The Crowded Room

- Bună! - Salut! O vodca tonic, te rog?

- Imediat. - Mai bine fă-o dublă.

Încă una.

O zi din aceea.

Toţi avem câteodată.

Nu ca a mea.

Ce bei?

Bere Bud.

- O Bud pentru prietenul meu. - Imediat.

Mersi. Eu sunt Marlin Reid.

Matt Doyle.

Te-ai rănit la braţ?

Da, un accident la muncă.

Da' cu ce te ocupi? Dacă pot să întreb.

Lucrez la Osterville.

M-a înjunghiat un puşti cu cuţitul.

Ce?

Nimic. Doar că pare prea superficială pentru o înjunghiere.

Dar ce, eşti doctor?

Nu, sunt poliţist.

- Aici? - Nu, în New York.

- Eşti departe de casă. - Lucrez la un caz.

Poftim. Mulţumesc.

Marlin, baftă... cu braţul.

- Da? - Stan, sunt Matty. Am vorbit cu el.

Şi?

Nu cred că soţia spunea adevărul. Nu cred că era cu ea atunci.

Nu contează că nu poate fi identificat din imagini. Alibiul lui e o abureală.

- L-ai făcut să vorbească? - N-a fost nevoie.

Cum aşa, eşti mentalist?

Tipul are o rană pe braţ, ca şi cum ar fi fost zgâriat de un glonţ.

Cred că puştiul spunea adevărul, cel puţin în privinţa asta.

Cred că tatăl vitreg era acolo. De fapt, cred că el era ţinta.

Şi-n plus, nu mi-a plăcut privirea lui.

- Privirea lui? - Da.

Bine. Mulţumesc, detective. Îţi rămân dator cu o bere.

O bere? Sunt la dracu-n praznic aici. Îmi datorezi o ladă de bere.

THE CROWDED ROOM Episodul 8

Te descurci foarte bine, Dan.

Să înţelegi de ce există aceste alter egouri şi care e rolul lor

e primul pas spre însănătoşire.

Încearcă să-ţi aminteşti.

Ce moment l-a adus pe Yitzhak în viaţa ta?

Iartă-mă, te rog. N-am vrut...

- Bill, ajunge, omule. - Dispari!

Bill, te rog. Bill, te rog, te rog!

- Ce dracu'? - Copil prost.

Trebuia să-ţi asculţi prietenul.

Când cu băieţii de la şcoală,

- în ziua când s-a dus totul dracului. - Eşti bine?

Da, doar că e greu.

E ca şi cum mintea mea cedează...

...şi apoi eu sunt prins într-o cutie de metal.

Danny, ce e?

Ceva ce-a zis Ariana odată.

Dar n-a zis ea, nu-i aşa?

Nu, tu ai zis.

Toate sentimentele ei sunt în tine.

Deci cum te simţeai înainte să apară Yitzhak?

Eram îngrozit.

Aşa că l-ai scos la suprafaţă pe Yitzhak ca să te protejeze?

În cazul tău, boala e progresivă.

Mintea ta se împarte iar şi iar. Yitzhak şi Ariana sunt simptome.

Rolul lui Yitzhak pare a fi, în principal, să răspundă la ameninţările fizice.

Da. Mi-aş fi dorit să apară când eram mai mic.

Ai avut alţi salvatori atunci.

S-a terminat timpul.

Te descurci foarte bine. Exact cum îţi spuneam.

Şi acum, trebuie să încerci să rămâi tu.

Procesul se apropie, aşa că fă tot ce poţi să nu laşi alter egourile să-ţi ia locul.

Da?

- Simplu ca bună ziua. - Nu-i chiar aşa de simplu.

- Ne vedem peste câteva zile. - Da.

Dar pentru asta ne-am pregătit.

Nu, pentru asta te-ai pregătit tu.

Îţi faci griji pentru grantul tău?

Du-te naibii, Stan!

Nebunia e cea mai bună şansă a lui.

Ba nu. Trebuie să-ţi reamintesc de micul nostru fiasco dinainte de proces?

Pentru că, potrivit mai multor experţi,

tulburarea ta de personalitate multiplă nici măcar nu există.

- Greşesc. - Şi vei demonstra asta pe pielea lui?

- Da. - Nu.

Scuză-mă?

Rya, uite ce e. Ai avut rezultate bune.

Datorită sesiunilor tale cu el ştim despre tatăl vitreg.

Ştim că a minţit că n-a fost la locul faptei.

Ascunde ceva.

Şi, tot datorită ţie, amândoi ştim ce ascunde.

Dacă putem dovedi că tatăl vitreg a fost ţinta atacului,

poate pe bună dreptate, atunci n-a fost un atac armat la întâmplare.

Important e să arătăm că nu există antecedente de violenţă

şi că atacul a fost ţintit, personal.

Apoi îl chemăm pe tatăl vitreg ca martor, îl scuturăm puţin

şi poate reuşim să demonstrăm că a avut motive întemeiate să tragă.

Trecem de la şase capete de acuzare de tentativă de omor

la unul singur de agresiune în formă agravată. Pedeapsa ar scădea la o zecime.

Nu, are nevoie de tratament, nu închisoare.

Deocamdată alter egourile au dispărut, dar dacă nu primeşte ajutor...

Aici e cabinet de avocatură, nu spital.

Şi ce-o să se întâmple când Jonny o să se ia de cine nu trebuie

sau Yitzhak o să se ia la bătaie cu cineva mai tare?

Tu te auzi?

- Nu va mai ieşi de acolo. - Răspunde cineva odată?

Stan, n-o să supravieţuiască în închisoare.

Are şanse mai mari să supravieţuiască cinci ani faţă de 50 de ani.

Sau nici cu asta nu eşti de acord?

Are nevoie de timp să se facă bine.

Potrivit legii, ce are el nu există.

Dă-o dracu' de lege! Legii nu-i pasă de sănătatea mintală.

Dacă personalităţile nu se armonizează

şi nu se împacă cu ce i s-a întâmplat, n-are nicio şansă.

Ascultă, mai ai până la proces.

Fă-ţi treaba ta. Repară-l sau ce vrei tu, dar nu-l punem în boxa martorilor.

Peste două săptămâni, am nevoie ca el doar să stea acolo ca un acuzat cuminte.

Dacă-l apucă nebuneala în sala de judecată, acuzarea o să ne mănânce de vii. Ai înţeles?

O să încerc să-i obţin o sentinţă rezonabilă şi toată lumea va fi fericită.

Nu aşa merge treaba. Nu pot garanta că va fi un acuzat cuminte.

Mai mult de atât nu putem face şi e un rezultat bun.

Şi dacă chiar îţi pasă de el,

nu mai încerca să demonstrezi ceva pe pielea lui şi fii mulţumită de rezultat.

Îmi mai dai unul, Toby? Am un proces greu.

- Şi a făcut-o? - Da.

O să-l scapi?

Nu.

După ce iese, poate va mai avea ceva timp să aibă măcar un fel de viaţă.

N-ai la ce spera mai mult de-atât, măcar un fel de viaţă.

Da, măcar atât.

Dă mai încet.

A venit cineva pe aici, Candy?

Cine?

Cineva care să întrebe de braţul meu?

Altcineva?

Nu după ce-au fost prima dată.

Şi le-am zis ce mi-ai spus tu să zic, că am fost cu tine atunci.

Nimic din ce se întâmplă nu e vina unui singur părinte.

Ştii asta?

Ştii ce-aş face pentru tine, nu?

Pentru băiatul tău?

Ce naiba crezi că te-ai face fără mine?

Continuă să mergi, ciudatule.

Pot să te întreb ceva?

Se mai întoarce englezul? Jack?

Îl ştii pe Jack?

Sigur că da.

A zis că o să-mi dea o şansă să-mi recuperez banii.

Dar...

nu l-am mai văzut de ceva vreme.

Nu-ţi aduci minte?

Nu.

Nu te deranjează?

Ce dracu' îmi pasă mie?

Crezi că eşti primul nebun de aici pe care-l întâlnesc?

Tipul ştie să joace cărţi şi e o companie plăcută.

Doar să nu-l aduci înapoi pe israelian.

Sullivan, ai un vizitator.

Vrei să-l vezi sau nu?

M-ai speriat. Am crezut că nu mă recunoşti.

Au scris în ziar că ai mai multe personalităţi.

De-asta n-ai sunat?

Ari...

Tu eşti Jerome, nu-i aşa?

Ea mi-a zis despre tine.

Ea...

Am crezut că nu m-ai căutat pentru că ea nu mă iubeşte.

Ţi-am văzut poza în ziar

şi m-am gândit că ţi-ar prinde bine un prieten, chiar dacă nu vrei să mă vezi,

dar tu nici nu mă cunoşti.

Eu nu sunt ea.

Şi ea unde e?

Nu aici.

Da.

Mereu s-a priceput la asta.

Să dispară.

Îmi pare rău.

- Salut, Carl! - Salut, Ari!

- Un Seven and Seven .. - Nu mai spune!

Bună! Eu sunt Grace.

Spune-mi despre Ariana.

Ce făcea ea mai exact?

- Era cea mai bună prietenă a mea. - Ştiu, dar ce făcea Ariana?

Păi...

...putea să facă sex.

Făcea sex.

Tu ai făcut vreodată sex, Danny?

Nu.

Cel puţin nu ca mine.

Bine. Să rămânem la Ariana.

Vreau să ţi-o imaginezi.

Imaginează-ţi cum se simte.

Voia să se apropie de oameni, dar ascundea lucrul ăsta.

Aproape că reuşea, dar apoi...

...îi îndepărta de ea.

Relaţiile intime înseamnă să fii vulnerabil.

Vulnerabilitatea nu-şi avea locul în copilăria ta.

Nu, nu-şi avea locul.

Un sistem de alter egouri te-a ajutat să supravieţuieşti.

Ele gestionau sentimentele cărora tu nu puteai să le faci faţă.

Dar sunt doar construcţii ale minţii tale.

Nu sunt nici pe departe perfecte.