Vikings: Valhalla

23.976

DRUMUL SPRE LONDRA

- Hei ! - Nu !

Părăsiți locul ăsta, în numele singurului Dumnezeu adevărat, Iisus Christos !

Prea încet, păgânule.

Permiteți-mi să v-o prezint pe lady Kent. Stăpâna acestei case.

Spune-le.

Spune-le !

Războiul vostru este inutil.

Regele Ethelred a murit deja.

- Minte. - De ce ar minți, frate ?

Ca să ne păcălească. Ca să-l protejeze.

Când a murit ?

Acum 10 zile.

Fiul lui, Edmund, e acum pe tron.

Unde e soțul tău ?

A fugit la Londra.

Se întâlnește cu ceilalți nobili.

Și te-a lăsat în urmă ?

Ce bărbat curajos !

Ăsta e un lucru bun.

Edmund e un băiat,

iar nobilii n-o să-l susțină să apere Londra.

Ne așteaptă.

Eu n-am venit aici pentru Londra.

Vreau capul lui Ethelred.

Atunci, îți promit capul fiului său.

LONDRA

Spada tatălui meu.

Spada unui rege.

Acum este a mea și a fiilor fiilor mei.

Mulțumesc. Te-ai descurcat bine.

Înălțimea Voastră, n-am făcut mare lucru.

Regele Edmund l-a convins pe Streona.

Tatăl tău ar fi mândru.

Când ajunge Streona, îl trimit în Sud

ca să-l împresoare pe Knut în mlaștină.

Și eu ?

Vrei să mă pitesc după ziduri până se termină bătălia ?

Poate că te pitești,

dar ești prea valoros pentru Anglia ca să riști în bătălie.

Streona slăbește nordicii, iar tu le accepți capitularea.

Nu.

Când ajunge Streona, vreau să lupt alături de el.

Înălțimea Voastră e rege în devenire.

Cu atât e mai important să fiu încoronat.

Încoronarea doar mărește riscul.

Ce risc ?

Odată încoronat, soarta ta și a Angliei sunt una.

Dacă ești înfrânt, și Anglia este.

Mai bine lasă-l pe Streona să riște.

Și să ia gloria.

Nu e și ăsta un risc ?

Dacă învinge, nobilii nu-l vor considera

mai potrivit să fie rege ?

Mă ocup eu de asta.

Începe să aibă păreri proprii.

La asta aspiră.

Am luat parte la un raid, suntem vikingi !

Suntem norocoși.

Odin ne-a protejat azi.

Odin ne-a măsurat pentru Valhalla și a văzut că suntem buni.

- Ce-s ăștia ? - Pentru tine.

Tu îi meriți, nu soția mea.

Doar o bătălie și Njal a devenit cel mai bogat din Groenlanda.

A fost bine pentru prima bătălie.

Ești bun la raiduri.

Acum înțeleg de ce tata se pricepea așa bine să ucidă.

Avea antrenament.

Parcă creștinii erau milostivi.

Suntem.

Dar mai întâi sunt viking.

Ai vreo problemă cu asta ?

Nu e nicio diferență.

Nu e adevărat.

Ca viking, scopul meu e răzbunarea.

Dar, ca creștin,

folosesc virtuțile arătate de Mântuitor.

Iertare, milostivire și iubire.

Îl iert pe saxonul ăsta, fiindcă și-a urmat regele într-un război păgân.

Îi arăt milostivire ...

punându-i capăt suferinței.

Și iubirea ?

Iubesc să fac astea.

N-am venit aici să fiu ca tatăl meu.

Ai venit să faci lumea să-l uite și să-și amintească de tine.

Crezi că e un secret ?

Degeaba încerci s-o ascunzi.

Dacă asta e gloria promisă de tine,

până acum seamănă cu a lui.

O să recunoști gloria când o s-o ai, Leif Eriksson.

Crede-mă.

Ăsta e doar drumul către ea.

Încă.

Da, stăpâne.

- Foarte bine. - Sunt pregătit !

Să vină vikingii !

Cu tot respectul, Înălțimea Voastră,

nu sunteți pregătit.

Și tatăl dvs a dat greș înainte să învețe să-i învingă.

N-am nimic împotrivă să învăț.

Dar prefer să învăț din victorii, nu din înfrângeri.

Mai vreau.

Vrei să te lupți cu mine ?

Lăsați-ne !

Nu vrei să fii făcut de rușine în fața ...

Mai știți ultima dată când ați fost învins ?

Ce faci ?

Soldații dvs nu îndrăznesc să vă facă rău, dar eu, da.

Credeți că vikingii o să vă păsuiască ?

Nu-s eu dușmanul, Înălțime.

Ci aroganța dvs.

Cum îndrăznești să-mi predici despre aroganță,

când tu ești întruchiparea ei ?

Eu mi-o țin în frâu.

Dacă vreți să fiți un moștenitor demn al tronului,

învățați să faceți la fel.

Pe drumul către Mercia,

m-ai îndrumat să-mi ascult instinctul.

Sfatul mi-a fost util cu Streona.

Acum, instinctul îmi zice să nu mai amân încoronarea.

Vikingii au venit să-l pedepsească pe tatăl dvs.

Capul lui nu mai poate fi un trofeu, dar al dvs, da.

Amânarea încoronării e o protecție împotriva acelei posibilități.

SUEDIA

DRUMUL SPRE UPPSALA

E frumos aici.

Nu !

Nu !

Toke, rezistă !

Rezistă, Toke !

Toke, rezistă !

Hai !

Toke.

Toke s-a dus.

E-n regulă.

Mi-au copleșit armata în mai puțin de o oră.

Sute de bărci.

Ca să avem vreo șansă împotriva lor, avem nevoie de Mercia.

Streona probabil nu va accepta să ducă lupta Londrei.

Atunci, trimitem emisari către nordici

și oferim tribut ca să pună capăt invaziei.

Nu e o invazie. Este un război.

Unul pe care vi l-ați atras, ucigându-le oamenii.

Da, vă vor lua aurul,

dar asta nu-i va împiedica să vă și ucidă pe toți.

Așa arată răzbunarea vikingilor.

Asta e strategia ta ?

Cum crezi că poate trece o armată pe acolo ?

Există poteci.

Pe partea cealaltă sunt podul și intrarea sudică în Londra.

Diseară trimitem iscoade să vadă ce s-a schimbat.

Și cine o să le conducă ? Tu ?

Nu. Mă gândeam la altcineva.

Eu ?

Trebuie să știm ce are inamicul în jurul podului.

E o onoare să conduci o asemenea misiune.

Dacă e așa o onoare, de ce fratele tău nu te-a ales pe tine ?

Poate crede că Groenlanda e o mlaștină ?

Sau poate vrea să mori.

Vin și eu.

Sunt aici să plătesc o datorie.

Fac ce mi se ordonă.

Atunci noi ... suntem alături de tine.

Prefer oricând o barcă și stelele.

Și eu.

Cine e ?

Călăuza noastră. E localnic.

Stați liniștiți.

Mama lui era daneză. Ucisă de Ziua Sf. Brice.

Prințe Harald.