The Soundman

SUNETISTUL

5 mai 1940

Cu cinci zile înainte ca Germania să invadeze Belgia şi Ţările de Jos.

Dar ce s-ar întâmpla dacă toate aceste ţări neutre

pe care le-am menţionat şi altele pe care nu le-am menţionat

şi-ar face, dintr-un impuls spontan, datoria

şi am face front comun, împreună cu imperiile britanic şi francez,

împotriva agresiunii şi a răului?

În clipa de faţă, situaţia lor e profund dramatică.

Şi se va înrăutăţi şi mai mult.

Fiecare speră că, dacă-l hrăneşte destul pe crocodil,

crocodilul îl va mânca pe el ultimul.

Şi toate aceste ţări speră că furtuna va trece

înainte să-i vină rândul să fie devorată.

Însă mă tem...

Mă tem foarte tare

că furtuna nu va trece.

Furtuna va face prăpăd şi va urla cu furie,

tot mai asurzitoare şi mai atotcuprinzătoare.

Se va întinde spre sud...

Se va întinde spre nord...

- Câţi? - Şapte.

- Şi toţi azi-noapte? - Da.

Şi niciunul n-are acte de identitate?

Nu.

Îi trimitem înapoi, fără îndoială.

Părinţii voştri ştiu că nu aveţi voie să treceţi graniţa fără acte. Da?

"Retur"

Veniţi. Vă duceţi înapoi în Germania.

Înapoi în Germania! Hai, repede!

Mai repede!

Mâine, 6 mai, soarele nu va străluci în Antwerpen.

Dar nici nu se aşteaptă ploaie.

Temperaturile vor atinge 16°C. E timpul să plantaţi bulbii!

Şi avem o veste bună de la grădina zoologică!

În ţarcul leului s-a născut un pui!

Când plecaţi?

Nu plecăm.

Rămânem. Tatăl meu s-a răzgândit.

E rândul nostru, iar.

E ora unu. Timpul pentru Finor.

Mulţumesc.

Vom reveni după ora unu, cu veşti din Almanah.

Pe curând!

Finor, Finor...

O tabletă în fiecare zi.

Finor, Finor...

O bucăţică? Da, te rog.

Ciocolată plină de savoare,

dimineaţa, devreme, îţi face ziua încântătoare.

Ciocolata Finor...

Fină şi de fericire plină.

Cinci franci pe oră. Am stat aici patru ore, asta face 20 de franci.

O cutie cu Finor face mai mult de 20 de franci.

Îmi cumpăr biletul până la Bruxelles cu ciocolată?

De ce s-a mutat tatăl tău la Bruxelles?

Cinci franci.

Uşa!

"Mă consider norocoasă că, în nenorocirea mea,

"am un cavaler loial şi onorabil drept călăuză.

"Dar dacă, în călătoria mea, aş fi escortată de soldaţi de rând?"

E Berre al nostru!

- Mătuşă Gabby... - Băiete!

Miroşi a Limburg. Mă înşel?

Cum a fost drumul?

Ce mai face sora mea? Bine?

Intră!

Unchiul André e încă la serviciu.

- Bună. - Bună.

Plata în natură. Nu mai au bani.

Nu mă mai duc acolo.

Bine. E timpul să plecăm de aici.

Ce a trebuit să faci pentru asta?

Poftim. Citeşte.

"Ioana de Navarra e o regină malefică.

"Mi-a azvârlit în închisoare tatăl şi rudele."

"E adevărat, nobilă doamnă,

"că regina noastră e foarte dură cu flamanzii."

Când ai examenul?

Nu e examen. E probă de voce. Mâine.

"Mă consider norocoasă că, în nenorocirea mea,

"am un cavaler loial şi onorabil drept călăuză.

"Dar dacă, în călătoria mea, aş fi escortată de soldaţi de rând?"

Deci el este?

A sosit acum o oră.

Aproape că nu l-am recunoscut.

Când l-am văzut ultima dată era doar un băieţel.

N-a îndrăznit să mă pupe. Cred că se simte cam stânjenit.

A folosit tot echipamentul ăsta ca să înregistreze sunetul soneriei.

Salut, Berre.

El este unchiul André, noul meu soţ.

- Mulţumesc. - Pentru ce?

- Pentru postul de stagiar. - A fost ideea lui Gabby.

Mama ta mi-a spus cât de mult îţi place

să-ţi faci de lucru cu microfoane şi lucruri de genul ăsta.

Mi-am zis: "Perfect. André lucrează la radiodifuziune, aşa că..."

I-ai putea duce echipamentul sus, André.

- Poftim. - Tu, primul. Scara duce în pod.

- Ce ai aici? - Sunete.

Nu ştiam că sunetul e atât de greu.

E şi ceva rumoare.

Peste câteva momente, "Cronica politică"

cu dl Fleischman, cu ultimele ştiri

referitoare la ameninţarea germano-austriacă

în faţa întăririlor...

În direct de la clădirea Flagey din Bruxelles,

Compania de Teatru prezintă

piesa radiofonică "Arsenic şi tartă cu mere".

Nu ţi se pare un pic cam "timid"?

Lasă-l pe băiat să-şi asculte programul.

Şi programul meu?

Când ne-o invada 'Hilter' o să fie destul timp să ascultăm aiurelile alea.

- Hitler. - 'Hilter'. Aşa am zis.

Efecte sonore: Pierre Polak.

Polak! La el o să fii stagiar.

A început! Mănâncă-ţi supa.

A ce miroase aici? A cafea proaspăt măcinată.

Neobişnuite mirosuri pentru o farmacie.

Bună ziua, domnule. Bun venit în prăvălia noastră.

Cu ce vă pot servi?

Sunt inspectorul Nas. Îl puteţi chema puţin pe farmacist?

Momentan, nu este disponibil.

Mă îndoiesc foarte tare, domnişoară.

În clipa asta, tocmai dă gata o tartă proaspăt ieşită din cuptor,

cu o înghiţitură de cafea fierbinte.

De unde ştiţi, domnule inspector?

Stimată doamnă, nasul nu mă înşală niciodată.

În afară de chestiunile de amor,

mustăciosul meu prieten nu m-a dezamăgit niciodată.

Nicodemus Nas, prietenul meu de încredere...

6 mai 1940

Când eram mic, visam să lucrez pe un vapor.

Şi iată-mă acum...

Clădirea Flagey.

"Cea mai mare fabrică de sunete din lume."

Pe acest "pachebot", nu sunt "unchiul André", ci "Chasseur André".

Ai înţeles?

Pentru cineva căruia îi place să facă zgomote, eşti foarte tăcut.

Sunt aici şase studiouri pentru concerte, cinci pentru ştiri

şi două pentru înregistrări.

Şi patru pentru piese radiofonice, unde vei fi stagiar.

Şi suntem singurul loc din lume cu două camere de ecou,

unde toate sunetele sunt "prinse" şi nu pot "evada".

Semnează aici, te rog.

În plus, avem trei directori.

Cine mai are trei directori?

Unul pentru vorbitorii de franceză, unul pentru flamanzi

şi unul şi pentru vorbitorii de franceză şi pentru cei de flamandă.

În ce ţară minunată trăim!

Dragi colegi,

el este Berre, nepotul soţiei mele.

E stagiarul lui Polak, pentru efecte sonore.

- "Foley". - Ce spui?

În ziua de azi, asta se numeşte "foley".

Şi oare nu e important ca toată creaţia din jurul nostru să fie nu doar utilă,

ci ca utilitatea ei să ne vorbească mai puţin decât frumuseţea?

Şi ca frumuseţea sunetelor să fie cea care ne vorbeşte cel mai mult?

Nu vă faceţi griji. Directorul Van Rooy şi eu suntem pregătiţi.

Dacă nemţii invadează, evacuăm clădirea în două ore.

Naziştii vor găsi doar o cutie goală.

Încă ceva...

În ce stadiu suntem cu "lista suspecţilor"?

Ministrul Justiţiei subliniază urgenţa acestui lucru.

Ministrul de luna trecută sau cel de azi?

Dragă colega...

Câţi miniştri ai Justiţiei am avut în 18 luni?

- Cinci... sau şase? - Sunt vremuri derutante...

La fel ca cererea ministrului:

"Faceţi liste cu cei pe care-i bănuim că i-ar ajuta pe nemţi

"în eventualitatea unei invazii germane."

Într-adevăr: fascişti, rexişti, naţionalişti flamanzi.

Dar şi spioni ascunşi printre refugiaţii din Germania şi Austria.

Indivizi care pot face parte din Coloana a Cincea.

- Nu-i foarte complicat, nu? - Spioni din Coloana a Cincea?

Avem 644 de angajaţi.

Simpatizează, oare, unii dintre ei cu naziştii?

Da, poate.

Dar cum ne dăm seama de asta? Doar nu le scrie pe frunte.

Cât timp nu intră aici în uniformă, nu prea putem face nimic.

Ştiţi că menţinem neutralitatea emisiei radioului public.

Însă caracterul vag al întrebării poate duce la interpretări arbitrare

şi, mai presus de toate, la acuzaţii false.

Vom ţine situaţia sub observaţie.

Personalul nostru ştie că poate semnala, la secretariat,

orice comportament suspect.

Stai drept şi evită contactul vizual.

Domnule director...

Domnule director...

Aud eu bine? E imnul Uniunii Sovietice?

Comuniştii fac aici ce poftesc?

Cât de neutru e acest lucru?

Dimineţile le sunt rezervate comentatorilor politici.

Aici nu avem niciun cuvânt de zis.

A fost o decizie politică.

- Şi cine difuzează asta acum? - Socialiştii.

Chasseur André, poţi deschide uşa asta, te rog?

Au încuiat-o pe dinăuntru.

- Le puteţi bloca semnalul audio? - Da. Se poate.

Dacă fugi cu mai mult de 340 de metri pe secundă,

vei fi mai rapid decât unda sonoră