Good Omens

ÎNAINTEA ÎNCEPUTULUI

Scuză-mă!

Hei!

Da? Tu m-ai strigat?

Salut! Da.

Poți să-l ții, te rog, cât îl pornesc?

Care-i partea de sus?

Doar așa, ține-l ferm! Bun.

- Ești gata? - Pentru ce?

Asta e! Minunat!

- Mulțumesc. Poți să-l lași jos acum. - Bine.

- Asta e tot? - Nu. Doar am amorsat motorul.

Asta e partea distractivă.

Aștept momentul ăsta de...

Ei bine, dintotdeauna.

Salutare! Eu sunt Aziraphale.

Încântat de cunoștință! Bun, începem!

Să fie materie, să fie gravitație, să fie totul de la paginile

11 până la 3.000.602, inclusiv.

Ar trebui să se întâmple ceva?

Scuze, da.

Știam că am uitat un detaliu.

Să fie lumină!

Dumnezeule mare!

Uită-te la tine! Este frumos!

Ai făcut singur toate astea?

Păi, mai mult sau mai puțin.

N-am fost designerul conceptului original,

dar am lucrat îndeaproape la el cu cei de Sus.

- E foarte drăguță. - Mulțumesc.

Și consider că ai făcut o treabă excelentă.

- Deci, pentru ce este? - Adică?

Ei bine, ce anume face toată asta?

Păi, ce nu face frumusețea asta?

Practic, este o fabrică de stele.

Tot praful și gazul pe care le vezi

formează aproximativ 5.000 de stele noi și protoplanete.

Majoritatea stelelor universului au vechime,

dar astea abia acum își încep drumul.

Câteva milioane de ani ca să se coacă

și apoi răsar stele peste tot.

Ce drăguț!

Știi că momentan se aude de Sus

că o să oprim din nou toate astea

în aproximativ 6.000 de ani.

Dar asta e o nimica toată.

Ce rost are să creezi un univers infinit

cu trilioane de sisteme stelare,

dacă o să-l lași să funcționeze doar câteva mii de ani?

Nici nu se încălzește motorul până atunci.

Rostul...

Ei bine, ai auzit de Pământ.

Nu-mi sună cunoscut.

Planeta albastru-verzuie?

O să fie pe acolo, pe undeva, când o să se așeze cvadrantul acela.

Ei bine, acolo vor fi „oamenii”

pe care îi proiectăm în momentul de față.

Am văzut planurile.

Da. O să începem cu o pereche reproducătoare

și, într-o clipită, o să fie o puzderie de oameni.

O să se înmulțească precum... Ei bine, precum oamenii.

Am impresia că stelele și...

- Da, o numim nebuloasă. - Corect.

Ele există doar ca oamenii

să se poată uita pe cerul nopții

și să se minuneze de vastitatea infinită

a creației Celui Atotputernic.

Dar asta e o idioțenie!

Totuși, e universul. Nu e doar un tapet aspectuos.

Milioane de galaxii, trilioane de stele, o sumedenie de orice.

Nu-s doar pentru plăcerea ochiului.

Marea parte nici n-o să fie vizibilă de pe Pământ.

De ce nu punem Pământul în mijlocul universului, să aibă priveliște mai bună?

Nu e datoria noastră să-L sfătuim pe Atotputernicul cu detaliile creației.

Atunci, a cui datorie este? Adică...

Cineva trebuie să spună: „Uite, șefu', asta e o idee absolut groaznică.”

Bănuiesc că ăsta ar fi considerat un comportament inadecvat.

Presupun că nimeni nu m-ar opri să pun câteva idei la cutia de sugestii.

Nu cred că Atotputernicul a creat o cutie de sugestii.

Și, în plus, nu cred că se cuvine ca noi să începem să sugerăm

că ar trebui să fie o cutie de sugestii.

Dacă aș domni eu peste toate, mi-ar plăcea dacă mi s-ar pune întrebări.

Puncte de vedere proaspete.

Nu poți să creezi un univers,

să-l lași câteva mii de ani și apoi să-l oprești.

Îmi place partea roz-albăstruie din colțul nebuloasei.

Da, e foarte...

Dar, uite, ia aminte la mine...

Nu mi-ar plăcea să intri în belele.

Mulțumesc pentru ajutor. Și pentru sfat. Nu mi-aș face griji, totuși.

În ce belele pot intra dacă pun câteva întrebări?

SOSIREA

SEMNE BUNE

LONDRA

ÎN PREZENT

ÎNCHIS

„Dragă domnule Fell,

„trebuie să vorbesc ceva cu dvs.

„și este o mare ugrență.”

Urgență.

„Cu stimă, Maggie.”

Bună, Maggie!

Am primit biletul tău.

M-am gândit că... Ei bine, ultimii ani au fost dificili

cu toate carantinele și comenzile online care nu mai veneau,

și aș putea pleca de aici în două săptămâni.

Pleci de aici?

De ce? Nu-ți mai place?

Dle Fell, ador magazinul acesta.

Îl ador de când eram în leagăn.

Dar știu că am rămas în urmă cu chiria.

Atunci, e numai vina mea pentru că n-am colectat chiria.

Bun. Acum, parcă ai spus că-mi aduci

niște discuri ale lui Shostakovich.

Nu pot plăti chiria.

Îmi pare atât de rău! Pot să eliberez săptămâna viitoare.

Trebuie doar să împachetez totul.

Maggie, dacă ai pleca de aici, eu de unde mi-aș mai lua discurile?

E mai greu să găsesc discuri cu 78 de rotații pe minut decât cu 33.

Sincer, nu aș ști de unde să încep.

Nu am banii.

Maggie...

Ce-ar fi să iau pur și simplu discurile cu Shostakovich

fără să plătesc pentru ele și suntem chit?

Îți datorez mii de lire pentru chirie.

Aceste discuri te-ar costa 8 lire.

8,75 lire.

Nu mă poți scuti de opt luni de chirie.

Ba pot. Sunt foarte bun la iertare.

E unul dintre lucrurile mele preferate. Acum ți-ai plătit chiria.

Am făcut rost de muzică. Și știu exact

ce fac în următoarele 21 de minute.

Clarinetul produce muzică foarte frumoasă.

Poftim?

Clarinetul.

Produce muzică foarte frumoasă.

Ai greșit banca.

Vrei să vorbești cu șeful sectorului azer. E acolo.

Ți-am adus corespondența.

Ceva interesant?

Facturi, în mare parte.

Nu înțeleg de ce nu ți le trimit către mașina ta.

- Trimite-le la biroul financiar din Iad! - Le-am trimis.

Au spus că nu acceptă semnătura mea în locul alei tale.

Nu le da pâine, idiotule!

- Rațele n-ar trebui hrănite cu pâine. - Atunci, cu ce?

- Oare știu? - Rațele?

Cei de Jos.

Știu că ai luat legătura cu mine?

Crowley, acum sunt reprezentanta Iadului la Londra.

- Iadului nu-i pasă cum se rezolvă treaba. - Da, țin minte.

Nu le pasă decât să fie rezolvată de cineva.

Te întrebi vreodată ce rost are?

Ce vrei să spui?

Ce rost are totul?

Raiul, iadul, demonii, îngerii...

Totul e degeaba.

- A fost dintotdeauna atât de ușor? - Ușor?

Tot fac planuri pentru lovituri strategice complicate

pentru a răspândi suferință și panică printre oameni,

și, imediat cum sunt pe punctul de a înfăptui una,

vin ei cu ceva

mult mai rău decât orice idee aș fi avut eu.

Da. Mereu a fost atât de ușor.

Se întâmplă ceva de care ar trebui să știu?

Încă ești persona non grata.

Beelzebut le-a înjumătățit rațiile unor demoni mai neînsemnați

și s-a întâmplat ceva.

Unde?

Acolo... Sus.

Ceva important?

Nu știu. Tocmai am aflat un zvon

că se întâmplă ceva acolo Sus.

Dacă auzi ceva

de la contactul tău de la librărie, mă anunți?

Nu, ei nu mai vorbesc cu el.

Dacă aflu ceva ce ai putea găsi folositor,

o să-ți spun, și, în schimb,

o să-mi spui și tu ce vreau să știu.

Ai ceva pentru mine?

Mazăre congelată.

Poftim?

Cu asta hrănești rațele. Cu mazăre congelată.

O adoră și le și face bine.

Bună!

Vezi ceva ce-ți place?

Păi... Da. Cafea!

Ca de obicei? Nu-mi spune! E aici. Latte degresat.

Ți-ai amintit.

Zăbovesc mulți oameni în mintea asta, și multe cafele,

dar îmi amintesc doar de clienții fideli.

Corect, da. Eu fac parte dintre ei.

Lucrezi la magazinul de discuri?

Nu știu cine mai cumpără discuri în vremurile astea.

Măi să fie!

- Ce e? - Uite!

Măi să fie!

Salutare!

- Ce... - Ce caut aici?

Da.