The Alienist

Scalpat.

Am văzut ceva similar când eram la fermă în munții Dakota.

Căutați o referire la pacienți cu o legătură cu Vestul Sălbatic.

DIN EPISODUL ANTERIOR

"Mai murdar decât un indian."

E în scrisoarea trimisă dnei Santorelli.

A fost martor la așa ceva în copilărie.

Iată încă una!

Dintre cei care corespund descrierii și au fost în Vest,

patru au fost la St. Elizabeth's, Washington.

Cred că a fost soldat.

I-ai spui lui Kreizler?

Spune-i tu!

Haide! Mergem împreună.

Nu.

S-a întâmplat ceva între voi?

V-ați băgat până peste cap.

Nu mă sperii, Connor.

Mi-ar plăcea să luăm cina împreună.

În secolul al XIX-lea, persoanele care sufereau de boli mintale

erau considerate a fi alienate.

Astfel, experții care le studiau se numeau alieniști.

Ce-o fi apucat-o?

Sunt curios cum plănuiești să obții acces la dosarul lui Bunzl.

Laszlo!

Da, John.

Pari distras în această dimineață.

Dacă te referi la faptul că nu te-am întrebat ce ai pățit la față,

e din cauză că vreau să te scutesc de rușine.

Dacă ți-aș spune că am fost cu un vechi prieten la un pahar?

Și asta a dus la doi ochi vineți?

Laszlo, unele discuții

trebuie să rămână private.

Cum rămâne cu Julia Pratt?

- Julia Pratt? - Fosta ta logodnică.

Locuiește în Washington, nu-i așa? Îți vei face timp s-o vizitezi?

De ce aș face asta?

Fiindcă erai îndrăgostit de ea.

Rareori mă gândesc la acea perioadă.

Am decis că e mai bine să privesc spre viitor, decât să trăiesc în trecut.

Mi-e foame. Hai să mâncăm!

E un alienist francez pe nume Broca,

de care am aflat când cercetam afazia lui Mary.

El crede că există o anumită parte a creierului responsabilă de vorbire,

alta pentru empatie, ba chiar și pentru dragoste.

Dragostea e în inimă.

Prostii. Inima e doar un mușchi.

Dragostea nu mai e un mister, cum nu e nici holera.

Holera e o boală!

Ideea e că fiecare parte a creierului are o funcție...

Ar putea foarte bine să mă blameze pe mine pentru aceste crime.

Curând voi fi uns cu smoală și tăvălit prin pene,

și asta nu la modul figurat.

Doctorul e în drum spre Washington, dacă vă consolează cu ceva.

Indienii dvs. s-au dovedit revelatori.

El crede că există o legătură între ucigaș și Vest.

Continuă!

Cred că ar fi trebuit să merg și eu la Washington.

Dar nu asta te supără.

Nu sunt complet insensibil la legăturile ascunse dintre oameni.

Doctorul are nevoie de ajutorul dvs.

să-i asigurați accesul la anumite instituții federale.

Am un prieten acolo.

Cunoaște tot orașul.

- Divizia lui Hooker. - Cum adică?

Mă refeream la cartier.

În război, generalul Hooker și ai săi l-au folosit pentru ospitalitatea

oferită în afara orelor de program.

Cel mai fin whisky al tău, dragă.

Și întoarce-te imediat!

Două whiskyuri.

Te pot întreba cum arată celălalt?

Mă scuzați, celălalt?

Comisarul Roosevelt a spus că lucrați la Biroul de Afaceri Indiene?

Comisarul Theodore are felul său de a cădea în picioare.

Adică?

Există anumiți oameni

care chiar dacă eșuează, reușesc.

Prietenul meu, Moore, dorește să examineze arhivele

masacrelor nerezolvate care au avut loc în Vest.

Nerezolvate? Nu sunt multe, asta ți-o spun sigur.

- Oricum, am dori să aruncăm o privire. - Dansați, domnule?

Din păcate am două picioare stângi. M-aș face de râs.

- Păreți genul de... - Mulțumesc, dar nu.

Accept eu, drăgălașo.

Treceți pe la biroul meu dimineață.

SPITALUL ST. ELIZABETH'S

Sunteți doctorul Kreizler.

Am auzit un zvon că sunteți aici.

V-am văzut la o conferință la Johns Hopkins acum câțiva ani.

Doctor Ignatius Blunt.

Chiar este o onoare.

Îmi permiteți să întreb care-i scopul vizitei?

Caut un fost pacient de aici.

- Cum se numește? - Rudolf Bunzl.

Da, e un fost soldat.

A servit în armata unionistă, dacă țin bine minte. Înalt, între 30 și 35 de ani.

Cred că suferă de un fel de diformitate facială.

Ceva congenital sau dobândit în tinerețe.

Nu, în acest caz, nu cred că e omul dumitale.

Mai era cineva, eliberat acum câțiva ani. Nu-mi amintesc numele lui.

Avea un tic îngrozitor.

Un tic?

Da, o contracție intermitentă și violentă

a mușchilor oculari și faciali.

Ce i s-a întâmplat?

Iggy?

Ce ți-am spus eu să nu deranjezi oaspeții?

Doar vorbeam cu doctorul Kreizler despre un pacient.

Știi că nu facem asta.

Dar e doctor.

Iggy.

A fost o onoare să vă cunosc.

Chirurg în armată.

A amputat prea multe membre la Gettysburg.

Nu a mai fost la fel.

Mi-e teamă că am vești proaste, dle dr. Kreizler.

Pacientul de care întrebați a decedat.

Arhivele indică faptul că Rudolf Bunzl a murit și a fost îngropat în Arlington,

acum patru luni.

Îmi pare rău să vă dezamăgesc.

Dle dr. Dillman, ați avut un pacient aici acum ceva vreme,

unul cu un tic facial,

cu contracții intermitente și violente în jurul ochilor?

Nu-mi sună cunoscut, dar sunt relativ nou aici.

Pot arunca o privire în arhive?

Dle dr. Kreizler, mi s-a spus să vă ofer asistență.

Cred că am făcut-o.

Voi căuta cu o gamă restrânsă de indicatori.

Avem peste zece mii de dosare aici.

Am o după-amiază întreagă.

Tipul mutilării îți spune care trib e responsabil de asta.

Acestea au fost... E greu de spus din fotografie.

Ce are în gură?

Acela, dragul meu, e capul fiecărui bărbat.

Și nu mă refer la creierul lui.

Și noi făceam la fel.

Ne-am luat partea de penisuri și urechi de-a lungul timpului.

Da, băieții rămân băieți.

Cotlete?

- Cotlete? - Prânzul.

E un loc superb pe deal care le servește. Și berea e bună.

Cred că voi trece prin restul fotografiilor.

Lasă-le pe masă când termini!

Îi ies dințișorii, sunt sigur de asta. A ajuns la vârsta aceea.

- Pot face ceva? - Ulei de cuișoare.

Pune puțin pe deget și unge-i gingiile bebelușului.

E un analgezic ușor.

- Cât costă? - Stai liniștită.

E doar puțin ulei de cuișoare.

Vreau să plătesc, dle Freewater.

Am grijă de fiica mea de una singură. Poftim!

Bună ziua! Poftiți!

Îmi dau seama după expresia feței tale că ai avut același noroc ca mine.

- Cât noroc ai avut? - N-am găsit nimic.

Fiecare masacru nerezolvat a fost, evident, atribuit

indienilor prădători.

Par să fi devenit un simbol pentru toate formele de barbarie.

Ce ai aflat?

Bărbatul căutat de noi e mort.

- Mort? - Mort și îngropat.

După alte investigații,

am găsit un alt soldat conform profilului nostru,

dar nu a servit la vest de Chicago.

Am găsit o crimă conform profilului nostru,

dar a avut loc în nordul New Yorkului.

Poliția locală a anchetat-o și a atribuit-o indienilor prădători,

presupunând că au căutat să se răzbune pe un preot și pe soția lui.

- Unde? În ce oraș? - New Paltz.

- Ce este? - Ia uite!

Soldatul care mi-a atras atenția aici.

Caporalul John Beecham suferea

de un tic facial extrem de observabil.

Uită-te la locul nașterii!

New Paltz.

Coincidență?

Trebuie să văd dosarele oficiale, desigur.

Între timp, sun-o pe dra Howard!

Anunț-o ce am aflat!

Eu? De ce nu-mi spui ce s-a întâmplat între voi?

Să-și folosească poziția ca să afle mai multe despre masacru

de la autoritățile locale.

Dră Howard? La telefon!

Sunt dra Howard.

Sara? Ascultă-mă, am aflat ceva.

A avut loc un masacru în New Paltz.

Este posibil să fi fost comis de un bărbat pe nume Beecham. John Beecham.

- Continuă! - Acum 16 ani,

un preot și soția lui au fost uciși cu sălbăticie de indieni, se presupune.

Au avut un fiu care a supraviețuit. Locuiește în apropiere de Boston.

Vrem să discutăm cu el.

Se numește Adam Dury.

- Să ne întâlnim? - Nu.

Kreizler crede că ne ești mai de folos acolo.

Dorește să contactezi autoritățile din New Paltz

și să afli dacă au mai multe informații despre crime.

Dar nu pot rămâne aici.

De ce nu m-a sunat el?

Poftim?

Sara?