Furies

Patru generații de Furii au înfruntat războaie, masacre și trădări.

Niciuna nu a avut de înfruntat provocările mele.

Când Driss a fugit după atacul bandei Damocles,

avea un avantaj, o armată

și un plan de a ataca mina,

trenul Olimpului,

cel ascuns, blindat și extrem de sigur.

Eu și Lyna am fost în întârziere.

A trebuit să sărim în el aflat în mers. Driss era deja în față.

Ce voia?

Să obțină aurul, tablourile și secretele Olimpului,

dar cel mai mult voia centrul de date din celălalt capăt al trenului,

un program conectat la toate serviciile poliției,

la toate camerele și la toate smartphone-urile.

E un program care îți permite să găsești pe oricine.

Cu el, Driss o poate găsi pe mama ta,

iar dacă o va găsi pe Kahina, o va ucide.

Nu, ne vom urca în tren,

iar noi două îl vom opri.

Știu că nu mai aveți încredere în mine

și că vă doriți doar să-mi trageți un glonț în cap,

dar sunteți și nerăbdători să aflați câtă avere v-a rămas,

ce am putut salva din mină.

Așa că va trebui să mă asculți până la capăt,

iar apoi puteți hotărî

dacă mai sunt Furia dvs.

și ce veți face cu mine.

FURII

E rece. N-au avut timp să tragă.

- I-a luat prin surprindere? - Nu bănuiau.

Nimeni nu atacase mina. E prea riscant.

Accesul la servere!

Schimbă parola în fiecare zi. Ne-ar putea lua ore s-o spargem.

Nu dispui de atât!

Cine e mai rapid decât el?

La treabă!

Contați pe oamenii dvs. ? A fost o eroare de calcul.

Trenul blindat și oamenii supraantrenați nu v-ar putea proteja. Doar eu o pot face.

În acel moment, știam doar că oamenii lui Driss…

Vor fi mulți și vor împușca mortal. Atacă serios!

Trage până îl găsim pe Driss!

A trebuit să fim iuți. Eram prea în urmă. Erau prea multe mașini.

Fratele meu n-a fost niciodată răbdător și își atinge mereu obiectivele.

Urma să vă golească serverele așa cum vă golea seiful.

Geantă după geantă, metodic, vă lua milioanele.

Băieți?

Gata! Mă enervează!

Băieți, răspundeți!

Recepționați?

Auzim, dar nu vedem, șefa!

Aparatele necesită delicatețe și dexteritate.

- Hai! - Stai!

Funcționează!

Golesc complet mina!

Se repetă la orice oprire în stație.

Cum vei liniști Olimpul, dacă nu mai e nimic?

Bravo! Readucându-l pe Driss, tot nu ne-am salva.

Ne trebuie dovezi prețioase.

Ne vom ocupa de Driss. Aflați unde ține tot!

Bine. Fie! Care e următoarea stație?

- E… acolo. - Doar nu vorbești serios!

Nu eu conduc trenul ăla nenorocit!

De ce ești așa de irascibil azi?

Ți-e teamă să nu te omoare?

Măcar o să fiu cu tine!

Pentru ea îmi fac griji.

Hai!

Nu avea de ce să-și facă griji.

Eram noi două contra unei armate.

Era o zi obișnuită pentru Furii.

Lyna!

La trei, pornim!

Unu!

Doi!

Trei!

Încearcă să nu mori! Mai avem trei vagoane.

Băieți, încă trăim! Ce mai faceți?

I-ați localizat pe tipii lui Driss? Scot aurul în genți de voiaj.

Suntem aici, dar sunt genți peste tot. De unde să-i știm oamenii?

Trebuia să-mi aduc detectorul de metale.

Selma, nu ne descurcăm așa. Trebuie să urmăm o pistă.

Driss nu le ușurase nicicum munca

și i-a pus să iasă prin cele mai aglomerate gări pariziene.

S-au pierdut în mulțime.

Lynei i-a venit atunci o idee.

- Mi-ai pus aparat de urmărire pe mobil. - Poftim? N-aș face așa ceva!

Nu era o întrebare.

Să n-ai niciodată încredere în ea!

Acum ai o pistă de urmat.

Tipii mei i-au urmărit mobilul

ca să afle unde ascundeau ai lui Driss banii.

Bravo! Te-ai descurcat,

dar e doar începutul.

Respiră!

Relaxează-ți mușchii!

Ținem o ședință de yoga acum?

E benefică oricând.

Am învățat asta de la mama.

O să-ți zic ceva.

Inspiră!

Expiră!

Era un tip care ataca Olimpul.

A comis un măcel.

Inspiră!

Expiră!

Eu și mama l-am urmărit și l-am găsit.

Inspiră!

Expiră!

Fiind tânără, ea nu mă credea pregătită.

M-a rugat s-o aștept cât se ocupă de el.

Am așteptat.

A durat ceva,

iar apoi am auzit un țipăt.

Era vocea mamei.

Am intrat repede.

Era căzută. A sângerat până a murit.

Eram șocată. Nu-l vedeam pe tip.

M-a înjunghiat de patru ori până am reușit să scap.

Era înalt, puternic, rapid și meticulos.

Adrenalina îmi încingea creierul.

Eram furioasă.

Tot loveam cu pumnii, dar nu nimeream.

Și cum ai ieșit?

De departe,

de foarte departe,

am auzit vocea mamei.

Știi ce mi-a zis?

„Respiră!”

Am respirat,

m-am potolit, m-am oprit,

am privit și am văzut deschizătura.

Din acel moment, eu am impus ritmul.

Am făcut-o respirând. Ăsta e secretul.

Respiri și alegi.

Namaste, idiotule!

Durează prea mult!

E în regulă! Am reușit!

Kahina N'Soumer. Vreau să știu unde e.

Nu e un motor de căutare în care introduceți un nume.

Voi găsi o modalitate.

- Gata! Sunt prea mulți. - Continuă și improvizează!

Aia n-are ce căuta acolo.

Driss a pus bomba în tren?

Când nu mai voia o jucărie, prefera s-o strice decât s-o dea.

Gata cu trenurile! Gata cu banii!

- Gata cu secretele! - Gata cu Olimpul, cu Furia, cu cheful!

Ce facem?

Ce fac eu? Tu nu te opri! Găsește-ți tatăl!

O dezamorsezi? Cu mâinile tremurânde?

Te pricepi?

Încerc, ca să nu explodeze trenul într-o stație.

Ce nemernic!

Dă-mi telefonul!

- Dacă ratezi, limităm victimele. - Așa e, șefa!

Nu reușeam singure.

Aveam nevoie de cei mai buni, dar eram terminate în lumea interlopă.

A trebuit să ne descurcăm cu ei. Da, cu cei doi:

cu un asasin și cu un copoi traumatizat.

SPITAL

PUȚIN MAI DEVREME

Dle comisar!

Ești Elie, nu?

- Erați cu Keïta în timpul atacului? - Trebuie să vorbim. E important.

- Acolo s-a întâmplat ceva… - Teribil! Știu.

Nu înțelegeți. Eu am…

E prima dată când cineva vizat a venit de bunăvoie

și, sincer, e plăcut.

Nu-ți face griji! Cu asta, nu vei suferi.

Când ne-am despărțit ultima dată…

nu credeam că te vei putea abține să nu ne torni colegilor tăi.

Nu e vina ta.

În ziua în care ne dădeau boașele, nu toți eram…

Pascal, trebuie să suni…

- Alo! - Orso?

Unde ești?

Lyna?

Când dezamorsam bomba, iar Lyna mergea după tată,

urma îndepărtarea trenului de Paris.

- Trebuia să-mi fi prevenit colegii. - Cum?

Zicând: „Șefu'! E Furia, legenda urbană. E mătușa iubitei mele.

Adică, a fostei.

E într-un tren-fantomă sub Paris.

Are lingouri de aur și explozibil cât că ajungă Mona Lisa pe Marte. ”

Acum te gândești că idiotul de mine are dreptate, nu?

Bine, dar facem ca mine.

- Îi lăsăm să ne bată și ne scuzăm? - I-ai elimina pe toți. Apoi?

Știi să deviezi un tren?

Te descurci cu macazul?

- Acum te gândești… - Bine. Fie! Facem ca tine!

Mulțumesc!

CĂTRE: SELMA SUNTEM AICI

Spune!

- Deschideți! - E poliția!

Lyna, e bine. Se ocupă iubiții tăi.

Cum te descurci?

Ce-i asta? Nu mi-ai zis că aici e o aripă a Louvre-ului.

Da, încearcă măcar o dată să nu spargi tot!

N-aș face asta!

Aveți aprobare?