Mossad 101 (המדרשה)

Acțiunea acestui serial este pură ficțiune.

Orice asemănare cu persoane reale sau evenimente, este accidentală.

- Cum merge? - Ți-am spus, criptarea e prea grea

- și n-am resursele necesare. - De ce resurse ai nevoie?

Putere automată.

Atunci nu știi cu cine lucrează. Nici apelurile și emailurile?

Partea lui Micha e ușoară comparativ cu cealaltă.

- Dar știi unde e. - Îl putem localiza, atâta tot.

Merg la ambasadă să ne întoarcem acasă cu toții.

Vreau să-ți mulțumesc.

Pentru ce?

L-ai ținut în viață.

Nu va fi ușor, dar când voi preda raportul...

Voi menționa implicarea ta în cel mai pozitiv mod.

Nu-mi face nicio favoare.

Ți-am spus, nu-mi fac niciuna.

Bine.

- Nu știu de ce l-am oprit. - Ce?

Nemernicul m-a surprins. Am realizat că are inimă.

Da, o să nege, dar are.

Directorul e pe drum, mă văd cu el în două ore.

Baftă.

Kinder...

ai făcut ce-a trebuit.

Crezi?

Gilad n-a vrut să plece, a fost avertizat...

Avigail, taci! Pleacă! Nu te vreau aici.

Fă ce e de făcut.

Și nu care cumva să dai vina pe Gilad în raport.

„Nu-l vorbi de rău după moarte,” Avigail.

Mossad 101/HaMidrasha - S02E10 „Kadiș”

Încă mai ești în Kiev?

- Micha. - Răspunde-mi, ai plecat?

- Nu. - Ai făcut o mare greșeală.

- Poate dacă erai mai deschis cu mine... - Deschis?

- Se putea evita situația. - Am fost deschis și acum am pus-o.

Ai probleme. Cu cine? Cine te periclitează?

Angajatorul, Atlas?

Care-i planul?

Nu te aștepta să te acopăr.

S-a terminat, Micha. Caută-ți o înțelegere.

Cred că vor considera faptul c-ai venit aici benevol.

Mă bucur să te văd, Avigail.

- Bănuiesc că ești sarcastic. - Deloc.

- Mi-am făcut griji. - Bine, mulțumesc.

Înțeleg că ai informații pentru mine.

- Vrei să vorbim aici? - Nu.

Nici la consulat.

Dacă nu te superi, avem o unitate în afară orașului.

- Ce unitate? - E drăguță, loc liniștit.

Pornește.

Dragă, ia o pauză.

Nu-i sănătos, lucrezi de ore întregi. Când te văd mă iau migrenele.

Nu lucrez, doar... mă țin ocupată.

Gilad a fost un prieten bun? Erați apropiați?

La acest curs...

nu ne lasă să ne împrietenim,

nu ăsta-i scopul.

Suntem într-o competiție, dar tot devenim prieteni.

Și Gilad a fost...

voia să demonstreze că-i un bărbat adevărat,

că nu-i un...

Tocilar?

Da.

Era un copil

și l-a adorat pe Yona.

Nu plânge, Amy. Voi începe și eu să plâng.

- Ce crezi c-au făcut cu el? - Ce-au făcut cu el?

L-au măcelărit, Mitzi.

Mă refeream la corpul lui.

Cel mai groaznic lucru e că nimeni nu va rosti Kadișul.

Le-am rostit eu peste părinții mei înainte de Bar Mițva,

aveam doar nouă ani.

Omul e un erou, merită Kadiș și să fie înmormântat ca un evreu.

Fir-ar, de-am ști unde e.

Știm.

- Știi?! - Gilad avea un dispozitiv de urmărire.

E aici.

Punctul ăla e Gilad?

Și unde-i?

La 35 de minute cu mașina, în estul Kievului, lângă estuar.

Sunt doar...

mlaștini și resturi de canalizare.

Putrezește în canalizare.

Vreau să ne întoarcem la discuția dintre mine și Yona de pe 14 iunie.

- De ce? - Cum adică de ce?

De ce vrei să te întorci la acea discuție?

- A fost ultima comunicare oficială. - Dar nu asta-i importantă.

Nu-mi spui mie ce-i important.

- Conversația de pe 14... - A mințit, am mințit, noi...

Am mai discutat, ți-am explicat.

Înțeleg că vrei fiecare detaliu, dar pierdem timp pe prostii.

Nu-ți place direcția investigației.

Acum e investigație? Înainte a fost o anchetă.

Cum am repetat de nenumărate ori, avem acces la calculatorul lui Micha.

Ți-am trimis detaliile, folosește-le. Activează 8200, sparge criptarea.

Micha Shuster, Atlas, ei ar trebui investigați.

O firmă de securitate coruptă ce ajută ISIS cu droguri.

Micha mi-a recunoscut, m-a sunat înainte să ne vedem,

ai auzit înregistrarea.

Tu și Micha...

Corectează-mă dacă greșesc, dar ați avut ceva romantic.

Ce legătură are asta?

Mă întrebam

dacă nu ai resentimente față de el.

Crezi că asta-i despre răzbunare?

Chiar vrei să știi ce cred eu?

Toată povestea asta n-are sens.

Vrei să cred că-s evrei, foști oficiali ai securității,

ce colaborează cu ISIS pentru bani?

- Da. - Cunosc directorul firmei Atlas, Moshik,

am servit împreună în regimentul 504. E un om onorabil.

- Nu zic că... - Stai, Avigail.

Eu și Moshik suntem prieteni.

Am mers la NSC, apoi la birou și după am intrat în afaceri.

- Nu-i nimic greșit în asta. - N-am spus...

Capacitățile securității naționale sunt căutate după război.

Și a avut grijă de el, mare brânză.

Crede-mă, omul e patriot.

E o legătură între Atlas și ISIS.

Știu că-i greu de crezut.

Și pentru mine e, dar e un fapt.

Oamenii ce-mi periclitează cursanții și pe Yona

sunt agenții de pe teren.

Asta mă duce la următoarea întrebare.

Unde sunt? Cursanții și Yona?

- Cred că-i periculos. - Riscă.

Fă ce trebuie să faci.

Vrei să mă întorc? Nu-s făcut pentru asta.

- Renunț. - Nu renunți.

„Ascultă Israel, Adonai este unicul.”

Pierdere totală.

E greu să-ți dai seama.

Plus, îl știi mai bine decât mine.

Ce-ai spus?

Ce?

De cât timp lucrezi pentru el?

- Liron... - Te-am întrebat ceva.

- Mă jignește să-ți răspund. - Fii jignit atunci.

Suntem supărați, a fost o zi grea, am să fac ceai.

Vrei ceai?

Nu contează ce-ai făcut, știu că intențiile erau bune,

ăsta ești tu, Baruch, plin de intenții bune, un înger.

Pentru unii ești îngerul morții, iar pentru mine? Doar intenții bune.

- Liron, exagerezi. - Vorbește sau am terminat-o.

Vorbește.

- Nu mă vei crede. - Cred orice despre el. Spune.

Voia să-i povestesc despre tatăl tău și unchiul Azaria,

ce s-a întâmplat în Liban acum 30 de ani.

Poveștile despre unchiul Azaria și Mustafa Dirani?

- Asta voia să știe? - Da.

Atât?

Voia mai mult, voia să te dau de gol.

Da?

Și?

Privește-mă-n ochi.

Am înțeles.

Spune-i ce-am vorbit, va crede că ești de partea lui.

- Dar știe că n-am cum. - Spune-i și privește-l în ochi.

- Liron... - Spune-i poveștile din Liban.

Dar ascultă-l și află de el, de acum ești agent dublu.

E frumos aici, nu?

Ucraina...

Majoritatea cântecelor populare

despre pământul sfânt al Israelului vin din această țară.

E ciudat.

Iartă-mă c-am fost agresiv.

Sper că-mi înțelegi frustrarea..

I-am promis.

- Ce i-ai promis? - Credeam că-i greșit să te întâlnesc.

- N-are încredere în mine. - Nu în tine, în birou.

I-ai promis că ții secret locația lui și-al cursanțior?

Crede că Atlas are legături cu biroul.

- Și tu crezi la fel? - Nu.

Mă bucur s-aud asta.

Dacă te-aș întreba ca psiholog, în ce stadiu mintal se află Yona...

Aș spune că-i tulburat.

Moartea lui Gilad l-a dus la extremă. E agresiv, nervos, depresiv.

- Se învinuiește pentru cele întâmplate. - Și are dreptate.

Yona e un pericol real.

Noi nu suntem problema, Avigail, suntem soluția.

Dacă Yona și cursanții au probleme, lasă-ne să-i ajutăm.

Dacă ne ascunzi informații vitale, îi pui în pericol și mai mult.

Amy, dl Miller!

Kotel, vino aici.

În două ore, 43 de minute și 33 de secunde

nu vom mai putea face ce cred c-ar trebui să facem.

Chiar dacă toate informațiile indică contrariul.

Ce vorbești acolo, ești beat?

Vorbesc de Gilad, desigur.

Vorbesc despre baterii, despre GPS-ul lui Gilad

și vorbesc despre datoria morală.

Datorie morală? Tu vorbești?

Tu n-ai niciun sentiment de vină, da?

- Așa că tacă-ți fleanca! - Yona, lasă-l!

Mai are cineva ceva de spus despre mine? Vă ascult.

Atunci toate acuzațiile, analizele și simpozioanele pot aștepta până mâine.

Gilad nu poate aștepta fiindcă în două ore...

și 42 de minute, nu-i vom mai putea localiza corpul.

Când îl recuperăm, ce facem?