Curon

Mișcă-te!

Nu te uita la mine!

De 17 ani aștept momentul ăsta.

Ce dracu' faci?

Băga-mi-aș!

Ieși, târfă!

Unde mergem?

Dacă încă nu te-am ucis, am un motiv.

Ce s-a întâmplat cu Pietro? Mai sunteți împreună?

Vorbește!

Nu vorbesc cu monștri.

Nu sunt nebună.

Dar monstrul începe să-ți semene.

Îl tundea mereu tata...

Copiii... Zi-mi despre copii!

N-o să fii nicicând ca mine.

Te mai întreb o dată.

Copiii.

Ești sigură că lumina venea de aici?

Da.

Nu, vă rog, nu acum. Nu intrați.

Ajutor! Suntem aici.

Vino, Mauro! Suntem aici.

Hai acasă!

Unde vă duceți la ora asta?

La Bolzano.

Cu școala.

De ce nu mi-ați spus nimic?

La câte s-au întâmplat, am uitat.

Scuze.

Nu vă cred.

Mamă, ce enervantă ești!

Nu voiam să-ți spunem, dar acum...

Hai!

Vino!

Vino!

Vino!

Hai, mamă!

Ei bine, ce e?

Hai, la asta nu te aștepți.

Vino, intră!

Uită-te pe fereastră!

- Nu, Mauro, pe bune... - Hai, mamă, e o surpriză.

Și ție îți plac surprizele.

- Hai... - Bine.

Mauro!

Mauro, scumpule, e o glumă?

Unde e mama noastră? Știm cine ești.

Mauro, ce zici?

Cine ți-a zis asta? Bunicul?

Nu ești mama noastră! Unde e?

Mauro, n-are sens. Hai!

Daria...

Daria!

Deschideți!

- Bună dimineața! - Bună dimineața!

V-am făcut fursecuri.

Mamă, repede...

Scuze, dar ne așteaptă prietenii.

Îți plac?

Sunt bune?

E totul în regulă, mamă? Ce e?

A fost o perioadă foarte grea.

Am făcut multe greșeli.

Și fursecurile astea sunt nasoale, nu?

Să nu vă îndoiți niciodată de iubirea mea!

Orice s-ar întâmpla.

Vă rog.

Așa e și așa va fi mereu.

Să nu uitați!

Ești sigură că n-ai nimic?

Da.

Ești frumoasă.

Ne vedem mai târziu.

Pe mai târziu!

- Ce dracu' a apucat-o? - Nu știu, dar se poartă ciudat.

Crezi că are legătură cu tata?

Ce vrei să spui?

O fi aflat dacă e chiar el sau doppelgängerul lui.

Nu știu ce să mai cred.

Dar a venit momentul să aflăm.

Copiii?

Au plecat deja.

Și tu?

Nici azi nu mergi la școală?

Mi s-a întâmplat și mie, Albert.

Vine încoace.

S-a terminat.

Nu cât sunt eu aici.

Mă duc să iau pușca.

Între timp, du-te să închizi totul.

Da.

Părinte, ce ușurare!

Mulțumesc că ați venit așa de repede.

O mână întinsă cuiva poate face miracole.

Intrați, vă rog.

Băiatul?

Unde e?

Lukas!

Iată-mă!

A venit părintele Luigi în vizită.

L-am chemat eu,

având în vedere evenimentele din ultimele zile.

Cele mai tari din viața mea!

Vedeți?

Dragă Lukas, vino!

Hai să stăm puțin de vorbă!

Nu vă grăbiți. Eu mă duc să pregătesc un ceai.

Îl îngrijorezi.

În viață,

mai ales când ești tânăr,

la un moment dat, te simți confuz.

Dar nu e nimic ciudat. E normal.

Li se întâmplă tuturor?

Sigur, fiule.

E un lucru cât se poate de firesc.

În ultima vreme mă simt diferit...

La vârsta ta, te simți diferit în fiecare zi.

Crești, nimic altceva.

E o fată...

care mă scoate din minți.

Iubirea e ca focul.

Când se aprinde,

trebuie s-o lași să ardă.

Dar trebuie să ai și grijă.

Fiindcă, dacă o lăsăm prea liberă,

într-o clipă, arde tot.

De exemplu...

tatăl tău mi-a zis că ți-a cășunat pe pisică.

Era și să fie concediat de la magazin.

Pentru că eram confuz, înfuriat.

Ca să folosesc cuvintele dv...

mi-am lăsat focul să ardă prea mult.

Promiți că te vei gândi serios la ceea ce ai făcut?

Da.

Și că te vei ruga?

Sigur că da.

Ești băiat bun.

Mulțumesc, părinte.

Și dumneavoastră.

Luk...

Deci, părinte?

Nu-ți face griji.

E doar un băiat îndrăgostit.

Mauro? Daria?

Deschideți!

Cine e acolo?

Eu sunt.

Ajută-mă!

Ești acolo?

Copiii m-au încuiat aici și au fugit. Ziceau chestii absurde.

Tată?

Tată.

Deschide-mi!

Trebuie să mergem să-i căutăm.

Deschide, te rog...

Nu te apropia!

Lasă pușca jos, mă sperii.

Ți-am zis să nu te apropii!

Ce ți-au spus copiii? Au luat-o razna.

Tu nu ești fiica mea.

Atunci, cine dracu' sunt, tată?

Taci!

De ce mă vizitai în celula asta?

În fiecare zi, timp de 17 ani.

De ce îmi găteai, mă tundeai, mă îmbrățișai, dacă nu sunt fiica ta?

Erai singurul lucru care îmi mai rămăsese.

Am ținut mult la tine.

Dar a fost o greșeală.

N-am ucis-o pe Anna.

Nu sunt un monstru.

Încă am mai putea fi toți...

Toți împreună, uniți, ca o familie adevărată.

Atâta vreau, îți jur.

Unde e?

Dacă nu-mi dai drumul, nu--ți spun.

Întoarce-te!

Ce e Câmpia asta a Morților?

Un buncăr.

Un cadou din al Doilea Război Mondial.

Imaginează-ți un fel de labirint cu tuneluri.

Pare perfect pentru un prizonier.

Cine a fost acolo zice că-ți dă fiori.

E ceva la Curon care nu-ți dă fiori?

Hai să ne continuăm drumul!

Dac-o tăiem prin vale, ajungem mai repede.

- Dacă aș avea drona... - Ce ai face cu ea?

Aș verifica zona. E ceva în neregulă.

Cum adică?

Nu știu, mă simt urmărit.

- Cât ne ia până în vârf? - Prea mult.

Ar trebui să căutăm un adăpost pentru la noapte.