Secrets Declassified with David Duchovny

În această seară, la 'Secrete declasificate',

bazele strict secrete pe care guvernele le-au camuflat

și apoi le-au negat timp de decenii,

de la buncărul guvernamental pentru sfârșitul lumii

ascuns sub o stațiune de lux...

Dacă o bombă cade pe terenul de golf,

oricine s-ar afla în spatele ușilor blindate ar fi în siguranță.

Până la baza de lansare nucleară a Armatei SUA

construită în interiorul unui ghețar.

Au plasat un reactor nuclear într-unul dintre cele mai brutale

și dificile medii de pe Pământ.

Iar Stalin scobește un munte pentru a ascunde

o flotă de submarine sovietice.

Are chiar și o poartă secretă

pentru ca submarinele să poată intra și ieși.

E ceva desprins dintr-un film cu Bond.

Acestea sunt câteva dintre bazele ascunse

construite de guverne de-a lungul istoriei.

Este timpul să le scoatem la lumină.

În Virginia de Vest există un hotel de lux

pentru cei bogați și faimoși, care se laudă cu peste 700 de camere,

restaurante exclusiviste, un teren de golf cu 18 găuri,

și un buncăr subteran secret pregătit pentru Armaghedon.

Anxietatea nucleară atinge cote maxime în anii '50,

iar președintele SUA este îngrijorat

cu privire la siguranța guvernului

în cazul unui atac nuclear.

În fruntea listei lui Eisenhower cu persoanele

care trebuie să supraviețuiască Armaghedonului?

Membrii Congresului.

Asta înseamnă găsirea unei locații pentru un buncăr care să poată găzdui

1.000 de oficiali guvernamentali și care să fie destul de discret

încât să rămână ascuns de ochii publicului.

Răspunsul? Un hotel de cinci stele.

The Greenbrier este o stațiune de lux

în White Sulphur Springs, Virginia de Vest.

Acest loc este o felie de lux de modă veche,

unde cei bogați și puternici vin să facă afaceri și să se relaxeze.

Poți găsi președinți sau celebrități

sorbind băuturi la bar.

Sună ca locul perfect

pentru a supraviețui celui de-al Treilea Război Mondial.

Este suficient de departe de Washington D.C.

încât, sperăm, ar putea scăpa de efectele

unui atac nuclear direct asupra capitalei,

dar și suficient de aproape încât oamenii să poată

ajunge acolo la timp.

Este protejat de munți

pentru un plus de siguranță.

Poate că ceea ce a înclinat balanța... la propriu...

sunt facilitățile de golf ale hotelului.

Eisenhower este un obișnuit al terenului de la Greenbrier.

Guvernul abordează discret

hotelul pentru a le cere ajutorul,

iar conducerea de la Greenbrier

este bucuroasă să ajute.

Singura problemă este păstrarea secretului.

Un proiect imens de construcție

pe terenul hotelului Greenbrier

va stârni cu siguranță bârfe printre oaspeții VIP.

Așadar, buncărul are nevoie de o acoperire.

Hotelul Greenbrier primește o extensie nou-nouță,

aripa West Virginia.

Dedesubt, un vast buncăr pentru apocalipsă,

fără egal, începe să prindă contur.

Buncărul de sub

hotelul Greenbrier

găzduiește 153 de camere întinse pe o suprafață de peste 10.400 de metri pătrați.

Există două săli

pentru Camera Reprezentanților și Senat,

și această sală vastă

pentru ședințe comune.

Este, în esență, o capitală subterană uriașă

pentru ca guvernul să poată continua să funcționeze

în eventualitatea unui război nuclear.

Dincolo de aceste săli se află facilitățile la care te-ai aștepta

într-un buncăr guvernamental de supraviețuire de top...

dușuri de înaltă presiune pentru decontaminarea radioactivă,

peste 1.000 de paturi pentru congresmeni,

un spital, o cantină și un mic arsenal de pistoale.

Poate cele mai impresionante elemente

sunt cele două uși blindate uriașe menite să închidă Congresul înăuntru.

Fiecare ușă are 48 de centimetri grosime, cântărește 28 de tone

și sunt suficient de rezistente încât să suporte o explozie nucleară

chiar și de la o distanță de 600 de metri.

Dacă o bombă ar cădea pe găurile opt ale terenului de golf,

oricine s-ar afla în spatele ușilor blindate ar fi în siguranță.

Iar aceste uși sunt ascunse în spatele unui perete fals

din sala de expoziții, la doar câțiva centimetri

de locul unde oaspeții socializau.

Timp de 30 de ani, peretele fals a rămas intact

iar buncărul a rămas ascuns vederii, până în 1992,

când zvonurile au început în sfârșit să iasă la iveală.

Ted Gup este un reporter de investigație

pentru 'The Washington Post', iar o sursă anonimă

îi dă un pont că stațiunea Greenbrier

s-ar putea să nu fie ceea ce pare.

Gup stă de vorbă cu foști angajați

care confirmă că ceva misterios se ascunde

sub aripa West Virginia.

Dar pentru o știre veritabilă, Gup are nevoie de dovezi clare.

Așa că decide să se cazeze chiar el la Greenbrier

pentru a vedea dacă poate obține acea ultimă dovadă.

Când Gup se întâlnește cu managerul,

trece direct la subiect.

Întreabă dacă există un adăpost guvernamental

antiatomic sub hotel.

Ei bine, managerul neagă imediat acest lucru.

Gup nu primește răspunsurile pe care le spera,

dar este hotărât să nu plece de la Greenbrier

fără povestea lui.

Gup vizitează biroul unei firme de mentenanță

numită Forsythe Associates, care se presupune că

se ocupă de întreținerea televizoarelor de la Greenbrier.

Când ajunge la birouri, vede ceva ciudat.

Vede un perete plin de cărți

despre războiul nuclear și Armaghedon.

Nu ai nevoie de așa ceva dacă montezi antene TV.

Când sapă mai adânc, află

că mulți dintre cei care lucrează la Forsythe Associates

sunt foști criptografi militari americani

și specialiști radio.

Se pare că Forsythe Associates este doar o companie paravan.

Treaba lor reală este să mențină comunicațiile

pentru buncăr.

'The Washington Post'

publică articolul lui Gup pe 31 mai 1992.

Iar secretul de la Greenbrier este în sfârșit scos la iveală.

În câteva zile, guvernul face public

existența buncărului Greenbrier

și anunță dezafectarea acestuia.

Astăzi, buncărul este o atracție turistică.

Pentru aproximativ 50 de dolari, poți vizita holurile

unde guvernul american ar fi putut

să renască după Armaghedon.

În caz de atac,

nu doar Congresul trebuie protejat,

ci și președintele și vicepreședintele.

Pe 11 septembrie, liderii americani sunt duși de urgență într-un buncăr secret

de sub Casa Albă.

Singura problemă este că, fiind ascuns de atâta timp,

este depășit de 50 de ani.

În 1950, Casa Albă trecea printr-o expansiune masivă.

Președintele Truman supraveghează renovările Aripii de Est.

Truman decide că, în era atomică,

Casa Albă are nevoie de un adăpost

antiatomic de urgență, care să fie folosit în cazul

unui atac sovietic asupra Washingtonului.

Investiția de 11 milioane de dolari de sub Aripa de Est

este numită Centrul Prezidențial de Operațiuni de Urgență.

P-E-O-C, sau PEOC, este un buncăr subteran

menit să protejeze președintele și personalul cheie,

menit să asigure continuitatea guvernării,

și, de asemenea, menit să acționeze ca un centru de comandă și control

în vremuri de criză.

Este accesibil printr-un lift din Aripa de Est.

În spatele acestor uși grele de oțel,

se află o cameră de duș

pentru decontaminarea de radiații nucleare.

Aceasta duce apoi către mai multe încăperi, inclusiv o cămară cu alimente,

spații de locuit pentru președinte și prima doamnă,

și, cel mai important, centrul de comunicații,

care are linii telefonice directe către Pentagon.

PEOC-ul lui Truman este un refugiu de ultimă generație,

pregătit și gata pentru o amenințare la adresa Casei Albe.

Dar amenințarea nu vine niciodată,

și timp de 50 de ani, rămâne nefolosit.

Până în 2001.

Doamne, Dumnezeule.

Când Turnurile Gemene sunt lovite

iar Statele Unite sunt sub atac,

Președintele Bush este în Florida.

Dar prima doamnă, Laura Bush, este în Washington D.C.

Laura Bush era la Congres.

Ea era la Capitoliu.

Serviciile Secrete au trimis-o la PEOC.

Buncărul secret este folosit

pentru prima dată.

Bush nu mai fusese niciodată la PEOC înainte.

Ea descrie cum a mers printr-un tunel,

trecând prin aceste uși metalice în facilitatea securizată.

Cine era acolo, în afară de vicepreședintele Cheney

și doamna Cheney.

Președintele Bush este în aer, zburând înapoi spre Washington,

așa că vicepreședintele conduce totul

din subteran.

PEOC-ul devine brusc cea mai

importantă încăpere de pe Pământ.

Imediat, lucrurile încep să meargă prost.

Cheney nu poate lua legătura cu personalul cheie.

Și mai este o problemă.

Ecranele TV pot reda știri în direct,

dar nu pot recepționa

videoconferința internă.

Nu doar comunicațiile

eșuează.

Există o problemă cu aerul.

Încăperea este sigilată, este aglomerată,

iar nivelul de dioxid de carbon crește.

Pe măsură ce nivelul de CO2 crește,