The Flight Attendant

De ce instalezi deja luminile ? Suntem abia în noiembrie.

Fiindcă sunt într-o dispoziție al naibii de festivă. De-aia !

Hei ! Adu-mi puțin ciocanul, te rog.

Dumnezeule ! Care e problema ta ? Ia ciocanul și urcă aici !

E o mâță fricoasă, tată.

Știi ceva ? S-ar putea să fie, scumpo.

Vrei să mă ajuți tu ?

Mulțumesc ! A fost greu, nu-i așa ?

Tată !

"Tată !"

Nu știu când ai devenit fătălău !

Nu te duci să-mi mai aduci o bere ? Ia-ți și tu una.

Dar ascunde-o de mama, așa cum ți-am arătat. Bine ?

Taică-tu e un nenorocit.

O bere, dimineața devreme ?

Mai lasă-mă, nici măcar nu-ți dai seama ce oră este.

Ia uitați-vă !

Dumnezeule ! Ãsta e momentul în care am vrut să devin

însoțitoare de zbor.

- Exact în acel moment. - Poftim ?

- Accidentul ăla te-a inspirat ? - Zborul 7997.

A fost un miracol că n-a murit nimeni. Un miracol absolut.

- E incredibil ! - Da.

Șefa însoțitorilor de zbor era Cheryl McAdams.

Era peste tot la știri și în ziare.

I-a făcut pe toți să se simtă în siguranță în cel mai cumplit moment din viață.

Am vrut să fiu exact ca ea.

Nu voiam decât să ajut oamenii.

Buckley: Hei ! Te-ai întâlnit cu prietena ta ?

Mai ai una ?

- Serios ? - Am câteva întrebări.

Clienta dv. a fost martor al incidentului.

A văzut o femeie care s-a sinucis azi-dimineață. Ce mai e de spus ?

- Ce caută FBI-ul aici ? - Suntem unde e și ea.

Aș vrea să vă întreb, dnă Bowden, ce s-a întâmplat înainte să coborâți ?

Sabrina !

- N-aveți idee ce se întâmplă. - Cassie, lasă-mă pe mine să vorbesc.

- Chiar nicio idee. - Cas !

Potrivit locatarilor, ați hărțuit-o pe victimă

cu câteva minute înainte de incident.

Am crezut că o ataca cineva în interior. Documentele distruse...

- Pe care le-am relipit... - Relipit ?

Cu bandă adezivă. Nu mai faceți mutra asta, vă rog.

Așa am aflat că Lionfish folosește avioane private

pentru a face contrabandă cu arme.

Iar familia Sokolov a spălat acei bani prin Unisphere.

Am descoperit și asta, nu ?

Și Miranda, care m-a urmărit în tren, așa cum v-am povestit deja,

i-a făcut asta Sabrinei fiindcă a vorbit cu mine.

Așa că... încep să cred că e vina mea.

În sens metaforic, nu e o recunoaștere a vinovăției.

- Aveți vreo dovadă ? - Știți ceva ?

Mulțumim, dle agent special White. A fost un gest de curtoazie.

Poliția din New York a terminat cu ea, așa că o să plecăm.

La revedere !

Știu că tocmai ai văzut chestii îngrozitoare. Din nou.

- Dar ce mama naibii, Cassie ? - Annie, nu cred că e...

Nu știu dacă îți dai seama, dar ai spus în gura mare

grozăviile alea despre Unisphere. Chestiile confidențiale

pe care ți le-am zis. Pe care nu am dreptul să le știu ?

Așa că aș putea s-o încasez.

Nu știu dacă te-ai gândit la asta, dacă ți-a trecut prin cap...

- Unde te duci ? - Annie, las-o puțin.

Știu că am dat-o în bară, Annie.

Dar aia n-a fost sinucidere. Cineva a ucis-o.

Probabil, Miranda. Nu vreau să urmez eu.

Nici eu nu vreau. Stai pe loc, Cassie !

Unde te duci ? Efectiv, nu ai unde !

Ai dreptate.

Da.

Iisuse, Cass... Îmi pare rău.

Nu încerc să spun că trebuie să treci singură prin asta.

Încerc să te ajut.

Te rog, lasă-mă să te ajut.

O să fie bine. Va fi bine.

ÎNSOȚITOAREA DE ZBOR

Episodul 5

Are noroc cu tine, că o ajuți să se pună pe picioare.

Crezi ce spune ?

Alo !

Bună dimineața, dnă Mouradian !

Referitor la recenta favoare solicitată,

aș vrea să ne întâlnim azi, să discutăm despre datoria restantă.

- Desigur. Înțeleg. - Vă trimit adresa.

La trei după-amiază. Apreciem punctualitatea.

Firește.

- Ceva legat de muncă ? - M-ai întrebat dacă o cred ?

N-are fotografii sau martori... Mai e și problema cu băutura.

E cea mai bună prietenă a mea. Chiar vreau s-o cred.

Cam asta e situația în acest moment.

Am ajutat-o să lipească hârtiile alea. Cred că sunt niște dovezi acolo.

Măcar e ceva.

Max, îmi place că amândoi credeți asta,

dar, uneori, gunoiul care îți stârnește entuziasm nu e altceva decât gunoi.

Bine ?

Trebuie să plec.

Atât de devreme...

E două după-amiază.

Doamne !

- Annie are ceva la serviciu. - Da. Dă-mi aia.

Mersi.

Dumnezeule ! Max, am făcut-o de oaie.

Le-am zis tot felul de chestii despre Unisphere celor de la FBI.

I-ar putea dăuna lui Annie. Foarte tare.

Sigur o să... Doar e Annie.

Nu va păți nimic.

- Max... - Fir-ar ! Ce vrei să spun ?

Era supărată. Foarte supărată.

Nu știu, poate, și puțin speriată.

Fir-ar să fie ! Dumnezeule ! Nu-mi place să aud asta.

Bine. Să ne gândim !

Deja ai atâtea informații că Unisphere face chestii ilegale...

Dacă din nou ai...

N-aș mai putea să intru în sistemul Unisphere din afară. Am încercat.

Și-au întărit securitatea.

Dacă aș putea intra direct într-unul dintre computerele lor...

Nu, nu poți.

M-am dus eu acolo sub un nume fals și am spart un obiect de artă scump.

Nu am voie să mai calc pe-acolo.

Atunci, nu știu ce să-ți spun.

- Haide... - Îmi pare rău. Pe bune.

Îți tremură mâinile.

Alex, e foarte rău.

Lucrurile stăteau deja rău. Acum e și mai nasol.

Vorbești serios ?

Știu ce e în mintea ta, Cassie, dar nu ești tu de vină.

Ce mi s-a întâmplat mie nu e din vina ta. Nici ce a pățit Sabrina...

Nu știm asta. Ce i se întâmplă lui Annie

e din vina mea. Dacă va fi exclusă din barou,

viața ei s-a terminat. Trebuie să se mute iar în Queens, la maică-sa.

Din cauza mea ! Ce să fac ? Nu mai am indicii, nici răspunsuri !

- Ce să fac ? - Trage aer în piept.

- E mai bine ? - Da.

Dacă încerci să faci ceva, ai putea înrăutăți lucrurile.

Trebuie s-o ajut pe Annie.

Locuiesc într-o cutie de pantofi.

- E o întrecere ? - Da. Majoră.

- Zi-mi unde locuiești tu... - Bine.

Pot lucra de acasă. E o zonă grozavă, cu o priveliște mortală.

Serios ? O asemenea priveliște...

Nu și pentru portar. Stă afară toată ziua

și se holbează la Navă, sculptura aia uriașă. O urăște.

Pot lucra de acasă...

Aoleu ! De ce ai privirea asta nebună ?

Stai... Cred că am o idee

care ar rezolva porcăria asta

și, totodată, ar scoate-o pe Annie din impas.

Sună prea frumos ca să fie adevărat. Așa că o să mă retrag din treaba asta.

Nu ! Ascultă-mă. Există o cale prin care putem obține informații

fără să fie nevoie să mergem la Unisphere,

dar o să fie nevoie de ajutorul tău și...

... să facem niște chestii oarecum discutabile.

E genul de situație în care chiar vreau să spun "da".

Da ! Ai spus.

Dar lui Annie nu-i vor plăcea "chestiile oarecum discutabile".

Și țin cu adevărat la ea, așa că încerc să fac ce trebuie.

- Te rog... - Înțeleg.

Annie e totul pentru mine. Numai pentru ea aș intra vreodată

într-un club de lectură sau aș face cumpărături pentru bucătărie,

deși habar n-am să gătesc. Fiindcă e Annie, nu-i așa ?

Nu o pot vârî în bucluc.

Așa că trebuie să mă ajuți s-o ajut.

Pentru Annie.

A zis că e o clădire nouă, înaltă,

cu un portar care se holbează...

Dumnezeule ! Portarul ! Ãla trebuie să fie.

Da, el este ! Max, uite ce facem...

O să ne furișăm în apartamentul lui Alex.

Stai ! Ce ? Adică să-i spargem locuința.

Nu... Ba da. Dacă lucrezi de acasă,

există și un computer, nu ?

Ar putea fi multe. Sisteme de securitate,

câini de luptă sau chiar ucigașul lui Alex.

Dacă sunt câini de luptă, sunt flămânzi de mai multe zile.

- Ar fi tare slăbiți. - Bine. Stai !

Și celelalte lucruri pe care le-am menționat ?

Suntem mai în siguranță acolo, mai ales că Miranda dă târcoale.

Și, dacă intrăm în computerul lui, copiem toate informațiile aici !

Simt că ar trebui să-mi placă, fiindcă e adorabil,

dar, pe moment, nu mi se pare drăguț.

Tot echipajul a primit unul cadou în Tokyo.

Acum stă la mine în geantă. Cui îi trebuie un stick USB ?

- Multor oameni. - Exact. Nouă, acum. Destinul !

Nu... Nu-mi place că încep să te ascult.

Bea asta și calmează-te ! Hai să aflăm niște răspunsuri.

Bună ziua ! Cu ce vă pot ajuta ?

Bună ! Eu sunt Alessandra, iar el e soțul meu, Brandon.

Fratele meu locuiește aici. Adică a locuit...

A murit. Numele lui e Alex Sokolov.

Condoleanțe. Îmi pare foarte rău. Alex era un om atât de cumsecade...

Ce drăguț... Nu e drăguț ?

Părinții noștri trec printr-o perioadă dificilă.

Mă ocup de sortarea lucrurilor fratelui meu.

O să intrăm în apartamentul lui. Nu stăm mult.

Nu vreau să privim monstruozitatea aia mai mult decât trebuie.

- Te dor ochii ! - Așa este.

Este evident că aveți gusturi bune. E clar că are.

Stătea la 901 ? Nu, ăsta era numărul celuilalt apartament.

- La 1115. - Asta voiam să spun.

Sunteți minunat. Mulțumesc foarte mult.