Channel Zero

Jill, gândește-te la peretele din spate al subsolului. Are o ușă ?

Nu-mi amintesc nicio ușă.

Am reușit.

Ce interesant e subsolul ăla.

Crezi că lucrurile pot fi speciale ?

Am inventat un clovn contorsionist. Jacob Covrig.

- Cine era femeia aia ? - Sarah Winters. Am lucrat împreună.

- Ai ceva cu ea ? - Nu sunt tatăl tău.

Am sunat-o pe Sarah Winters. Ai ceva cu ea ?

- Iar începi ? - Simt pur și simplu că așa e.

Tu nu suporți să ți se spună nu.

- Da, sunt sigură. - Deci nu-l cunoști ?

Nu, nu-l cunosc.

- Nu-ți amintești nimic despre el ? - De câte ori trebuie să mai spună ?

A spus că era paralizată de frică.

De ce erai la Jason ?

Am trecut doar pe la el.

- E un prieten de-al nostru. - Un prieten de-al tău, nu ?

Nu știam că sunteți și voi apropiați.

Scuzați-mă, dar o bănuiți ? Ar trebui să sunăm un avocat ?

Unul dintre vecini a văzut un bărbat plin de sânge.

Un bărbat cu o mască albă sau machiaj alb. Cred că-l cunoști.

Și mă întreb de ce nu ți-a făcut nimic.

E de ajuns.

Ești bine ?

Da, sunt...

E doar mopsul nostru.

Un mops ?

- Câini imperiali. - Ce ?

Ridul de pe nasul lor formează caracterul chinezesc pentru prinț.

Un grup de mopși se numește grumble.

Poate ar trebui să organizăm un fel de patrulă de cartier cu câțiva oameni.

Am auzit ce s-a întâmplat.

Îmi pare rău pentru tine. Trebuie să fie groaznic să treci prin așa ceva.

Eu nici măcar nu pot suporta violența la televizor sau așa ceva.

Cum arăta ?

- Nu l-am putut vedea bine. - Poate cu vise lucide.

Creierul tău poate învăța să acceseze amintiri subconștiente.

Le poți derula înainte și înapoi. Uneori, se pare că știi lucruri.

Eu plec. O seară bună în continuare. Ai grijă de tine.

Crezi în lucruri pe care nu le putem explica ?

Cum adică ? În fantome ?

O viață după moarte ?

Pur și simplu, lucruri pentru care nu există o explicație.

Nu.

Nu cred în prostiile astea supranaturale.

Nu rămâne nimic din noi după viața asta.

Oamenii există.

Și după aceea nu mai există.

Bună.

Sunt Jillian Hodgson.

Pe atunci mă chema Jillian Hope.

Mama și eu...

Doamne, da, ai locuit aici.

Te-am văzut când erai așa mică. Acum douăzeci de ani ?

- Fiicele mele au crescut aici. - M-am mutat înapoi de curând.

Eram prin zonă și m-am gândit...

Intră.

Mulțumesc.

Ne-a fost bine aici.

De obicei, cel puțin. Nimic nu e perfect.

Tatăl tău, Bill, este omul din spatele proiectului imobiliar Wilgenhof ?

Da, el este.

Nu văd multe sălcii în poze.

Cred că acolo au terminat acum.

Foarte bine.

Îți place matcha ? Beau cinci căni pe zi.

Mai bine nu caut pe Google să văd dacă e sănătos.

Aș putea să-mi văd vechea cameră încă o dată ?

Asta e fiica mea. Un moment.

Bună, Pam.

- Jillian, unde ești ? - A trebuit să merg la toaletă.

Bine, ne vedem sâmbătă.

Pa, omulețule.

Ce-i asta ?

Hai.

Da, ești cuminte.

Totul e-n regulă ?

O să fie bine.

O să fie bine.

La ce te gândești ?

Jill, spune ceva.

De ce te-ai dus la el în seara aia ?

Ești supărată ?

Nu, dar...

Poliția spune că ascunzi ceva.

Nu știu ce să cred.

Tom, e sus. În baie, se uita la mine.

- Cine ? - Se uita la mine.

Rămâi acolo.

Ce vrei să spui exact cu a prins viață ?

Știu cum sună, dar chiar a prins viață.

Spune-mi atunci.

L-am inventat când eram copil. Desenam povești despre el.

La opt ani, când tata a plecat...

a ieșit dintr-o ușă din dulapul meu. Nu în imaginația mea, ci pe bune.

Hai să vedem ce reprezintă Jacob Krakeling.

Când tatăl tău a plecat, el a prins viață.

Când Jason a murit, te-ai gândit din nou la el.

Devine el mai real când ești stresată ?

- Nu credeți că el există. - Să ne întoarcem la discuția noastră.

Vreau să vorbesc despre el. E legat.

Timpul s-a scurs.

- Vrei să faci o programare ? - Nu ascultați.

Pot mâine sau vineri. Dar îți voi prescrie ceva.

Xanax pentru zi și Ambien pentru somn.

Nu, chiar nu vreau asta.

- Transformarea stresului în furie... - Nu transform nimic.

Nu vreau o rețetă. Vă plătesc să ascultați.

- Și eu ascult. - Lasă.

Jillian, ascultă-mă. Eu...

Ce mai faci ?

Voiam să revin la planul tău pentru o patrulă de cartier.

- Și voiam să-ți mulțumesc. - Pentru ce ?

Că ai fost atât de drăguță ultima dată și că ai ascultat.

- Ai exersat deja visarea lucidă ? - Încă nu.

Ai chef de o cană de kombucha sau ceva ?