Channel Zero

N-o să lipsesc toată vara.

Sunt singura ta prietenă.

Pleci deja ?

Tata a murit. Eu l-am găsit.

Știi Casa Fără Sfârșit ? Șase camere. Devine tot mai înfricoșătoare.

Aproape nimeni nu ajunge la capăt. Și cine ajunge, dispare fără urmă.

Sunt Jules. Lasă un mesaj.

Salut. Te-am sunat de câteva ori. Sunt curioasă cum ești.

Am nevoie de tine. Poți să mă suni ?

Ai zis că marți îți convine.

Am nevoie de tine acum.

Jules.

Aseară ai adormit imediat pe canapea.

E pizza de la Sciscilo's, ca masă de bun venit.

Aș vrea să mănânc ceva.

Mama o să fie supărată pe tine.

Vino, Meatball.

- Salut, mamă. - E medicinal.

- S-a blocat la spate. - Nu e nimic grav.

Nu-ți face griji.

De parcă tu nu fumezi.

Nu fac asta.

O văd pe Margot când vine la prânz. E mereu singură.

O s-o cauți ?

Ce ?

- Bineînțeles că o s-o caut. - Ok.

- De ce ești ciudat ? - Nu sunt ciudat.

Frumos tricou cu pisici.

Ce cauți tu aici ?

N-ai văzut nimic în camera cinci ?

Era întuneric. Am trecut pur și simplu.

Margot ?

Salut, Jules.

Ia loc. Fac micul dejun.

- Ești bine ? - Da.

Dar ultima cameră, chiar nu am suportat-o.

- Care ? - Camera cinci. Cu masca.

- Ce mască ? - Același tip ca în camera a doua.

L-a dat jos și mai era o mască dedesubt. Un fel de latex.

- Ce fel de mască ? - Hai să mergem.

- Și fetele ? - N-au ieșit încă ?

Mașina lor e încă aici.

Vrei să te întorci înăuntru ? Nu aștept. Pentru asta e Uber.

- Să fugi de casele bântuite ? - Ce e asta ?

Să văd dacă am semnal undeva.

Nu vorbești serios, nu ?

- Au cheile. - Ce-ai, omule ?

A doua mască semăna cu mine. Exact cu mine. La fel ca acele capete.

Eu plec de aici.

- O să le aștept, să știi. - Da, da, ești un erou.

Ce vreți în omletă ?

Eu nu vreau nimic.

- Surprinde-mă. - O să reușesc.

Ce lipsește aici ?

Ouă.

Îți amintești când ai strecurat o cutie întreagă de ouă sus ?

Ai luminat cu lampa de birou. Erai sigură că o să iasă pui.

Mirosul a persistat săptămâni întregi.

Uitasem asta.

Serios ?

Știi unde ai fost anul trecut ?

Aici.

Asta nu e real.

Servește-te.

Ce e... Nu are gust.

Delicios.

Slavă Domnului, dragă. Ai venit. Cât de bucuroasă sunt să te văd.

Asta purtai când te-am văzut prima dată.

Spectacolul ăla de la The Gaslight.

- Eram atât de transpirată. - Și dansai.

Mai întâi cu prietenele mele, apoi cu tine.

Bluza aia încă-i la mine în dulap.

Seth ?

Vino-ncoace. Vino-ncoace, băiete.

Mama ? Tata ?

Trebuie să plec.

Jules, vrea să fie singură. Și eu vreau să vorbesc cu tine.

Am mințit. Am o gaură în memorie.

Și-mi dau seama că nu ar trebui să fiu aici.

Dar e bine să o revăd pe Margot.

Crezi că și pentru ea e bine ?

Te consideri o prietenă bună.

Poftim ?

Am fost mereu alături de Margot. Mereu.

Mai ales după moartea dumneavoastră.

Și durerea ei nu se simțea ca nisipul mișcător.

Nu se simțea că te trăgea după ea.

- E cea mai bună prietenă a mea. - Nu erai fericită că puteai pleca ?

Voiam să vină cu mine. Ăsta era planul.

O voiai pe Margot, da.

Dar nu pe Margot aia.

Nu o Margot care purta ceva rău, ceva inconfortabil...

cum ar fi o tristețe reală.

Margot asta are nevoie de mine.

Intră, frate.

- Ce flori sunt în spate ? - Gălbenele.

Ce-s alea ?

- Orhidee. - Da.

Toate florile de aici sunt orhidee. Orhidee albe.

Și în față.

Cred că casa a schimbat spațiul din interiorul pereților săi.

Toată lumea a văzut o altă cameră cinci.

Să zicem că asta e camera șase. Că suntem încă în casă.

- Nu e așa. - Trebuie să găsim ieșirea.

- Nu suntem într-o casă acum. - Asta nu e casa ta.

Și ăla nu e tatăl tău.

Nu pot să plec pur și simplu. Am tânjit atât de mult după o a doua șansă.

Înțeleg cum te simți, dar trebuie să te gândești bine.

Orice ar fi asta, ar trebui să ne temem de asta.

Și mie mi-e foarte frică.

S-a sinucis.

Cu o săptămână înainte să moară, a reacționat foarte puternic la medicamente.

Mama mea nu trebuia să știe. Cinci zile mai târziu...

l-am găsit și știam că luase aceleași medicamente.

O supradoză. Toată lumea a crezut că a fost un accident.

- De ce n-ai spus niciodată ? - Doar eu știu.

Știu că nu pot rămâne. Dar vreau să-l întreb lucruri.

Și vreau să vorbesc din nou puțin cu el.

Ei bine, așa cum ai spus tu, tatăl tău e mort.

Lucrul ăla de acolo nu-ți poate spune nimic.