200 baris pertama.
Un gentleman la Moscova - S01E01 „Maestrul circumstanțelor”
Revoluția din 1917 și execuția familiei regale
a schimbat Rusia peste noapte.
În următorii doi ani, leniniștii au reorganizat țara.
Aristocrația țaristă a fost eradicată. Rusia aparținea acum oamenilor ei.
Afară cu vechiul, înăuntru cu noul.
Nu! Vă rog!
Opriți-vă! Vă rog!
Numele?
Alexander Ilyich Rostov.
Adresa?
În ultimii patru ani, am stat
în apartamentul 317 al hotelului Metropol.
De ce?
Casa mea a luat foc.
Ocupația?
Nu-i datoria unui domn să aibă ocupație.
Nu prea estimezi gravitatea situației tale.
Din contră, cred c-o înțeleg perfect.
Ai plecat din Rusia în Paris în primăvara anului 1914?
Da, îmi amintesc pomii înfloriți.
Dar da, a fost primăvară.
Ce ne îngrijorează pe noi, e întoarcerea ta din 1918.
De ce te-ai întors la un an după Revoluție?
Cred că știai ce primire vei avea...
mai ales un nobil ca tine.
Mi-a lipsit clima.
Tu ești autorul poeziei din 1913 intitulată: „Unde-i scopul nostru acum?”
Tu ești autorul?
Da, mie mi s-a atribuit.
Mulți consideră acest poem
un apel la acte revoluționare.
E greu pentru noi să fim la egal
cu-n om ce-a cedat corupției clasei sale sociale
și acum este o amenințare împotriva Rusiei și-al poporului său.
Eu sunt unul din popor.
Ai fost.
E datoria noastră să te punem la zid.
Dar sunt unii seniori din partid
care, datorită poeziei tale,
te socotește unul din eroii cauzei revoluționare.
Așadar, sentința dată de acest comitet,
acum că hotelul Metropol este condus de partid,
te vei întoarce în hotelul de care ești foarte atașat,
unde vei rămâne restul zilelor tale.
Și nu mă înțelege greșit,
dacă vei mai ieși vreodată din acel hotel,
vei fi împușcat.
Domnilor, cred că știu singur drumul.
Mișcă!
MOSCOVA, 1921
În acea zi, contele credea că viața sa se sfârșise,
dar adevărul e că doar ce-a început.
Nu doar pentru el, dar și pentru mine.
Și-n anii ce-au urmat,
contele Alexander Rostov urma să fie totul pentru mine.
- Excelența dvs, nu credeam că... - Mă bucur să te văd, Vasily.
Am camera la apartamentul trei, domnilor.
Luăm liftul sau scările?
Cum putem câștiga pe câmpul de bătălie
dacă nu putem decide dacă luăm liftul sau scările?
Ai fost pe-un câmp de bătălie?
Pe scări atunci.
Se vedem frumos teatrul Bolșoi, nu?
Toate astea-s ale tale?
Cu excepția podelei și-al patului, da.
Ți-am citit poezia.
Tonul tău sugerează că nu ești un mare fan.
Mi-a fost greu să cred
că acele cuvinte au ieșit din gura unui om ca tine.
Ce-nseamnă toate astea?
Am venit să-ți arăt camera ta.
Asta-i camera mea.
Ce-i locul ăsta?
Înaintea revoluției, camerele astea
aparțineau servitorilor oaspeților hotelului.
Măcar are geam.
Și am loc în pat.
Sol diez, cred.
Da. Va fi suficient, mulțumesc.
Circumstanțele nu-ți dau voie să-ți păstrezi bunurile.
Dar îți dau voie să-ți iei câteva chestii personale.
Și restul?
Devin proprietatea oamenilor.
Și să știi că ți-am luat toți banii din seiful hotelului.
Vor asigura mâncarea și cazarea.
Viața pentru tine și cei de teapa ta s-a încheiat în Moscova.
Nu trebuie să părăsești acest hotel.
Dacă vei ieși din hotel...
Te voi aștepta.
Să-mi fie cu iertare.
Nu ți-am reținut numele.
Numele meu nu-i grija ta.
Mulțumesc. Ți-ai făcut îndatoririle
cu o politețe extraordinară, atât cât s-a putut.
Deschizi ușa,
ridici greutățile...
O dată pe săptămână.
Fără să uiți, Alexander.
Elena.
ZIUA 1
Bună seara, Andrey.
Excelență, bună seara.
Nu credeam că veți cina cu noi.
Mi s-a asigurat mâncare și cazare.
Vă conduc spre masa dvs.
Mulțumesc.
Imbecililor.
Un saltimbocca conține carne de vită învelită în prosciutto
Unde-i prosciutto? Unde-i salvia?
N-avem prosciutto, chef, nici salvie.
Atunci asta nu-i saltimbocca!
- Nu, chef. - E o vită gătită simplu.
Scuze, chef, nici vițel nu mai avem.
Normal c-am rămas fără!
Saltimbocca la masa șapte.
Pentru conte.
Pentru conte?
E aici?
- Ce caută aici? - Cred că refuză să fie învins.
Totul a fost gustos, excelență?
Saltimbocca...
cu pui în loc de vițel?
Și-n loc de prosciutto,
șuncă din piept de pui?
În loc de salvie,
și recunosc, mi-a luat ceva timp,
dar cred că-i urzică.
Un om ce știe gusturile se găsește mai rar zilele astea.
Urzică a fost, excelență.
Aveți o boltă palatină desărvârșită.
Bravo, dle.
Bravo.
Excelență.
Nu m-așteptam la dvs.
Yaroslav, pentru tine, aștept cu mare drag.
ZIUA 47
Îmi place mustața ta.
Și mie-mi place părul tău.
Alexander Ilyich?
Tu ești?
Prinț Nikolai, dragul meu prieten, e minunat să...
Doar Nikolai.
Arăți bine.
Cum mai ești?
Vin imediat.
Spune-mi totul.
Ultima dată când te-am văzut cântai Bach
la o petrecere de-a bunicii tale.
Și-acum mai cânt Bach la petreceri.
Vin aici aproape săptămânal.
Mama și sora ta sunt bine?
Sunt în Elveția.
Da, cred c-am auzit.
Încă mai stai în vechiul loc?
Au preluat-o ei.
Dar îmi lasă și mie o cameră.
Măcar suntem sănătoși.
Mai bine plec.
Sigur, scuze că te-am reținut.
Poate bem ceva la bar după cină.
Mi-ar plăcea foarte mult.
Nikolai.
Pot să-ți ia casa și toate camerele.
Dar nu pot lua ceea ce ești.
Credeam că ești în Paris.
De ce naiba te-ai întors în haznaua asta?
S-o pun pe bunica mea pe-un vas spre Anglia.
Audrius, încă o tură la fel?
Desigur, excelență.
Mulțumesc.
Condoleanțe pentru sora ta.
Ce mai căutăm aici?
Când eram tânăr,
nu mult după moartea părinților mei, bunica mea, contesa,
a invitat un băiat din moșia alăturată.
A crezut că o să mă înveselească.
Obolensky era numele său.
M-a bătut la un joc de dame.
N-am acceptat prea bine.
Am plâns, am aruncat cu piesele.
Cred c-am și înjurat puțin.
Mai târziu în acea seară, eu încă eram plin de nervi.
Și mi-a spus așa:
„Nu-i nimic plăcut în a pierde ceva,
iar Obolensky e un băiat insuportabil,
dar Sasha, dragul meu, de ce Doamne iartă-mă
i-ai oferi satisfacție?”
Obolensky...
Nu cumva-i Vladimir Obolensky?
Din Nizhny Obolensky?
Ba da.
Bunica ta avea dreptate, e insuportabil.
A fost.
I-au dat foc în propria-i casă.
Nu se vor opri, Sasha.
Cunosc pe cineva care...
ne poate ajuta cu actele pentru o trecere sigură.
Am putea pleca din țară.
Asta dacă nu suntem recunoscuți pe drum.
No comments yet. Be the first to leave one.