Curon

Mamă.

Mamă.

Mamă!

Hai!

Sari!

Hai, mamă!

Hai!

Hai, aruncă-te!

Ești liber.

Du-te!

Întoarce-te în pădure.

Bine. Ești liber.

Și acum ce facem?

Stai liniștită, găsim noi o soluție.

Hai să mergem!

Pe aici?

Nu, Mauro, hai pe acolo!

De unde știi că e pe acolo?

Vezi mușchii?

Da, și?

Nordul e încolo.

Ce zici? Suntem în nord.

Putem avea încredere unii în alții, măcar între noi?

Tu de ce vorbești? Dacă am fi în oraș,

nici n-ai ști să te întorci acasă fără Google Maps.

Ajunge!

Pierdem prea mult timp.

Știu că suferi să-i vezi împreună.

Suntem aici pentru ceva important.

- La ce te gândești? - Copiii sunt deja pe drum.

Sună-i!

Nu e semnal aici.

Atunci, hai să-i luăm!

Ea ar trebui să fie moartă.

A fost frumos.

Thomas.

L-ai văzut pe Albert?

Nu știu unde sunt nici el, nici copiii mei.

Nu știu nimic.

Trebuie să vin cu tine.

Mă tem să nu li se întâmple ceva.

Îmi pare rău.

Știu tot despre Anna.

Tot.

Și Albert e un doppelgänger.

Trebuie să-i oprim până nu e prea târziu.

Uită-te la mine!

Știu cum te-ai simțit în toți anii ăștia.

Fiindcă și eu m-am simțit la fel.

Învinuindu-te în fiecare zi,

încercând să mergi mai departe,

convingându-te că o faci pentru familia ta,

că era totul în ordine.

În fiecare zi, timp de 17 ani.

Hai să mergem!

Ești dobitoc, Giulio.

De ce?

Am revenit exact în același loc.

Uite urmele!

Ne-am învârtit în cerc.

N-are rost să dai cu piciorul în zăpadă, dă cu capul!

Gata, Micki! Mă calci pe nervi!

Te iei de frate-tău că n-ai curaj să te iei de mine!

Eu mă iau de ticăloșii care amăgesc omul.

Te-ai amăgit singură.

Ai știut mereu adevărul.

Dar n-ai vrut să-l vezi.

Nici cu Lukas, nici cu mine.

Lasă-mă în pace!

Acum ce facem?

Nu știu.

Nu răsună ecoul.

Înseamnă că muntele e pe aici, iar valea e pe acolo.

Hai, să mergem! Urmați-mă!

Trebuie să ajungem înaintea copiilor.

Ce e?

Dacă aș fi omorât-o în ziua aia, acum am fi fost căsătoriți.

Nu e chiar așa.

Atunci, cum e?

La început, am fost fericit că eram din nou stăpân pe viața mea.

Eram eu însumi.

În sfârșit, eu însumi.

Dar nu mai erai tu.

Nu aveam tot ce îmi doream.

Dar acum...

mi se pare că lipsește un lucru.

Și știu că l-am pierdut definitiv.

Te porți ciudat.

De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în mașină.

Ai dreptate.

Să nu ne mai gândim la trecut.

Hai să ne însușim viața pe care o merităm!

Ești pregătit?

Hai, deschide!

E mașina lui tata!

Știți ce înseamnă asta?

Suntem aproape de Câmpia Morților.

Tatăl vostru s-a dus să elibereze doppelgängerul mamei de la hotel.

Se duc la părinții noștri adevărați.

Ca să-i ucidă.

Locul ăsta e un labirint.

Riscăm să nu mai putem ieși.

N-avem de ales.

Chestia e...

Ți-e frică de tata.

Poate că nu are sosie.

Micki.

Și eu mă tem.

Să mergem!

Veniți încoace!

Ce dracu' e aia?

Or fi soldații italieni

ce trebuiau să oprească invazia naziștilor.

N-ai zis că naziștii n-au ajuns până aici?

Atunci, cine i-a ucis?

Ce e?

Ce s-a întâmplat?

E un prieten al meu.

Thomas.

Ce s-a întâmplat?

E singurul meu prieten.

- A murit pentru a-i salva pe copii. - Unde sunt?

În Câmpia Morților.

Thomas.

Ești bine?

Nu, treci încoace!

E vina mea.

E vina mea.

E doar vina mea.

Unde dracu' s-a dus?

S-a eliberat singură.

Nu poate fi prea departe.

E vina ta.

- Tu mi-ai zis s-o las să moară de foame. - Calmează-te!

Voiai s-o salvezi!

- Spui tâmpenii! - Zi adevărul!

Delirezi, în puii mei! Ce tot îndrugi?

Pe aici?

Hai să mergem acolo!

Copiii.

O s-o găsească.

Băga-mi-aș!

Ce dracu' faci?

Așa mă vor crede.

Daria...

Și acum ce facem?

Daria...

Mama...

Mauro?

A plecat după tine.