The People We Hate at the Wedding

Odată ca niciodată, pe un tărâm îndepărtat, adică în anii 1980...

AN NOU FERICIT

... trăia o tânără americancă isteață și amuzantă, pe nume Donna,

care s-a mutat în Anglia, unde s-a îndrăgostit

de un francez chipeș, Henrique.

Au făcut o fetiță superbă, pe care au botezat-o Eloise.

Și totul era bine, până într-o zi, când Henrique a decis, cum zic englezii,

s-o frigă pe bonă.

Și așa, draga noastră Donna s-a întors în minunatul ei oraș, Indianapolis...

M-AM MUTAT!

... unde a întâlnit alt bărbat, care era... Ei bine, era Bill.

Iar Donna a făcut alți doi copii, Alice și Paul.

Șase luni pe an, Eloise venea să stea cu ei...

ALICE A ÎMPLINIT 9 ANI!

... și să se bucure de viața din Vestul mijlociu.

De autostradă, de minigolf

și, bineînțeles, de mall.

Bine, dragilor! Spuneți „Zurgălăi!”

Zurgălăi!

Haideți, căciulile și puloverele jos. Trecem la calendarul de Paște.

Ați auzit-o pe mama voastră. A înviat! Repejor!

Ce tot faceți?

Am plătit trei poze. Următoarea e de Paște.

Te superi dacă te dai deoparte pentru următoarele?

Du-te și ia-ți niște cartofi cu șuncă. Meriți o pauză.

Nu are voie să mănânce când e în costum.

Închide și tu un ochi. Vino aici.

- Mamă, putem să ne luăm în brațe? - Da.

- Hai să ne încordăm. - Ne îmbrățișăm, nu ne încordăm.

Pardon! Nu eram gata.

Îmi pare rău, mai așteaptă și alții.

Voi lua pachetul cu patru poze.

Plătesc eu, mamă!

El, nu. Nu o să plătească o fată de 13 ani pentru mine.

Tatăl ei i-a dat $3.000.

- Știu. - Am hotărât că ne cumpără un jet ski.

Bill! Parcă ne hotărâserăm la un jacuzzi.

Ce ziceți de o limuzină care are și jacuzzi?

Hai să luăm un leu!

Să luăm un Taco Bell, să-l punem în curte.

- Da! - Toată lumea să spună...

- Iepuraș. - Iepuraș!

Roșu, alb și albastru. Repede, ca iepurașii.

Ați uitat de o sărbătoare foarte importantă.

Dă-i asta mamei tale, și haideți să spunem...

Surpriză!

La mulți ani de ziua mamei! Îmi pare rău că mereu o ratez.

Ce drăguți sunteți!

Nu plânge! Asta trebuia să te bucure!

Iertați-mă, nu mă pot abține! Se mai întâmplă.

Mamă, chiar trebuie să plece Ellie mâine?

Se va întoarce curând.

- De ce nu stă tatăl ei aici? - Pentru că locuiește în Anglia.

Urăsc Anglia.

Perfect rațional.

Iertați-mă. Vreți să fac poza?

Mai bine de atât nu se poate, puiule. Hai, fă-o!

Paște fericit! Cu drag, familia Stevenson.

Da. Cândva, copiii Donnei erau ca trei boabe într-o păstaie.

Pe măsură ce-au crescut, ei bine, s-au mai răcit.

Eloise a moștenit averea tatălui ei.

Iar Alice și Paul au primit Chryslerul Sebring al tatălui lor.

În anul 2022,

familia se răspândise deja în cele patru zări.

Dar mai era o brumă de speranță

care ar fi putut să-i aducă din nou pe toți împreună.

Este vorba, desigur, despre o nuntă.

Și așa începe povestea noastră.

Aș fi onorată să te am alături.

CEI PE CARE ÎI URÂM LA NUNTĂ

Ce mama dracului e asta?

- Bună, soro! - Vai, să-mi trag palme!

Ai văzut invitația asta?

Sunt la cinci minute distanță de a omorî pe cineva. Nu pot s-o sufăr.

Știu. Am deschis-o pe a mea dimineață.

Am pus-o pe masă, am turnat benzină pe ea

și mi-am făcut casa scrum.

Invitațiile sunt superbe.

Dar, să fim serioși, cred că a cheltuit vreo $25.000.

Și miros a rozmarin. Îmi vine să-mi iau câmpii.

Bine. Acum țip și dau colțul.

Am murit țipând, iar acum înjunghii oamenii.

Înjunghii oameni la nimereală.

Paul!

Scuze. Așteaptă o secundă!

Am un pacient într-un tomberon.

Pare ceva normal.

Bine, încă nouă minute, Helen. Atât.

- Era un tampon lângă tibia mea. - Și cum te face asta să te simți?

- Vreau să ies. - Trăiește emoția asta, dar nu acționa.

Acum o să mai pun niște gunoi.

Bun, nu uita,

poate părea că te îngrop în gunoi,

dar e de fapt un dar. Da, scuze.

- Te duci la nuntă? - Nu! Nu mă duc.

Soră vitregă, relație vai de capul ei.

Deși, mi-a cerut să-i fiu domnișoară de onoare

când aveam vreo 17 ani.

Dumnezeule! Deci te duci, nu-i așa?

Nici măcar nu ne vrea acolo. Poate vrea să-i fim servitori.

Nu mă duc.

Acum chiar trebuie să închid. Ascultă, Alice,

rămâi pe poziții și, te rog, spune-i mamei să nu mă mai sune.

Alo?

Alo?

E cineva acolo? Mi s-a blocat...

Doamnă? Vin acum!

Doamne! Îmi pare rău. Iertare.

Stați liniștită. Aia a fost fața mea.

Bine. Hai să vedem.

- N-am putut să ajung... - Numai puțin...

- Desfaceți fermoarul. - Sigur.

- Gata. Stați puțin. - Bine.

Îmi pare foarte rău.

O să o plătesc.

Nu vă faceți griji. Vă pregătiți de o ocazie specială?

Da. Fata mea, Eloise, se mărită în Anglia.

Locuiește acolo. Primul meu soț era european.

Francez. Henrique. E un nenorocit.

Copiii mei din a doua căsnicie nu prea mă mai înghit.

Mai ales fiul meu, Paul.

De când tatăl lui, Bill, a murit... Bill a fost al doilea soț al meu.

- Viața e o călătorie. - Cât despre mine, ei bine...

Cred că...

paginile romantice din viața mea s-au terminat.

Și nu știu ce să fac mai departe.

- Păi... - Am și dezvoltat

o frică irațională de a călători. Sunt foarte anxioasă.

Prietenul meu mi-a dat niște iarbă pentru zbor. Tu fumezi iarbă?

- Eu... - Nu poți să-mi spui. Ești la lucru.

Ideea e că nu i-am mai avut pe copiii mei la un loc de ceva timp.

Adică de la înmormântarea lui Bill.

Vreți să încercați alte variante?

Da. O să încerc să nu le fac praf.

Paul - Te rog, vino la nunta lui Eloise. O să însemne foarte mult pentru ea.

Sună-mă înapoi, te rog.

MAMA

Nu poți să-ți ignori mama pentru totdeauna.

De fapt, chiar pot s-o ignor pentru totdeauna.

Sunt foarte rece și nu am pic de inimă.

E foarte greu să fii părinte, Paul.

Este timpul să treci înapoi în gunoi.

Și o să vreau să-ți dai jos cățelușii ăia.

Va trebui să-mi smulgi pantofii ăștia din picioare.

Tu plătești $7.000 pe săptămână ca să stai în gunoi

pentru a putea funcționa într-o lume în care există bacterii, naiba să le ia!

Bine. Câte unul pe rând.

Grațios.

Nu-i nimic.

Da. Foarte grațios. Bun.

O să-ți dau drumul la mână acum. Te descurci.

Inspiră adânc.

Poți s-o faci.

Nu.

Nu-i nimic. Sunt chiar aici.

Ba nu. Nu pot!

Bine. Gata. Nu-i nimic.

Hei, Al. Ai fișierul de la RoboJet?

E chiar aici.

După ce-mi muți rezervarea pentru prânz, participi la ședința de la 14:00?

- Mi-ar prinde bine ajutorul tău. - Da. Te pot strecura în program.

Vrei să luăm cina după asta?

Doar dacă e undeva frumos. Fără cheeseburgeri.

Și dacă e o tonetă foarte faină?

Nu. Tu deții compania asta. Nu o să-mi cumperi cheeseburgeri, frate.

Tocmai mi-ai spus „frate” în timp ce ne-o tragem?

Îmi pare rău, Măria Ta.

- Mai bine. Mai spune-mi asta o dată. - Măria Ta?

Câți bani crezi că sunt în paharul ăsta?

Oare valorează $45?

Câteodată am impresia că tu doar mă folosești pentru averea mea.

Vai de mine, nu! Te folosesc pentru măciuca ta.

- Sunt OK cu asta. - Bun.

Cine e?

O vomă.

Mama încearcă să mă convingă să merg la nunta surorii mele.

Nu te duci pentru că o să-ți lipsesc?

Nu.

Sora mea e... Am fost apropiate mult timp

și am crezut că e foarte tare, dar era doar bogată.

Ce nașpa!

Nu! Nu ca un bogat foarte cool, ca tine.

- Mulțumesc. - Sau ca Iron Man.

Suntem practic aceeași persoană.

Dar e diferit. Ea nu e niciodată lângă mine. Înțelegi?

La propriu. Trebuia să vină să mă vadă vara trecută.

Deci nu a fost lângă tine pentru despărțire sau pentru avort?

Da, mă rog. M-a lăsat baltă.

A ales să stea în Londra, să joace crichet și să se îndoape cu pește și cartofi.

Cred că e cam mult spus. Ar trebui să mergi. Sau poate...

să mergem împreună?

Ce?

Anunță și tu când mai faci din astea!

Anunță fata data viitoare!

Seara iubiților.

- E puțin cam mult, știi? - Salut, băieți!

Abia aștept să vă văd spectacolul.

Știți că Paul nu a văzut niciodată Regele Lear?

Păi, să fiu sincer, am văzut Gnomeo și Julieta de unul singur,

printr-o serie de încurcături.