Breathe

Nivelul oxigenului la 20%.

Încă două minute și apoi intrăm.

Recepționat?

BROOKLYN, NEW YORK, 2039

Tată, ești în garaj sau unde?

Tată?

Băiete, nu mai țipa.

Am trecut pe la bibliotecă.

Am o mică treabă.

Tată, urăsc când te aventurezi așa.

Consider-o antrenament pe când ajung bătrân și senil.

Ești deja așa.

Ce-ai spus? Nu te-am auzit bine.

Ce faci acolo?

Iau ceva pentru Zora.

Vin imediat.

NIVELUL OXIGENULUI PE PĂMÂNT: NELOCUIBIL

FLORĂ: INEXISTENTĂ

Nivelul oxigenului compromis.

- Darius! - Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Darius, ajută-mă!

Tată.

Nivelul oxigenului compromis.

- Ajutor! - Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Ajutor!

Nivelul oxigenului compromis.

Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Epuizarea oxigenului.

- Conectați sistemul de respirat. - Tată!

Nivelul oxigenului compromis.

Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Nivelul oxigenului compromis.

Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Nivelul oxigenului compromis. Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Nivelul oxigenului compromis. Epuizarea oxigenului.

Conectați sistemul de respirat.

Tată! Trezește-te!

- Nivelul oxigenului compromis. - Nu mă părăsi. Tată!

- Epuizarea oxigenului. - Tată, sunt aici.

- Te rog trezește-te. - Conectați sistemul de...

Zora.

Îmi distragi atenția și nu-i igienic.

Ușa pneumatică deschisă.

E tatăl tău.

Unde-i bunicul?

Tată?

Ușa pneumatică închisă.

Știu că încerca să vorbească cu mine

și eu...

Îl voi îngropa mâine.

Te voi ajuta.

Nu, îl duc lângă mama.

Mama ta-i într-un cimitir la 8 km distanță, Darius.

Acolo-i locul său.

Nu-i sigur.

E lucrul corect pe care-l pot face.

- Vino aici. - Ce?

Suntem aici de trei ani.

Când ai văzut ultima dată pe cineva?

Pot veni cu tine, tată.

- Ce? - Nu. Zora, rămâi acasă.

Nu! În niciun caz!

E un drum de șapte ore. Nu mergi!

Merg în camera mea.

Chiar trebuie să mergi mâine?

Ești sufletul meu.

Știi asta.

Da.

Și tu ești totul meu.

Știi asta, nu?

Avem nevoie de tine aici.

- Bine? - Sunt aici.

Mereu.

O zi întreagă afară pare foarte periculos.

Mă întorc cât de repede pot.

Te iubesc.

Și eu te iubesc.

Tată.

Tată?

De ce-a mers bunicul acolo?

Nu știu, Zora.

Dar vreau să-mi faci câteva favoruri.

Unu, verifici nivelul generatorului.

Doi, o verifici pe mama ta.

Și trei...

încercați să nu vă omorâți între voi.

Bine. Unu, da.

Doi, da.

Trei...

Poate?

Tată, știi cum poate să fie uneori.

Știu cum poți să fii și tu uneori.

I-am spus mamei tale același lucru.

Trebuie să vă ajutați.

Te iubește.

Și eu vă iubesc pe amândouă mai mult decât orice.

Am tot vrut să-ți dau ceva.

Vreau un rezumat până la sfârșitul săptămânii.

Se rezolvă.

Te iubesc, bărbat negru.

Și eu te iubesc, femeie neagră.

Hai aici.

Ușa pneumatică închisă.

Depresurizarea camerei pneumatice.

Sistem de viață portabil necesar.

Dacă știam atunci că-i ultima dată când îmi voi vedea tatăl,

aș fi încercat mai tare să merg cu el.

Aveam 12 ani când lumea s-a schimbat și totul s-a dus naibii.

Am ajuns la un moment critic.

S-a întâmplat foarte repede.

În câteva luni, flora a încetat să mai existe.

Nivelul oxigenului a scăzut drastic de la 27% la 5 %.

Și curând, n-ai mai putut ieși afară fără un dispozitiv de respirat.

Oamenii s-au grupat o perioadă.

Dar din fericire pentru noi,

tata a fost un inginer, dar a mai fost și-un supraviețuitor.

Ani de zile, lumea l-a făcut nebun.

Să fiu sinceră, aveau dreptate.

Să prevezi o lume fără oxigen

și să construiești un buncăr în Brooklyn să fii pregătit,

trebuie să fii nebun.

Ce bine că n-a fost.

Când lucrurile au luat-o razna,

eram pregătiți fizic.

Emoțional și mental...

nu prea.

CINCI LUNI MAI TÂRZIU

NU PUTEM RESPIRA

Nu.

Nu.

Nici vorbă.

Așa mai merge.

Da, dle.

Te-am strigat.

Trebuia să fii acolo să mă ajuți, nu să mergi la cumpărături!

Am pierdut semnalul,

- dar ți-am spus că... - Nu vreau s-aud!

Să mergem.

Mai repede! Te miști prea încet.

Trebuie să verificăm sistemele de recuperare a apei,

lucru ce trebuia să-l fi făcut.

Treci înăuntru.

Haide.

Harriet, du-mă la ocean.

Vă duc la ocean.

Darius Houston?

Ești acolo, tată?

A trecut ceva timp de când n-am vorbit.

Și conform ordinelor tale, eu și mama nu ne-am omorât

Așa că-s cuminte...

majoritatea timpului.

Ce altceva?

Am terminat cartea pe care mi-ai dat-o.

A fost puternică.

Și dacă-s sinceră, mi-a luat ceva s-o termin.

A durat atât pentru c-am știut că-i ultimul lucru

pe care mi-l vei da, un cadou din partea ta.

N-am vrut ca acest cadou să se termine.

Și pentru faptul că n-am terminat cartea de citit mai repede

te-a ținut cumva aici și viu, împreună cu noi, dacă are logică.

- Zâmbește. - Așa.

Cât despre noi, Dumnezeule.

Eu și mama?

Ai fost un arbitru bun, tată.

Fără tine, unele lupte dintre noi pot deveni foarte urâte.

Dar știu că se străduiește...

chiar dacă nu-i place să vorbească despre asta.

Oricum...

totul pare bine pe moment,

Încă suntem aici și respirăm.

Tată?

Tată?

Tată?

Zora, e timpul antrenamentului.

Apa ce reciclează aerul.

Nivelul oxigenului cedează. Nivelul hidrogenului crește alarmant.

Dă-i drumul.

Nivelul hidrogenului critic.

- Riscul exploziei iminent. - Care-i primul pas?

Am verificat dacă-i pornit.

Dar nu ăla-i primul pas.

Nivelul hidrogenului critic.

Riscul exploziei iminent.

Conectivitatea.

Uneori, soluția-i cea mai simplă.

Nivelul hidrogenului critic.

Terminăm mai repede azi.

- Ai nevoie de-o zi de spa. - N-am nevoie.

- Ba da. - Mamă, n-am.

Unghiile alea au.

Ți-am spus, ești fiica mamei tale.

Ești cârlionțată.

Dar relaxează-te.

Te descurci bine, mamă.