minute şi 12 secunde.

Nu mă prea pricep.

Nu?

Eu sunt destul de bun la astea.

La problemele de matematică, ştiinţă, muzică, geografie.

În plus, ştiu toate ţările şi capitalele de pe vremuri.

Părintele Jean m-a învăţat de toate.

Scuză-mi manierele, monsieur Numele meu e Laurent.

Încântat să te cunosc.

Câţi oameni crezi că locuiesc între graniţele Franţei de altădată?

Au fost 67 de milioane de oameni înainte de invazie,

iar acum sunt de părere că populaţia Franţei e sub 200,000.

Voiam să spun şi mai puţin de atât.

Mult mai puţin.

Ai idee cât ar dura să se repopuleze la numărul acela?

Nu.

Şase generaţii.

Poate chiar şapte.

Mă doare stomacul numai gândindu-mă.

Matematica e naşpa.

Ai copii, monsieur

Soţie?

Părinţi?

Nu.

Pe nimeni.

Dar ţi-e dor de casă.

Văd asta în ochii tăi.

Ce eşti tu, psihiatru?

Simt chestii la mine-n stomac.

Îţi simt tristeţea.

Nu dispera, monsieur

şi tu meriţi un final fericit.

E timpul pentru poezie. Mă aşteaptă părintele Jean.

Încearcă.