The Umbrella Academy

Vanya e în capăt.

- Cum propui să ajungem acolo? - Încă nu știu.

- Eu refuz. - Klaus!

Ar trebui s-o salvați voi. Vă pricepeți să fiți eroi.

- Mișcă! - Vanya ar înțelege.

Are așteptări realiste în privința mea.

Eu sunt un gunoi sexy.

- Ești un mare fricos. - Nu e momentul.

Fiindcă nu vreau să mor? Cine vrea?

Martirii nu se bucură de victorie, fiindcă sunt morți.

- Te duci acolo, sau te bat măr! - Nu merg!

- Și nu cum îți place! - Merg.

- Allison! - Allison!

Vanya!

Vanya!

- Allison! - Allison!

Bine. Mă duc.

- Nu, așteaptă! - Ce?

Dacă nu te mai întorci, trebuie să-ți spun un lucru.

- N-am timp. - Te rog.

Ce?

Arăți ca Antonio Banderas cu părul lung.

Mă gândeam că ar trebui să știi.

Mersi, frate.

Klaus!

N-o să reușesc!

Depinde de tine, amice!

Trebuie să salvezi lumea!

Nu, Diego, e o idee groaznică!

Bine, Klaus.

Poți face asta.

Ai luptat în Vietnam.

Ai supraviețuit unei familii de șapte.

Și ai purtat sarong la petrecerea unei frății

și ai primit o grămadă de numere.

Poartă-te normal până termin treaba pe dealul înierbat.

Obținem calculul corect și îi iau gâtul.

Aș vrea să existe o altă cale.

- Nu există. Uită-te la el! - La ce te uiți?

- Uite! - Vezi ceva haios?

N-am mai văzut așa caz de psihoză paradoxală.

Ce e?

- Mi-e milă de el. - Vezi-ți de treaba ta!

- Îți arăt eu! - E doar un micuț.

Toți sunt micuți pe lângă tine.

Arăți a combinație între King Kong și un arian.

Luther, n-am timp de codelile tale.

Pot conta pe tine să-l ții sub control?

- Voi face tot posibilul. - Bine.

Salut, frate! Ce mai faci?

- O să mă omoare, nu? - Ce?

Cine, el?

O să te omoare? Da, sigur. E ridicol.

Nu știi deloc să minți, nici să fii observator.

A cui e vina? Nici nu mă asculți!

Deci complotezi împotriva mea?

Recunoști că suferi de psihoză paradoxală?

Nu sufăr decât de natura evidentă a intențiilor tale ucigașe.

Uite, nu e ca și cum te va ucide.

Vrea doar să ucidă o versiune a ta.

Eu sunt aia!

Nici mie nu-mi place, dar are un plan destul de bun.

Ce? Îmi luați gâtul, apoi salvați lumea în 2019?

De unde știi?

Fiindcă eu sunt el și asta aș face dacă aș vrea să mă omor.

Sunt prea mulți Cinci și tu te porți ca un maniac.

Maniac? Luther, încă n-ai văzut nimic.

Dacă vrei un maniac, îți arăt eu.

Ca observator, cred că cel mai bine e să te scutesc de suferință.

Ascultă-mă, Luther!

Mintea ta debilă răspunde doar la autoritatea vârstei,

deci fii atent la ce-ți spun.

Iar ai probleme cu modelul patern.

De data asta, modelul e fratele tău, ceea ce mă înnebunește.

Dar nu uita că sunt cu 14 zile mai în vârstă ca el.

Am vechimea.

Deci ar trebui să mă asculți pe mine.

Eu sunt tăticul aici!

Bună ziua!

Cinci, te porți haotic. Uită-te la tine!

Recunosc că e posibil să nu fiu cu totul...

- ...întreg la cap. - Bine.

- Dar orice am eu are și el. - Ce?

Nu vă mai trageți de codițe! Am ajuns.

Flatulență. Etapa a patra.

Vezi? Care e planul tău acum, amice?

A fost doar prânzul, da? Taci!

Ai grijă!

Vreau tivul ăla destul de drept cât să taie gâturi.

Mișto tunică!

E o asumare a funcției sau o încoronare?

Cum e noul angajat?

Am auzit că a rezistat zece minute la orientare până s-o ia de capul lui.

Știi cum sunt băieții. Probabil mănâncă un sandvici pe undeva.

Herb!

Spune-i Lilei ce mi-ai spus.

Nu am oferit informația voluntar.

- Mi-ai pus un cuțit la gât. - Continuă!

Diego a folosit tabloul de control, apoi a furat o servietă.

- A părăsit Comisia. - Ți-am spus eu.

Și el mi-a pus un cuțit la gât.

Știam că e doar un vagabond.

Deci ce vei face în privința lui?

- Eu? - Cățelul tău, responsabilitatea ta.

Sau ai uitat înțelegerea?

L-ai primit doar ca să-l ucid.

- A fost un test? - Totul e un test, draga mea.

Întrebarea e...

De ce îl pici?

Nu-l pic. Mă voi ocupa în felul meu.

"Felul tău" include decapitarea sau trasul pe roată?

Cuie? Un rug? Picătura chinezească?

Îi dau drumul.

Slujitori... Afară!

Draga mea, sângele apă nu se face.

Dar te poți îneca în amândouă.

Sunt pe cale să devin, în mod oficial,

cea mai puternică femeie din timp.

Iar tu vei fi mâna mea dreaptă.

Dar trebuie să știu că pot să am încredere în tine.

În orice moment.

În orice fel.

Poți.

740, 741, 742...

CAZUL 743

743! Așa!

Harlan?

Ce e, iubitule?

Cum să te ajut?

- Te rog, nu știu ce să fac. - Iisuse!

- Ce s-a întâmplat? - L-am găsit așa.

Vanya.

Vanya?

Doamne!

Harlan!

Ce naiba i-a făcut băiatului nostru?

Carl, ce faci?

Ceva ce trebuia să fac de mult!

- Carl, nu! - Trebuie ajutat!

Nu are ce căuta într-un loc ca ăla!

Rezistă, Harlan!

O să-ți dau ajutorul necesar, în ciuda mamei tale.

Ieși din mașină!

Sissy, nu fi nesăbuită!

Nu te las să-mi iei fiul. Nu o să mi-l mai dea înapoi.

Poate că nu-l mai meriți.

Poate ar trebui să ai grijă cum vorbești cu mine.

Cronologia este viața voastră.

ZONĂ INTERZISĂ

Să te-aud, grăsunule!

Spune-mi unde s-a dus Diego sau îți cos curul de gură.

Ce imagine!

Stai! Nu!

Sunt de partea ta. L-am ajutat să fugă.

Să fugă?

Trebuia să stea aici, cu mine. Unde s-a dus?

Să-și ajute familia.

Chiar o să-l omori?

Sigur că nu. Îl iubesc.

Ce frumos...

Dacă scapi o vorbă, te distrug.

Nu scap. Jur că nu.

Stai!

Nu vreau să-ți stric avântul, dar trebuie să-ți arăt ceva.

Ceva important.

Ai răbdare.

E... asta.

Doamne!

...postul de radio din zona Dallas-Fort Worth

vă oferă o descriere specială

a vizitei președintelui John F. Kennedy.

Se apropie...

Asta e partea mea preferată.

Calmul dinaintea furtunii.

Uite! Servieta.

Nu. N-o să ajungi la timp.

Ba sigur că da. E singura noastră șansă.

Amintește-mi, care era ultima etapă a psihozei paradoxale?

Furia ucigașă.

Așa!

Grozav!

Cinci, ascultă-mă!

Nu!

Rahat!

O idee proastă!

Încetați! Bine? Amândoi.

Concentrați-vă!

Kennedy va apărea după colț imediat.

Toată lumea să tragă aer în piept...

Suntem frați.

Putem să ne înțelegem câteva minute?

- Vrei tu? - Dă-i bătaie!

Ce?

Rahat!

- Acum... - Unde rămăseserăm?

Uite, mamă, artificii!

Haide, scumpo! O să întârziem.

Vă rog...

M-am săturat!

Vanya?