Channel Zero

- Vreau să-mi iau sora. Unde e ? - În casă.

Unde suntem aici ?

Plantația noastră, în vârful lanțului trofic.

Dacă nu iei destule proteine, corpul tău se va devora singur.

- Ce-i acolo ? - Erau tuneluri, dar sunt închise.

- Ce-a fost asta ? - Dezvoltarea nebuniei tale.

Se va întoarce. Trebuie să-l scoți.

Dacă va alege între mine și monștrii ăia, va fi de partea mea.

Prostule. Cum ai putut face o prostie ca asta ?

De partea cui ești ?

- Să ciocnim. Pentru familie. - Pentru familie.

A sosit momentul, comisarule.

Am cântat în corul acestei biserici.

Încântat, Zoe.

Până mi-a rupt vocea, apoi a trebuit să plec.

O să facem o plimbare.

Deschide gura mare.

Joseph. Pierzi timpul.

Dacă nu are fata până mâine la miezul nopții, va fi nemilos.

- Aud o bătaie de inimă. - Joseph.

Mai bine te-ai îngrijora de celălalt copil.

- Nu te mai plânge. O voi găsi. - Și dacă nu reușești ?

Fata i-a fost promisă. Fata este marcată.

Trebuie să-i dăm fata.

- M-a lovit. - Te crezi de neatins.

Timpul se scurge.

Va fi sfârșitul nostru.

Tu și tatăl tău credeți în familie.

- Unde e, comisarule ? - Și eu cred în familie.

Și în dreptate.

Unde e fratele meu ?

Fiul meu...

a făcut o greșeală teribilă.

Ți-a ucis fratele. Dar a plătit prețul.

Am făcut ce trebuia să fac. Familie pentru familie.

Deci putem lăsa lucrurile așa.

Fără vărsare de sânge.

Două cadavre sunt în mormântul ăla. Du-te și vezi.

Nu mai știi să numeri ?

Nu. Eu... Trebuie să mă crezi.

Am rezolvat eu.

Copii, simțiți-i sângele. O să-l găsească.

Fratele meu era cu câțiva ani mai mare decât tine acum când a dispărut.

Îmi dedicam viața lui.

Și el făcea ceva. Din când în când se lăsa și-și găsea un loc de muncă.

Apoi se dedica.

Dar nu rezista niciodată. Întotdeauna avea o recădere.

Așa a continuat timp de zece ani.

Ultima dată ne-am certat îngrozitor.

O ceartă în care spui lucruri pe care nu ar trebui să le spui niciodată celor dragi.

M-a scuipat. Fratele meu.

Am dat din deget și am zis: Tu trebuie să te schimbi urgent.

M-a mușcat. M-a mușcat de vârful degetului.

Și l-a înghițit.

După ce a dispărut, am realizat...

că eram ușurat.

Există o limită la cât poți da. La un moment dat, se termină.

Ești acolo ? Știi unde ești ? Știi cine sunt ?

Probabil ești cam amețit. Stai liniștit.

Din fericire, fetele sunt dependente. Puțină durere în minus pentru tine.

- Unde ai fost ? - Mai e ceva în casa asta.

Am văzut ceva.

Nu unul dintre ei. Ceva mai rău.

Cred că este ființa...

pe care o venerează.

- Despre ce vorbești ? - Am văzut o ușă. O ușă unică.

O ușă roșie.

Și am simțit aerul din jurul ei vibrând. La fel ca într-o cameră a cazanelor.

Credeam că e o ieșire.

Dar când m-am apropiat, m-a împins înapoi.

- Trebuie să plecăm de aici. - Nu.

Ție-ți e ușor să spui asta.

Nu ți-a spus ce-o să devii.

Mai târziu, vreau să spun.

O să-ți fie foarte...

foarte foame.

O să-ți fie foame.

Orice e mai bine decât să înnebunesc.

Simt că iau foc...

în slow motion.

Zoe, toată viața noastră am avut ceva oribil deasupra capului.

Nu vrei să fii îngrijită și protejată, măcar o dată ?

Protejată ?

E ca și cum ai spune că ți-e atât de frică să nu fii desfigurată...

încât lași pe cineva să-ți taie fața.

Cred că e un motiv pentru care sunt aici. Nu cred că totul e o coincidență.

O să caut o ușă care duce la o scară în jos.

- Cine ești ? - Sunt grădinar.

Sunt eu sau e meseria mea ?

- Îți plac întrebările ? - Îmi plac ghicitorile.

Știi ce e în spatele ușii roșii ?

Și de ce nu se deschide pentru mine ?

Asta nu e o ghicitoare.

Bine atunci.

Nu sunt o piersică, nu sunt o muscă.

Dar pot trece prin ușa roșie.

Ce sunt ?

Un copil.

- Izzy. - Poți să mă duci acasă ?

Va trebui să te ascunzi puțin.

O să te ridic.

Hai, Luke. Nu prea departe.

Da, el ți-a făcut asta.

A ratat artera.

Coardele vocale sunt afectate. Nu. Nu încerca.

Ascultă.

Stai jos. Nu te mișca.

Acum o să ne ridicăm.

Gata ? Jos.

Jos.