Love Is Blind: Sweden (Love is Blind: Sverige)

Vom redeschide capsulele,

deoarece avem niște musafiri aleși pe sprânceană,

ca să le urmărim reacțiile la Dragoste pe nevăzute: Suedia.

Fir-ar!

Cei șase invitați se vor așeza în capsulele alocate,

fără idee cine îi așteaptă dincolo de perete.

Bună!

Vor viziona împreună întregul sezon.

- Nu… - Liniște!

- Mă trec fiori. - Poftim?

La ce naiba ne uităm?

Le veți vedea reacțiile spontane, părerile și sentimentele.

Bun-venit la Dragoste pe nevăzute: Suedia, Ediția Reacții.

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: SUEDIA

Ce nebunie!

Zici că-i o cameră adevărată!

Bună?

- Bună! Cu tine am întâlnire? - Cu mine.

- Stai așa! - Stai! Ești Milly?

Nu.

COMEDIANĂ

- Stau lângă perete, ca participanții. - Știu precis cine ești!

Stai! Emil Henrohn?

- Da. Sofia Dalén! - Bună!

Salut!

- Credeai că sunt Milly din sezonul doi? - Da.

Doamne…

- Parcă aș fi la Disneyland! - Bună!

Nu pot să cred!

Nu pot să cred!

- Kaeli! - Filip!

Ce cauți aici?

- Bună! - Te salut!

- Cea mai tare gagică din Suedia? - Da!

- Ești Fanna. - Fanna!

Nu pot să cred! Ce haios!

Nu e prea haram pentru tine?

Haram? E Dragoste pe nevăzute. Halul de nu se poate!

De la noi au șutit ideea!

Nu pricep cum se îndrăgostesc aici.

- Dacă ne îndrăgostim și noi? - Chiar așa. Ce-ar fi?

O să ne distrăm pe cinste. Am văzut toate sezoanele, din toate țările.

Și eu!

Doamne!

Abia aștept să văd!

Sunt mai pregătit ca niciodată.

Aștept să văd dragoste, dar și dramatism.

- Sunt răutăcioasă? - Nu. Asta ne dorim.

- Bun. Atunci să vedem episoadele? - Haidem!

- Să… - Nu mai am răbdare.

Să începem.

- Să-i dăm bătaie! Doamne! - Să începem!

Capsulele sunt acum deschise!

Să începem!

Haideți! S-o facem!

Piele de găină!

Baftă, fetelor! Nu vă lăsați!

- Baftă! - Baftă, băieți!

- Așa trăiește un participant? - Bună!

Sunt Daniel. Locuiesc în prezent la Norrköping.

Se vede!

Cică vorbesc ca un contraceptiv.

Vai! Ce răutăcios! Ca un contraceptiv?

Am fost maestru de ceremonii de vreo opt ori în ultimii doi ani.

- Pe bune? - Da.

Eu zic că e un semn rău.

- Am o berărie cu fratele meu. - Drăguț!

Eu și prietenii montăm în restaurante automate de parfumuri din China.

Bun.

Automate de parfumuri din China?

Te-aș fi dus la berărie…

E vânzător.

Face reclamă firmelor lui. „Am parfumuri, am bere”…

Facem și cidru.

Dacă ne mai întâlnim, aș vrea să-ți dau un parfum.

Nu cred! Materiale promoționale!

Bere și parfum.

Nu-mi mai vinde! Nu cumpăr!

Ce a zburat timpul! N-am apucat s-o întreb de nume.

Nu. Dar a scris un scenariu drăguț.

E foarte bine că s-a pregătit.

Dar e cam aiurea că îl aplică tuturor fetelor.

- Chiar trăiești în Australia? - Da. În Sydney, Neutral Bay.

- Pare drăguță. - Dar stă în Australia.

Am îndrăgit-o în cinci secunde.

Familia mea are o podgorie acolo.

- Poftim? - O podgorie chiar acolo?

Are și berărie, și podgorie? E prea de tot!

Sunt Aron, apropo.

Vai, nici n-am întrebat! Doar am salutat.

E cât un urs. Pare un tip cumsecade.

E un tip de treabă.

Abia aștept să întemeiez o familie.

Fată bună. Dar nu pentru el.

- E prea drăguță pentru el? - Da.

Ăștia nu se potrivesc.

Baftă, băieți!

- Ce bine le stătea împreună! - Exact!

Dacă mi-ar rămâne timp dimineața, m-aș întinde în pat înainte să plec…

Fata are program.

„Îți zic eu cum va fi.”

Să purcedem, băieți! Deocamdată, 0-0. Abia aștept.

Poartă ochelari.

Câți ani ai?

- 36. - Drăguț. Grozav!

Un petrecăreț șic.

- Respectul e foarte important. - Cum adică?

- Nu! Îmi curge sânge din nas. - Bun.

Doamne! Are probleme.

Nu-i bai. Bag ăsta în nas.

A dat de greu. Haide, Ludwig!

Da. Mi-e bine.

Genial! E cool.

Sar la altceva. Îți plac jocurile de societate?

N-ar fi prima opțiune.

Ludwig pare foarte tânăr.

Pe oricare ar alege-o, i-ar fi ca o mămică.

- Parcă a absolvit acum doi ani. - Da.

Pe urmă a călătorit, a ars-o prin Ayia Napa.

Are emoții.

- Doamne! - Ce emoții am!

Puiule…

Nu știu dacă sunt macho, latino, masculin…

- Nu. - Nu e musai să fii.

Nu! L-am îndrăgit pe loc.

Uite ce ochi blânzi are!

Poate nu voi rămâne singur tot restul vieții.

Trebuie să găsească pe cineva!

Să ne poarte de grijă la bătrânețe!

- Te salut! - Bună!

Omoară-mă dacă zic „te salut” la o întâlnire!

- Ce emoții am! Te deranjează? - Ai emoții?

Se potrivesc.

Mi-am pierdut mama și tatăl.

Doamne!

Mă simțeam teribil de pustiu. Încercam să le fac bine altora.

- Începe să plângă. - Să umplu singurătatea cu iubire.

- Nu… „Să umple singurătatea cu iubire…” - Ce drăguț!

- Îmi plac. - Fac clic.

Da.

- O pereche minunată. - Da.

Sunt viitorul Suediei. Salvați-ne din mizerie!

Merge bine. Abia începem.

Baftă!

Intram în a treia.

- Practic celibatul de trei ani. - Poftim?

Am hotărât să fac sex doar după cununie.

- Un băiat halal! - Așa, băiete halal!

N-aș putea fi desfrânat. Nu înțeleg pornirile astea.

Dar cu mângâiatul cum stă? Sau totul e interzis?

Nu degeaba e păcat capital.

Termină!

Păcat de moarte, nu oricum!

E prea de tot să vorbească de păcate capitale la prima întâlnire.

Da.

- Sunt pocăit. - Și eu.

Steluță aurie!

„Trec o cruciuliță lângă nume.”

E ciudat să am iar întâlniri.

Dar recunosc, e frumos foc.

Și el știe asta. Îl cheamă Lars-Erik. E un personaj interesant.

- Ce faci când nu te joci? - Când nu mă joc, beau cola.

- O nouă Milly. - Da!

Nu. Am grijă la calorii. Mănânc mulți pufuleți.

Nu văd ce e de râs. Dar se plac unul pe celălalt.

Notez: „jocuri și pufuleți”.

De pufuleți râdea!

Te hlizești așa doar când îți place cineva.

- Știi trucuri magice? - Sigur.

Glumești!

Nu cânta…

Să nu cânte?

- Cum am ajuns cel de acum? - Da!

Nu prea știu. Lucrez în vânzări de la 14 ani.

- Alarmant. - Cică pot vinde castraveți grădinarului.

- Exact! - Doar deschid gura…

- Nu-i a bună. - Nu.

Ar vinde-o și pe maică-sa.

Poate merge. Uneori nu e musai să fie amândoi profunzi.

Îi dă teme.

Nu știe să-și deschidă sufletul.

Îți voi arăta cea mai profundă versiune a mea.

- Să-mi dai notă! - Sigur.

Bine.

- Acum o să se întrebe… - „Cum am devenit cel de acum?”

Nu…

- Care e preferata ta? - Ellen. Pe locul întâi.

Văleu! O să iasă urât.

Am informații din interior.

- Nu bârfi! - De ce dă din casă?

- Doamne! - E pârâcios.

E tare.

Nu!

- Ce se întâmplă? - Bine.

Dă-i pace lui Fabian!

Mai bine picam cu avionul, să mi se spună: „Doamne! Ce profund ești!”

„Dacă făceam accident auto, aveam ceva profund de zis.”

N-am auzit nebunie mai mare!

Nu mi s-a întâmplat niciodată ceva tragic.

Poate că mulți au impresia greșită