Sunday's Illness (La enfermedad del domingo)

UN FILM ORIGINAL NETFLIX

Nu fiți insistenți. Treceți la alt grup.

Mișcați-vă suplu și răspundeți scurt și la obiect,

fără să fiți prea familiari.

Unii oaspeți sunt mai deosebiți, mă înțelegeți...

Dacă vă cade o tavă, retrageți-vă discret. E datoria altora

să-și ceară scuze și să strângă.

Și ultimul lucru, fără accesorii.

Fără inele, piercinguri, brățări sau cercei.

Sunt sigură că veți face o treabă excelentă.

Vă mulțumesc tuturor.

Vin?

Alb, te rog.

Îmi cer scuze!

Scuze!

- Nu-i nimic. - Vă deranjează?

- Nu, ador câinii. - Da?

- Pot să-i dau ceva? - N-o să vă mai lase în pace.

Ce bine!

- Să intervin? - Nu, e în regulă.

Vă simpatizează. De obicei, nu sunt așa de iubitori.

Nu lua sticla.

Adu-mi-o, te rog.

Bună, Ricardo. Ce mai faci?

Bună. Vrei să bei ceva cu noi?

Nu, mulțumesc. Am un interviu. Ne vedem săptămâna viitoare. Mi-a părut bine.

Ți-am comandat un ceai.

Și o sticlă de apă minerală, vă rog.

Nu vrei nimic?

Nu-ți scoți ochelarii?

Scuză-mă.

Te rog să mă scuzi.

Nu cred că te lasă să fumezi aici.

E interzis, dar nu observă nimeni.

Doar dacă nu se plânge cineva.

Evident.

E mereu câte unul care se plânge în localurile astea.

Familia ta nu știe, nu?

Nu.

N-ai spus nimănui?

Nu.

E ciudat.

Ce anume?

Aproape să nu exiști.

E ciudat.

Cum m-ai găsit? E ușor să găsești un om vanitos.

Cum ai intrat în casă?

Dacă-ți spun, o să te răzbuni pe cineva

- ...care n-are nicio vină. - Voiam să știu dacă a fost greu.

Deloc. Puteam să comit un masacru.

Glumesc.

Scuzați-mă, nu puteți fuma aici.

Vezi? Ea mi-a zis că se poate. Îmi cer scuze. - Nu se poate. - Bine, o sting.

Ce vrei?

Să stai zece zile cu mine.

Poftim?

Asta vreau.

Zece zile.

Nu e o amenințare.

Te las să te gândești dacă vrei.

Mulțumesc.

Restul e pentru bacșiș.

Cât?

Nu vrea bani.

Cum de ți-a trecut prin minte să vă întâlniți fără să-mi spui?

- Ce Dumnezeu, Anabel! - Voiam s-o rezolv singură.

Ce vrea?

Să petreacă zece zile cu mine.

Unde?

Nu știu.

M-am ridicat și am plecat înainte să-mi spună.

- Te-a amenințat? - Nu.

Câți ani are?

Vreo 42 sau 43, nu știu exact.

O cheamă Chiara.

E fiica mea și am părăsit-o când avea opt ani.

Ești sigură că e ea?

Da.

De ce?

Îmi seamănă leit.

Puteți intra acum.

Doriți o cafea?

Nu.

Luați loc, vă rog.

V-am chemat ca să lămurim unele lucruri referitoare la...

cererea dvs. neobișnuită.

De a petrece zece zile cu dna Barnuevo.

Da.

Care ar fi agenda acestei perioade petrecute împreună?

- Agenda? - Da.

Mă refer la un calendar de...

Să zicem, activități.

Nu am așa ceva.

N-o să faceți nimic?

O să facem ceva.

Am vrea să știm dacă există și o soluție mai rapidă.

O compensare financiară, de exemplu.

Nu.

Nimic altceva?

Nu.

Aș dori să știu ce aveți de câștigat din asta.

Vă rog să înțelegeți că e puțin ciudat

să cred că apăreți din senin, după 30 de ani,

doar ca să petreceți o mică vacanță cu soția mea.

Dacă aș fi găsit-o mai devreme, n-aș fi așteptat atât.

Și dacă nu acceptă?

Nu m-am gândit la asta.

De ce nu?

Fiindcă suntem ceea ce suntem.

Am pregătit un contract care stipulează că, în schimb,

renunțați la orice drept părintesc din partea dnei Barnuevo.

E doar un mod de a ne asigura

că, pe viitor, nu vor mai exista astfel de cereri.

Puteți să-l citiți pe îndelete.

Nu e nevoie.

Altceva?

Nu puteați găsi un restaurant cu parcări libere?

Ai găsi loc dacă ai sosi și tu la timp măcar o dată.

Am comandat pentru toți trei.

Eu o să comand separat.

Trebuie să-ți spunem ceva important.

Vă despărțiți?

Nu, nu e vorba de asta.

E vreunul din voi bolnav?

Nu, Anabel o să plece zece zile.

Și voiam să-ți spunem.

Unde te duci?

E o chestiune pe care nu pot s-o rezolv eu,

așa că se va ocupa ea.

Ce chestiune?

Fiți amabil!

De ce îmi spuneți acum?

N-o faceți niciodată.

Mai am o fiică pe care n-am văzut-o de când avea opt ani.

Și mi-a cerut să stăm câteva zile împreună.

Ați înnebunit?

Parcă v-ați pierdut mințile!

- Dacă vrea să te omoare? - Nu, scumpo...

Situația e sub control.

Mi-ai fi spus vreodată dacă n-ar fi venit ea?

Sau n-aș fi aflat niciodată?

O să discutăm mai târziu despre asta.

Vă rog să mă scuzați.

Simt nevoia să fumez o țigară.

De ce nu v-ați văzut în toți acești ani?

A fost crescută de tatăl ei.

De ce?

Ai părăsit-o?

Da.

Atunci știi...

Poartă-te frumos cu ea.

Ce mai face Mathieu?

Întâlnirea cu tata nu e în program.

Stai liniștită.

Cum se simte?

Păi...

a murit.

Ce s-a întâmplat?

Fuma mult, doar știi.

E îngropat în cimitirul din oraș, dacă vrei să-l vizitezi.

Cine locuiește aici?

Eu.

De ce?

Nu știu.

Te așteptai la o casă părăsită?

Nu știu.

Sau poate la un altar în onoarea ta.

Te rog.

Toarnă vinul.

Preferi să gătești tu sau gătesc eu?

Putem s-o facem împreună.

Hai să ne împărțim îndatoririle momentan.

Bine.

Bine.

- Nu mai ai un pahar? - Eu nu beau.

Mi-am impus să n-o fac.

Poți aprinde focul în sobă dacă vrei.

Să nu înghețăm la cină.

Nu e semnal aici din cauza muntelui din spate.

Nu-i nimic.

Dar merge telefonul fix. E acolo.

Poți să-l suni pe soțul tău dacă vrei.

Poate mai târziu.

- N-o să fie îngrijorat? - De ce?

Spune-i că par normală.

Că n-ai impresia că vreau să te omor.

Cum de ai devenit faimoasă?

Cariera soțului meu mi-a deschis porțile acelei lumi.

Înțeleg.

Și crezuseși că a trecut destul timp.

E imposibil. Sunt ude lemnele.

Pentru ce?

Ca să te uit.

Cum l-ai cunoscut pe soțul tău? Cum îl cheamă?

Bernabé. Bernabé.

Cum v-ați cunoscut?

Când am plecat...

mi-am continuat studiile, și el preda cursul de economie

de la universitate.

Am ieșit să bem ceva cu mai mulți.