From - Second Season

Din episoadele anterioare...

E ceva malefic în pădure.

Coşmaruri pe care nici nu poţi să ţi le imaginezi.

Sângele meu este sângele tău acum.

De fiecare dată când văd ceva ciudat, văd acest simbol.

- Am văzut asta. - Într-o viziune ?

Nu, pe pereţii tunelurilor.

Victor a spus că mama lui a vrut să salvezi copiii

care erau blocat în turn.

Doar aşa, putea toată lumea să ajungă acasă.

În tot acest timp am crezut că acei copii încercau să mă sperie,

dar dacă îmi cereau ajutorul?

Auziţi?

Ajutor!

Vă rog, am nevoie de ajutor.

- Vorbea în somn. - Ce spunea?

"Ating, strică, fură. Nimeni de aici nu-i liber."

Mai e ceva aici. Ceva nou.

Nu este sigur să dormim în seara asta.

- Veţi muri cu toţii! - Luaţi-l de aici!

Mi-am adus aminte visul meu.

Era un băiat îmbrăcat în alb şi repeta şi repeta aceeaşi frază.

"Uite-i că vin

vin pentru trei, dacă nu opreşti melodia."

Ştiu cântecul acesta. E un cântec vechi pentru copii.

Ating, strică, fură Nimeni de aici nu-i liber

Uite-i că vin, vin pentru trei Dacă nu opreşti melodia.

Julie, opreşte-te.

Sunt sus.

Mama ta şi...

Victor l-au dus pe Ethan la restaurant.

Auzi, Boyd...

ar trebui să te duci sus în caz că au nevoie de ajutorul tău.

Copilul acela ar trebui să aleagă o rochie pentru bal, nu să...

zacă acolo aşa...

Problema este că sunt multe lucruri pe care nu le ştim.

E ca şi cum începi să citeşti o carte de la mijlocul ei.

Ca şi cum ai vrea să-ţi dai seama cum arată un puzzle

când ai doar câteva piese

şi nici măcar nu sunt colţuri sau margini, este foarte...

vag.

Fir-ar...

Ideea este să găseşti două piese care au legătură.

Atunci ai măcar de unde să începi.

- Unde te duci? - Trebuie să vorbim cu Sara.

Dacă nu putem să mai dormim, ce rost mai are?

Îţi spun eu ce ar trebui să facem.

Luăm nişte provizii şi plecăm să vedem ce găsim.

Boyd a încercat deja asta.

Da, poate că Boyd nu este răspunsul pentru orice.

Ce facem aici? Randall a fost un idiot.

Da, şi tu eşti un idiot, dar nu te-am lăsat să putrezeşti pe undeva?

Să fiu al naibii!

Ies în sfârşit din camera mea, şi merg să adun cadavre.

Du-te şi verifică acolo. Elgin, pe aici.

- Mulţumesc că ai venit. - E plăcut să faci ceva util.

Ai făcut o mulţime de lucruri utile.

Visul tău? Ar putea fi răspunsul pentru toate astea.

- Indiferent de cât de ciudat sună asta. - Da.

Poate.

Ar trebui să vedeţi asta.

- Nu cred că tipul e mort. - Rahat!

Rahat.

Nu ai spus că trebuiau să fie monştri morţi pe aici?

Asta a fost cu gloanţele de argint.

- Băgaţi-l în dubă. - Rahat!

- Băgaţi-l în dubă. - Bine.

Iisuse!

Pulsul este puternic şi stabil şi respiră normal.

Să vedem...

Dumnezeule! Ce se întâmplă?

- Ce se întâmplă? - Ce se întâmplă?

- Nu ştiu. - Ce se întâmplă?

- Ce se întâmplă? - Nu ştiu.

Fă ceva!

- Haide! Julie, mă auzi? - Nu!

Marielle. Marielle.

Uită-te la mine. Marielle.

Marielle, vorbeşte cu mine.

DIN

Deci, cum ar trebui să ajute asta?

Când eram în pădure,

ai spus că un băiat îmbrăcat în alb ţi-a spus să intri în copac.

Este acelaşi copac care m-a dus în camera în care a început totul.

Şi?

Se pare că Elgin a visat un băiat îmbrăcat în alb.

I-a spus un vers dintr-un cântec pentru copii.

Acelaşi pe care îl repeta Paula înainte să moară.

Ating, strică, fură Nimeni de aici nu-i liber

Uite-i că vin, vin pentru trei Dacă nu opreşti melodia.

Are vreo logică pentru tine?

Nu.

Poţi să-mi mai spui ceva despre băiatul ăsta?

Încerca să ne ajute.

Deci puştiul ăsta, umblă printr-o pădure magică făcând bine,

apare în visele oamenilor şi...

Nu ştiu sigur dacă era un copil.

Haide. Sara, ascultă.

Asta este.

Când ţi-am spus că poate apărea o şansă să faci bine,

să ajuţi oamenii de aici,

asta este.

Înţelegi?

Bine.

E acolo.

În regulă. Asta e.

Toată chestia asta...

Era cineva legat de un lanţ aici.

Aici era o gaură de vreo 50 de metri şi a trebuit...

- Ce s-a întâmplat? - O aud.

Muzica. E aici.

- Despre ce vorbeşti? - Cutiuţa muzicală. E aici.

Unde?

Aici.

E aici.

- Nu... nu e nicio cutiuţă muzicală. - Nu, e aici.

- Asta... - Este.

O aud. Îţi spun sigur, pot să...

Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat?

- Îi aud ţipând. - Poftim?

Este... este ceva... Este ceva.

E aici.

Le face rău.

- Boyd, ce se întâmplă? Ce... - Sara. Sara, vorbeşte cu mine.

Uite-i că vin, vin pentru trei.

Are nevoie de ei.

Are nevoie de ei ca să stea înăuntru. Are nevoie de ei ca să...

Trebuie s-o luăm de aici. Haide.

- Kenny! Haide, amice. - Da.

Ridic-o. Aşa. Hai s-o ducem de aici.

- Îmi pare rău, nu ar fi trebuit... - Nu, nu! Opriţi-vă!

Bine, bine.

Bine, bine.

În regulă.

Râde de tine.

- Poftim? - Pentru că l-ai dus în oraş.

Pentru că l-ai eliberat.

Vrea să ne facă rău.

Vrea să ne facă să suferim.

A fost foarte interesant când ţi-a atins braţul.

Cum oprim asta?

- Sara, cum oprim asta? - Julie.

- Julie? - Julie.

- Julie. - Julie.

Julie.

- Julie... Julie şi ceilalţi... - Da.

Mor. Mor.

Şi când vor muri

va fi prea târziu.

- Trebuie s-o opreşti. - Ce trebuie să opresc?

Muzica. Trebuie să opreşti muzica.

Bine, cum? Cum pot să opresc ceva ce nu văd?

- Nu ştiu. - În regulă.

Respiraţi.

Asta e, respiraţi.

Închide-ţi ochii. Să ne rugăm.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii

nu mă tem de niciun rău,

căci Tu eşti cu mine.

Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

Matthias?

Ia armele şi încuie-le în magazie. Nu le vreau în casă.

Au reuşit să trecem peste noapte.

Acum trebuie să trecem ziua.

Bine.

Jim.

Vino.

Trebuie să fac ceva şi vreau să-mi spui că e în regulă.

Ultima oară când Victor şi-a văzut mama,

i-a spus că erau nişte copii închişi într-un turn

şi că dacă-i ajuta, toată lumea ar fi plecat acasă.

Nu înţeleg.

Copiii pe care i-am văzut, turnul pe care l-am văzut...

dacă ea avea dreptate?

Dacă singura cale de a o salva pe Julie este să găsesc turnul ăla?

- Tabby... - Ştiu că pare o nebunie.

Am avut o teorie despre locul ăsta care aproape m-a ucis.

- Asta e altceva. - Cum?

Pur şi simplu este.

Jim, fiica noastră zace alături blocată într-un coşmar.

M-a strigat noaptea trecută

Şi nu am putut să fac nimic pentru a o putea ajuta.

Stăteam acolo...

şi nu puteam să mă gândesc decât la Thomas cum zăcea pe podea.

Nu pot, Jim.

Nu putem să stăm şi să aşteptăm să se întâmple ceva bun.

Mama lui Victor a plecat de aici şi nu s-a mai întors.

Indiferent ce s-a dus să facă,

nu s-a mai întors.

Victor a trebuit să crească singur aici.

- Dacă ţi se întâmplă ceva? - Ştiu.

De aceea trebuie să-mi spui că e în regulă să mă duc.

Trebuie să încerc să fac asta, Jim, te rog.

Când se trezeşte Julie îi va fi foame.

- Îi facem mâncarea ei preferată. - Bună.

- Am adus de mâncare. - Bine.

Victor, pot să vorbesc cu tine, un minut?

Victor are probleme?

Nu, nu.