Curon

Oprește mașina!

Clopote nenorocite!

Tu nu le auzi?

Zi-mi că da, te rog.

Să mergem!

Nici nu răspunde la telefon.

Bea. Mauro, e normal. Și eu am avut halucinații.

- Când ești beat, vezi ciudățenii. - Tu ce-ai văzut?

Nimic. Chestii ireale. Efectele minunate ale alcoolului.

Ușa aia era încuiată. Bunicul ne ascunde ceva.

- Tu ce crezi că ascund? - Nimic.

Unde e mama? De ce nu răspunde la telefon?

S-a dus pe munte.

Voia să stea puțin singură. Mi-a zis să vă salut.

- Te-a convins să ne lași să rămânem? - O să întârziați.

Azi-noapte am văzut pe cineva în cameră.

Semăna cu mama, dar nu era ea.

Erai beat.

Iar cu chestia asta?

Ce era acolo, înăuntru? De ce era încuiată ușa?

Vino cu mine!

Nu se poate...

Am văzut-o.

Era multă mobilă, un pat, un birou...

Mauro...

hai să mergem.

S-a dus să stea puțin liniștită.

De-aia nu-ți răspunde.

Doar știi că a mai făcut-o.

Ne anunța, nu dispărea așa.

L-a anunțat pe Thomas.

Zicea ceva de Valea Soarelui. Poate e acolo.

De ce să-l anunțe doar pe Thomas? Nu tu mesaje, nu tu telefon.

- Ce dracu' te-a apucat azi? - Auzi? Mi-oi fi închipuit eu totul,

dar am un presentiment nasol și vreau să știu unde e mama.

E frig.

Trebuia să rămân cu ea aseară.

Mauro, știi cum e. Are nevoie de spațiu.

Mi-e așa de greu...

Și nu vreau să rămân aici.

Mauro.

Am trecut peste toate împreună.

Chiar ți-e frică de sătucul ăsta cu o mână de oameni? Nu.

Atunci...

- Ce faci? - Cred că am băut prea mult ieri.

Mersi, Lukas.

Tu chiar mă cunoști.

Mai ieșim ultima oară cu barca?

- Până nu îngheață lacul. - Sigur.

Ce e?

Dacă-ți zic, promiți că nu mai spui?

- Nu, vorbesc serios. - În regulă, promit.

O...

O știi pe fata de la Milano?

Ei bine...

Ieri...

Ieri ne-am sărutat.

Cum adică?

Și cum a fost? Adică, cum s-a întâmplat?

Păi...

Când bei prea mult, se poate întâmpla orice.

Da.

Da... Așa cred.

Deschide!

Deschide.

E mai bine?

Nu.

Mersi pentru azi-noapte.

Dacă ar fi găsit camera așa cum era, ar fi fost mai rău. Hai!

- Trebuie să le găsim. - Căutăm un cadavru sau două?

A luat-o pe Anna.

Dar ea nu e ca ceilalți. Știi bine.

Nimic.

L-o fi ascuns pe undeva, fiindcă ai tot sunat-o.

Nu-mi citește nici mesajele.

Poate nu vrea s-o vadă tata că e online.

Mă bombardează și pe mine.

Fii sinceră.

- L-ai vedea pe Pietro? - Ce spui?

Nu.

E în regulă?

- Da. - Nu.

Ar fi cazul să vă împrieteniți cu ceilalți, nu?

Schimbați locul cu cine vreți.

- Fratele meu e îngrijorat... - Nu repet ce-am zis.

- Dnă profesoară. - Sus!

Ăla mi-l dai mie.

Hai, Lukas, ridică-te!

- Hai! - De ce?

Daria, poți să vii aici.

- Micki, scuze, ce faci? - Voiam să fiu drăguță cu ei.

Încearcă și tu.

Trebuie să pozăm perechea asta.

Pisi! Zâmbește.

Ce drăgălași!

Continuăm lucrarea?

Un bătrân își duce nepotul în pădure, ca să-i dea lecții de viață.

"Trăiesc doi lupi în noi", zice.

Exact, și copilul râde.

"Doi lupi? Cum adică?"

"Unul e lupul calm, blând", zice bunicul,

"care vânează pentru puii săi și își apără haita.

- Iar celălalt..." - Celălalt?

"...e lupul întunecat.

Furios. Nemilos."

Copilul este nelămurit. "Ce caută doi lupi în noi?"

"Se luptă", zice bunicul.

"Pentru stăpânirea sufletului nostru."

"Cine câștigă?"

Întreabă el.

"Depinde pe care îl hrănești."

Vă întrebați de ce v-am zis povestea asta.

E subiectul următorului eseu.

Lupii sunt esențiali pentru pădurile noastre.

Ați auzit de atacul în haită.

Ce electrizată e maică-ta în Sala Mumiilor!

De ce ați venit la Curon?

E ceva temporar?

Nu știu.

- De ce? - Nu, nimic.

Știi cum e... Întrebări clasice...

Sora ta are iubit la Milano?

Nu e momentul, scutește-mă.

Ce motiv ai să răspunzi așa?

Același pentru care-mi pui întrebările:

niciunul.

Ești și jegos, nu doar surd.

Ce ai zis?

Ce se întâmplă?

Afară, hai, amândoi!

Daria.

Fratele tău e bine?

Da.

Azi-noapte s-a îmbătat, iar el nu se îmbată.

Unde am putea să mâncăm la prânz?

- În afară de bar. - Doar acolo se poate.

Dar poți să vii la mine la prânz.

- Nu cred că-i o idee bună. - De ce?

Invită-l și pe fratele tău. Mi-ar face plăcere.

- Da? - Da.

Îl întreb pe dement.

- Pa! - Pa!

Tâmpitule!

Ce te-a apucat cu micul Raina?

Nu, nimic...

M-am certat cu taică-meu azi-dimineață.

Dar lasă, n-are rost să mă mai gândesc.

- Mergem cu barca? - Băga-mi-aș!

Iartă-mă, Lukas, am uitat complet.

I-am invitat la prânz pe gemeni.

Bine. Și?

Mergem după-amiază, da?

- Promiți? - Da, promit.

Dobitoc mai ești!

Scuze, ai văzut-o pe Micki?

Lukas, ești bine?

N-auzi?

Ai văzut-o sau nu?

Vrei să știi ceva despre Micki?

Jessica era bengoasă rău aseară, nu?

- Nici amica ei nu era nașpa. - Avea niște țâțe...

- Permisul și talonul! - Ce dracu' faci? Tâmpitule!

Ia zi!

- Le ai? - Nu, ți le aduc diseară.

Bine.

Umblă vorba că soră-ta s-a sărutat cu milaneza. Știi, nu?

Poftim?

- Pe bune? - Aseară, la Buncăr.

Cine ți-a zis?

Umblă vorba.

Din păcate pentru noi.

Nu-ți face griji.

Nu și-ar fi pus-o cu tine.

Ai fi putut să-mi spui.

Ce?

E un pic ciudată.

Nu-mi place. Îmi amintește de maică-sa.

O atacă toți din toate părțile. Măcar noi să ne purtăm frumos cu ea.

De parcă familia aia nu ne-ar fi făcut destul rău.

Ce vrei să spui?

Nimic.

Erai mai drăguț când erai mic.

Încă nu pricep dacă ești foarte curajoasă sau foarte proastă.

Nu te forța prea tare, să nu te doară capul.

Bună tuturor!

- Bună, tată! - Bună, scumpo!

- E gata în cinci minute. - Bună.

- Bine ai venit! - Mulțumesc.

Au trecut pe aici.

Hai pe jos!

Mauro.

Scuze pentru faza de mai înainte.

Nicio problemă. O meritam.

Nu trebuia să mănânci la familia Asper?

N-am avut chef.

Deci sora ta s-a dus singură?

Treaba ei.

- Scuză-mă, mă grăbesc. - Hei!

Pe-aici o tai direct până la hotel.

Ai zis că te grăbești.