Penny Dreadful: City of Angels

Din episoadele anterioare:

S-au dus la casa de pe plajă. Au rămas acolo toată noaptea.

Știm cum se va sfârși asta, nu, Randolph?

Ce știi despre Kurt?

Să nu mai întrebați pe altcineva niciodată despre Kurt.

Frumoasă cravată...

N-am suportat să mai fiu violată o dată, Peter.

Amicul tău Jimmy Reilly a fost ucis azi-noapte.

Să-i spunem pe nume: e o declarație de război.

Vă împușc pe amândoi!

Mâinile sus, băiete!

Mateo!

- Tu l-ai ucis pe James Reilly? - Cu mâinile astea!

Fugi!

A fost o noapte lungă.

Lungă.

Nu te mai învinovăți atât. Ți-a scăpat. Se întâmplă.

L-ai mai văzut pe aici? Pe tipul care a fugit.

Niciodată.

L-am prins pe ăsta. E doar o chestiune de timp până-i găsim pe restul.

Vino, băiete.

POVEȘTI DE GROAZÃ: ORAȘUL ÎNGERILOR

- Pentru Reilly? Rahatul ăsta mic? - Nu te ambala!

Gunoiul ăsta de "fasolar" pe care l-ai eliberat?

- L-am arestat, nu? - A fost singur sau a avut complici?

Vom hotărî asta după ce interogăm suspectul.

- Absolut. - Băgați-l înapoi la arest.

Îți amintești arestul, nu, Paco? Eu cred că da.

- Înapoi, Murphy! - Ce dracu' ai zis?

Noi l-am arestat. Noi îl interogăm.

L-ați arestat? Probabil că e afurisitul tău de văr!

Ai văzut ce i-au făcut data trecută.

Și dacă nu-i opreai, Reilly ar fi fost acum în viață!

Dacă nu făceați porcăriile alea...

Ajunge! Vino! Să mergem!

Ce știm?

Puștiul stătea într-un apartament comun, cu trei alți suspecți.

- Am intrat în forță. Restul au scăpat. - Îi putem identifica?

Fly Rico și iubita lui. Al treilea e necunoscut.

Un tânăr, poate nou în gașca lor.

O martoră i-a văzut pe toți patru atacându-l pe Reilly

în noaptea în care i-a fost aruncat cadavrul.

- Fata lui Reilly, din Sonoratown. - O drogată... Nu ține în instanță.

- Ce a zis puștiul? - Încă nimic.

Înseamnă că asta aveți: nimic. Până nu vorbește.

Îl fac eu să vorbească, domnule căpitan. E din cartierul meu.

Știu cum gândește. Pot să-l fac să vorbească.

De-asta ți-am dat cazul Hazlett, dar uite ce am realizat.

Avem un polițist mort, căpitane.

Vrei să afli ce s-a întâmplat cu adevărat

sau să batem primul puști pe care-l încătușăm până mărturisește?

Puștiul e pregătit pentru noi?

Michener și Vega îl vor interoga primii.

Avem un automat cu sucuri.

Știu că ești speriat, băiete. E în ordine.

N-o să-ți fac niciun rău.

Trebuie să-mi spui ce s-a întâmplat. Varianta ta.

Dacă vrei, vorbesc cu mama ta când terminăm aici.

Locuiți deasupra brutăriei din Alhambra, nu?

Data trecută când ai fost aici, te-am ajutat. Nu-i așa?

Aș vrea să te ajut din nou. Însă știm ce ai făcut. Știm.

Deci, ca să te ajut, trebuie să mărturisești.

I-ai văzut pe băieții de afară. Sunt ceata lui Reilly.

Și nu le pasă de ce ai făcut-o, de motivația ta, bună sau rea.

Dar dacă nu vorbești cu mine, n-o să mai am ce să fac.

Și atunci va veni rândul lor și nu e nevoie să-ți spun cum va fi.

Băiete, nu te ducem cu preșul. Putem instrumenta deja cazul.

Reilly te-a bătut măr chiar în camera asta.

Eu am văzut asta și o duzină de alți polițiști.

Deci știm că aveai un motiv să-i vrei moartea.

Și avem o martoră care spune că erai acolo când a fost atacat.

Fata din Sonoratown. Și va depune mărturie. Nu va avea de ales.

Gașca lui Reilly se va asigura de asta.

Motiv și un martor. Ajunge pentru o condamnare.

Mai întâi, familia aia din Beverly Hills e găsită în albia râului.

Apoi, luptele de stradă.

Patru polițiști albi, cu frica lui Dumnezeu, ajung la morgă.

Dar acum avem un alt polițist mort.

Jumătate din oraș vrea sânge, la fel ca malacii ăia din secție.

Tot ce vor e un om pe care să dea vina.

Cineva care arată ca tine și ca mine.

Când vor găsi acel om, când te vor găsi pe tine,

nu se vor mulțumi doar să te închidă.

Vor încerca să te trimită în camera de gazare.

Tocmai au construit una nouă-nouță la San Quentin.

Știi? Te-ai dus s-o vezi, Lewis?

Nu. Am citit în ziar că au zugrăvit-o în verde, ca valurile mării.

Cică e liniștitor.

Acolo ai să ajungi, Diego.

Dacă nu ești sincer cu noi în clipa asta.

Atunci, putem discuta cu procurorul, dar n-ai voie să faci pe nebunul.

Înțelegi? Nu poți încerca să dai vina pe altul. Tu ai fost.

Tu l-ai omorât. Trebuie să recunoști că tu l-ai omorât.

Sau poate că ne înșelăm.

Poate că nu tu l-ai omorât.

Șeful nu-și murdărește niciodată mâinile, nu?

Deci presupun că n-a fost Rico. Și nici fata n-ar fi fost.

E pierdere de vreme.

Dar celălalt? Are un nume?

Uite... Știm destule cât să te condamnăm chiar acum.

Bine.

Bine?

Bine.

Mi-e sete. Vreau un suc.

Aș dori ca un alb să-mi aducă de băut măcar o dată.

Sigur, puștiule. Imediat.

El nu știe.

Am tot stat aici, încercând să-mi dau seama.

Ești polițist care se preface mexican sau mexican care se preface polițist?

Dar acum înțeleg. Nici măcar tu nu știi.

E fratele meu.

Da. Nu-ți poți lăsa frățiorul să fie gazat. Doar pe mine.

Ți-am spus. O să vorbesc cu procurorul.

- Tu ești aici. El nu e. - E ciudat cum s-a întâmplat așa.

Nu are importanță cum s-a întâmplat! Ești aici, acum.

Și dacă-l dai în gât pe Mateo, asta n-o să te salveze.

- N-o să te ajute cu nimic. - N-o să-l dau în gât.

N-o să fie nevoie. Fiindcă ai să mă ajuți.

- Să te ajut? - Dă-mi cheia.

Când o să mă ducă la arest.

Ce e? Nu lasă cheile pe mâna "fasolarului"?

- Nu e treaba mea. - Sau fă altceva!

Tu ai insigna. Ai pistolul. Gândește-te cum procedăm.

Orice aș face, n-ai cum să ieși de aici.

Și dacă am pistolul? Poate îl lași pe aici, pe undeva.

Sau ne încăierăm. Te pun la podea și-ți iau afurisita de armă.

- Te vor omorî. - Dar măcar am o șansă!

Chiar dacă mă ciuruiesc, le fac felul câtorva ticăloși. Asta e sigur.

La naiba... Ei te urăsc mai mult decât mă urăsc pe mine.

Încă încerci să-ți dai seama în ce tabără ești?

Dar nenorociții de afară s-au hotărât de mult.

Asta e, iubitule. Ei sau Mateo. Trebuie să alegi.

Nu întrerup ceva, nu-i așa, băieți?

Mai mult unt și melasă! Înseamnă că e ceva important.

Nu poate o mamă să facă ceva drăguț pentru fiica ei?

Depinde de mamă.

În circuit, ne mulțumeam cu untură și sirop de sorg. Îți amintești?

- Erau la fel de bune. - Fiindcă ne era foame.

Pe atunci, ne era veșnic foame.

Pe atunci, te-ai întrebat vreodată dacă mă simt singură?

Pentru că mă simțeam. Bineînțeles.

Și ce făceai atunci?

Îmi aminteam țelul și rostul meu. Faptul că nu trăiam doar pentru mine.

Și ce privilegiu este să nu trăiești doar pentru tine.

Mie nu mi se pare cine știe ce privilegiu.

Asta, fiindcă iei asta drept bună, ca și untul și melasa.

Și dacă am... sentimente pentru detectivul Vega?

Sentimente puternice.

Mai puternice decât sentimentele pentru Domnul?

Dumnezeu nu mi-ar cere să aleg.

Dumnezeu cere mult de la cei pe care îi atinge. Gândește-te la Iisus.

- Eu nu sunt Iisus. - Nu. Ești Sora Molly.

Sora Molly e doar cea de pe scenă.

Asta i-ai spus?

Ãsta e doar un "text", draga mea.

E un slogan prostesc pe care îți place să-l repeți.

Te cunosc de când ai venit pe lume și ai fost mereu una singură.

- Asta e tot ce văd vreodată. Doar tu. - Nu sunt sigură că mă vezi.

Turma ta te face să alegi, nu Dumnezeu.

Oamenii au nevoie să simtă că ești cununată doar cu Biserica.

Fără asta, puterea ta asupra lor va fi pierdută.

Sau a ta.

Da. Puterea amândurora.

Și cantina săracilor, adăpostul pentru fete, policlinica,

cadourile pe care le împărțim de Crăciun.

Ca să nu mai pomenesc de izbăvirea pe care le-o oferi

tuturor celor care vin la tine în ceas de restriște.

Toate faptele bune pe care le faci în lume se pot topi în ceață.

Asta vrea Molly cea "simplă"?

Unde ai învățat să faci asta?

În apropiere de Hamburg, la gura fluviului Elba.

E primul lucru care te învață în pregătirea pentru Gestapo.

Glumesc.

Am crescut în Hermosa Beach.

Am învățat să înot înainte să știu să merg. Apoi am avut prima barcă.

N-am știut că Hitler recrutează în Hermosa.

Lucrul meu preferat pe lume era să ajung

dincolo de unde se sparg valurile, la Hermosa Pier sau Long Beach.

Să mă întorc să privesc la fâșia de nisip alb, curat, sub cerul albastru.

Și pe urmă au venit corciturile.

Corciturile?

Chinezoii, hispanicii, negroteii... Tot mai mulți, în fiecare an.

Vedeam cum năpădesc locul ăsta și mă întrebam:

"De ce nu spune nimeni nimic? De ce se permite asta?"

Și apoi am auzit despre Führer și am citit "Mein Kampf".

În sfârșit... Cineva spunea purul adevăr.

A fost o mare ușurare.

Am știut atunci că o să mă mut la Berlin.

- Că aș putea fi fericit. - Și ai fost? Fericit, acolo?

Am fost.

Până mi-am câștigat postul în Gestapo și mi-au dat prima misiune.

Să mă întorc aici.

În acest oraș murdar, pe care credeam că nu va trebui să-l mai văd.

Eu iubesc orașul ăsta.

Știi pe cine am văzut ieri când mergeam pe Robertson?

Pe Fred Astaire. Pur și simplu. În fața mea.

Arăta așa cum arată de obicei. Asta îmi doresc să fiu. Dansator, ca el.

Cântăreț și dansator. Fred Astaire sau Eddie Cantor.

Dar sunt prea voluminos.

Asta iubesc la L.A.