Um Pai em Apuros

E incredibil.

Familia mea n-a dus niciodată lipsă de absolut nimic.

Nu am fost mereu prezent cum trebuia,

dar chiar și atunci am avut grijă să aibă de toate

și să nu-mi simtă lipsa.

Nu mi-am înșelat soția.

Poate doar în gând. Dar copiii au avut mereu de toate.

Mă bat la cap întruna că vor nu știu ce cursuri, drone, tablete…

Le dau și-mi văd de treabă. Doamne ajută!

Sună telefonul: „Ne faceți o donație?”

Nu știu ce donez, mi se iau banii direct din cont.

Trebuie să înțelegeți că, dacă eu nu sunt un om bun,

dacă eu nu sunt un tată bun,

dacă eu nu sunt un soț bun, atunci conceptul de „bun” e greșit.

Vai! Apă!

Trebuie să înțelegeți, în apărarea mea,

că ce fac eu este foarte greu.

BINE AȚI VENIT

TATA A ÎNCURCAT-O

CU DOUĂ SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE…

Ce bine! Foarte bine!

- 'Neața, clătituță! Ce faci? - Bună, dragule!

Nu vă supărați, stimate domn!

Te uiți puțin la sandviciuri? Sunt pentru copii.

E simplu. S-a aprins becul verde, gata!

- Da, iubire. - Da?

Mamă, ce mă enervezi! În fiecare zi oprești aerul condiționat.

- Mor de cald. - Mamă, unde mi-e drona?

- Era lângă dulapul meu. - Drona a zburat în lume.

Nu se știe unde e. Acum mâncăm.

Îți educi fata cum trebuie?

- S-a trezit Tom Tom. - Bună dimineața, dulceață!

Nu dai bună dimineața?

- Bună dimineața! - Așa!

Altceva nu avem, doar sandviciurile arse de tata.

Sunt ocupat. Nu pot face o mie de lucruri odată.

- Mamă, nu mai avem müsli. - Stai.

- S-a fleșcăit brânza în frigider. - Stai.

- Mamă, untul e prea tare. - Stai.

Mă ajută avocata mea personală cu o clauză din contractul ăsta?

Trebuie s-o dezleg până ajung la muncă.

146, 147 și 148, și clauzele 3 și 1. Nu înțeleg textul. Vreau să fiu pregătit.

- Mă ajuți cu contractul? - Ce?

Lucrezi la ditamai firma. Întreabă un avocat de acolo.

Aș putea apela la Vicente, dar cine are nevoie de el,

când am acasă cea mai bună avocată?

- Fostă avocată. - Odată avocată, mereu avocată.

- Îmi prind urechile. Cred că… - Dragule, să-ți spun ceva.

Traficul se înrăutățește clipă de clipă. Dacă ai duce tu copiii la școală, ai ști.

Ia să vadă mama! Întoarce-te! Uite, e…

- O să arate mai bine. - Am găsit!

Nu te pot ajuta acum!

Trebuie să-i prind părul. Doamne!

- Mama încearcă din nou. - Te țin minte.

O să iasă mai bine acum.

Haideți, că întârziem!

- Serios, nu acum. - Dar…

Nu se poate! Bună dimineața, Simone!

- N-a plecat dl Fred? - Nu. Fii atentă.

Am luat ieri din piață chayote, dovlecei…

Cartofii dulci erau nasoli. Facem orez cu broccoli azi?

Haideți, copii!

- Haideți! Așa! - Bună dimineața!

- Mergem la școală. Te ia João. - Tom Tom!

- Pa, Simone! - Îi duc pe copii la școală. Hai!

Simone, scuză-mă! Te-ai lovit? Șchiopătezi. Ce ai pățit?

Nu, am un picior mai scurt.

- De când? - De când m-am născut.

Știi ce fac azi la școală?

E ziua…

Fred, Simone e cu noi de șapte ani.

Șapte ani n-ai observat că șchiopătează.

Vezi? Am nevoie să mă ajuți. Nu înțeleg contractul.

- Dă-l încoace odată! - Mersi.

Haideți!

- Toată lumea și-a pus centura? - Da.

- La drum! - La drum!

Pa, tati! Pa!

- Pupici, tati! - Pa!

Pornim.

BINE AȚI VENIT CASA IEPURELUI

INTRARE

CONDUCEREA

Bună!

Bou!

Du-te! Nu vreau să vorbesc cu tine.

La Cambridge?

Vorbește engleză, franceză… Toate în același timp.

Un bou.

- Bună! - Bună!

- Bună dimineața, dle Fred! - Bună, Beth!

Cafeaua e oribilă. Nu mi-a ieșit azi.

Super! Ai scos „bună” din „bună dimineața”.

Beți-o repede, că vin directorii!

Minunat!

…nu ratați ofertele noastre exclusive.

Trei lucruri nu pot să sufăr.

O rezolvăm.

Matheus!

RESURSE UMANE

Firește că vasul de toaletă poate fi artă.

- Bună dimineața, Fred! - Bună!

Bună dimineața, dle Pontes! Bună, Dante! Mă bucur să vă văd. S-a întâmplat ceva?

Fred, Matheus are ceva să-ți arate.

O angajată de la curățenie a fost filmată de camera de supraveghere.

Ce a furat?

Șuruburi-fluture. Trei bucăți.

- Trei cutii? - Nu.

- Trei șuruburi. - Bine.

Credeam că…

Ne confruntăm cu o situație delicată.

Cineva fură, dar fură trei bucăți.

- Da. - Ce faci cu persoana respectivă?

Ce faci?

E furt mărunt. Nu e grav, nu? Nu poți…

E complicat. Ca să fim drepți, ar trebui să îi dăm un avertisment.

- Da. - Să fie învățătură de minte.

Pentru ea și pentru tot colectivul.

- Nu? - Poate.

Ce vorbești? Avertisment?

Azi sustrage trei șuruburi, mâine ne jefuiește cu arma în mână.

- Ne jefuiește? - Așa e.

- Așa e? - Așa e.

Așa e. Firește, așa e.

Are dreptate. Trebuie să-i dăm o lecție.

Îi dăm o lecție.

Propun trei zile fără plată, ca să chibzuiască bine.

- Bine. - Da?

Trei zile. Una pentru fiecare șurub.

Mi se pare că bagatelizezi fapta, Fred.

- E posibil. - Eu?

- Da. - Nu…

Mă gândeam la trei zile de șurub.

Nu m-ai lăsat să-mi duc ideea la capăt.

Trei zile de șurub.

Deci nouă. Rotunjim la zece.

Da, bine gândit.

După părerea mea, doamna ar trebui să plătească tot stocul de șuruburi.

Hopa!

Uite!

Sunt de acord.

Haideți, oameni buni! Până aici!

Să fim raționali! Fiindcă… Știți ce observ eu? Și se întâmplă des.

Afectele țin loc de rațiune. Gata! Eu zic s-o concediem imediat.

De acord. Nu putem lăsa afectele să ne întunece rațiunea.

- Exact. - Foarte bine, Fred.

Am aici decizia de concediere. Semnează și rezolvăm problema.

N-am pixul la mine, fiindcă…

Ia-l pe al meu.

Matheus!

- A fost aiurea. Nu era nevoie. - Ce naiba?

Măcar e marți și berea-i la ofertă. Plătesc una, primesc două și le beau.

Nu dau la nimeni.

- Egoistule! - Eu sunt egoist?

Uite prin ce trec! Uite ce-mi face Dante!

- Parcă-i un rău din telenovele. - Nu, răul e Pontes.

- Dante e doar lingău. - Atunci sunt doi răi.

Două belele pe capul meu.

Slavă Domnului că e marți și berea-i la ofertă!

Avem mare nevoie și merităm.

Da. Ajungi acasă pe două cărări.

- Pentru noi! - Și deciziile noastre!

- Pentru ai noștri! - Da!

Asta-i! Mersi, Marconi! Mulțumim, vere!

E nașpa să fii adult.

Și noi credeam că va fi mai ușor.

Roberta e norocoasă. Stă cu ei, le simte mirosul…

Știi? Ce noroc pe ea!

Clarice! Ți-am zis să te potolești!

João încalcă învoiala cu televizorul!

Am rugat-o să mă mai lase cinci minute. De ce ești nasoală?

- Mi-e foame. - Și mie.

Sunt una singură. Mă ocup de băiat.

- Unde e tata? - Poate ia pizza.

Azi e marți. Tata chefuiește.

Până la 22:00 nu vine acasă.

- Nu. - Dă-mi telecomanda, João!

- Cinci minute! - Dă-mi-o!

- Eu sunt mai mare. - Tu nu m-ai lăsa.

Apropo de lucruri la care ne gândim…

Are fața ta, dar lui îi stă mai bine cu ea.

Am găsit.

- Îi sunăm pe copii? - Termină, măi.

- Cine v-a lăsat să stați atât de târziu? - Nici Tom Tom nu doarme.

Abia a adormit. Vai de voi dacă-l treziți! Oprește televizorul!

João cântă la chitară și nu-i spui nimic.

Pentru că acum te cert pe tine.

Îi vine și lui João rândul la muștruluit.

Gata, termină cu chitara!

Hai, mă mamă! Nu vezi că mă joc?

- Voiam să mă uit la televizor! - Era la mine telecomanda. Eu nu-ți cer…

Destul!

Până aici!

Gata cu zombii! Gata cu chitara!

Gata cu toate! S-a terminat, a venit apocalipsa!

Eu aduc apocalipsa în casa asta! Ajunge!

Ce se întâmplă, iubire? Asta nu e Roberta pe care o știu eu.

Fred, ai asistat la o scenă pentru care e greu să mă apăr.

Mama nu arată prea bine în clipa asta,

Dar, dacă vedeai clipele premergătoare, ai înțelege.