Orphan Black: Echoes

- Și ce-a spus Josh? - I-a construit lui Darros o imprimantă.

Aparent, voia să-și creeze o versiune diferită, dar cred c-a fost un test.

Versiunea mai tânără a lui Lucy.

Știai?

Cum o să-l oprim dacă tu...

- Avem spcialitate, cod umplut cu.. - Nu comandăm mâncare.

Ce se petrece?

Știu că ți-am dat impresia

- că suntem împreună în asta. - Suntem,

- cel puțin am fost... - Nu mai suntem.

Vom merge la mașină, o vei suna pe Lucy și-i vei spune

să vă întâlniți... într-o voce calmă și convingătoare.

Nu.

Ba da.

De ce faci asta?

Mașina-i acolo.

Știu că nu crezi în ceea ce face Darros. De aia mă ajuți.

Fac ceea ce-am fost angajată să fac.

Urcă.

Spune-i să vă vedeți la rezervrul Twin Elms în 20 de minute.

Cu ce te are la mână?

Cu fratele meu.

Ce mai exact?

A fost pe front.

O dronă l-a lovit și i-a rănit coloana vertebrală.

Nu mai poate umbla niciodată.

Ai acceptat oferta lui Darros doar să intre în programul lui avansat?

Darros știe că te-am ajutat.

Dacă n-o aduc pe Lucy...

- Sunt alte centre de tratament... - Nu pentru tipul său de rană.

Sunt tot ce are.

Sunt responsabilă pentru el.

Atunci înțelegi de ce n-o pot suna pe Lucy.

Nu cred că înțelegi ce-nseamnă asta pentru Darros.

Nu știu care-i planul lui, dar va răni multă lume să-l protejeze.

Pe amândouă de-i nevoie.

Așa că sun-o... acum.

Orphan Black: Ecouri - S01E08 „Paradoxul lui Joyce.”

I-ați văzut fața nebunului?

Era ceva de genul: „Două gagici într-o mașină!

Coșmarul meu!”

Nu-i mort și va veni după noi.

Cu siguranță-i desfigurat!

Poftim, folosiți telefoanele. Scrie-i mamei tale că ești bine.

I-am scris lui Kira c-am recuperat-o pe Jules,

dar vrei să vorbești cu ea?

- I-am spus că te voi găsi. - M-ai găsit.

Nu ne mai spune să ne scriem soțiilor și cântați melodia asta cu mine.

Ai locuit aici?

Telefonul de folosință al lui Lucy.

- Ești în viață și pusă pe șotii. - Da, îmi pare rău.

Ți-am scris cât de repede am putut. A fost o seară nebună.

Dar suntem în siguranță acum.

- Cum e Charlie? - E bine.

Mă bucur că ești bine. Am tot încercat să dau de tine.

Tina a dat de persoana cu pașapoartele. Acum merg spre ea.

Eu... N-am știut că se întâmplă așa repede.

Am vorbit despre asta, nu putem sta în sufrageria Tinei pe vecie.

Nu, desigur, doar...

Avem multe de rezolvat aici până să putem fi în siguranță.

Dacă dispărem puțin, trebuie să fim pregătiți.

- Cred că ăsta-i planul, nu? - Da, desigur. Ai dreptate.

- Merg să le iau. Te țin la curent. - Bine.

- Nu, stai. Parcă Kira a distrus imprimanta. - Darros a reconstruit-o.

- Ai văzut-o? - Da, am văzut unde-am fost creată.

Acele alea mici ce mi-au făcut pielea. Un rezervor unde au unit părțile corpului.

În fine, cu toții suntem făcuți din ceva.

Și Darros s-a printat.

Un puști, Xander a vrut să mă vrăjească că-i grădinar sau mai știu eu.

Dar e Paul Darros printat la 18 ani.

Dacă-i pasă doar de moștenirea sa, de ce te-a printat pe tine?

Kira a spus că nu știa că-i o scanare de-a lui Eleanor de la 16 ani.

Nu știu. Nimeni nu-mi spune. Dar vom afla noi.

Cea mai de preț posesie a lui Darros. Așa c-a trebuit s-o iau.

E prima dată când prietenul tău îți spune că mama sa-i printată?

Dar cum...

Aparatul ăsta...

Nu înțeleg. Pur și simplu printează oameni?

Printează copiile oamenilor.

Din ce, ADN-ul lor?

Din scanările lor medicale, cele pe care le faci anual.

- Și funcționează? - Pentru oase, organe și creier, dar...

suntem mai mult de-atât.

Nu sună rău. Ți-ai pierdut mama și apoi ai recuperat-o.

Dar nu-i așa.

Seamănă dar nu răsare...

și când mă uit la ea, nu-l văd pe Dumnezeu în ea.

- De ce? - Creația e ceva ce face Dumnezeu.

E în regulă. Sunt aici pentru tine.

Ești singura persoană reală din viața mea.

Singura în care pot avea încredere.

Mulțumesc.

- Ce-i chestia asta? - Nu știu. O ține-ntr-o vitrină de sticlă.

N-am mai văzut așa ceva.

Sunt tocilară în neurobiologie, nu-n tehnologie.

- Cred că știu cine ne-ar putea ajuta. - Cine?

Cineva de aici. Cineva cunoscut.

- Te-ai uitat în gol cumva? - Bine, e fosta mea.

Tipic nouă.

- Se supără Jack? - Cine-i Jack?

Iubitul ei.

- Pe bune? - Bine.

- Asta am zis și eu! - Un iubit!

Ne putem concentra pe altceva, vă rog?

Da, sigur, hai să-ți întâlnim fosta.

Nu plecăm toate. Nu vreau să se sperie.

Și suntem destul de înfricoșătoare.

Cred că-i este rușine cu fosta iubită.

- Poate-i oarbă. - Dumnezeule!

Stați aici și cunoașteți-vă.

- Iubit? - Știu.

Sună-l pe Lucas.

Prieteni, sunt Lucas. Lăsați mesaj.

Lucas, e mama. Sună-mă, bine?

Noi... e ceva ce...

Ar trebui să fugim din oraș. Sună-mă.

Felix: Ai întârziat, unde ești? Lucas e pe drum.

Felix!

Nu răspunde. Sigur e acasă.

- Problemă, niciodată nu pierde apelul. - O face când e băută.

- De cât timp e plecată? - De câteva zile.

- E plecată de când au concediat-o. - Trebuie s-o găsim.

N-am făcut destule astăzi?

N-ai un tip arătos ce te așteaptă?

A mers după pașapoarte.

Pașapoarte noi? Ce vrei... Mergi unde?

Da, Jack vrea...

Noi, noi vrem să mergem undeva s-o luăm de la capăt.

Cum rămâne cu restul situației?

Dacă PJ poate afla ce-i asta,

avem avantaj asupra lui Darros și-l putem închide definitiv.

Apoi eu, Jack și Charlie putem s-o luăm de la zero.

Te rog, Craig.

Nimeni nu poate convinge un om mai bine decât tine.

Nici măcar nu știi unde e.

Din păcate, dacă-i băută,

știu cu exactitate unde e.

Ai avut câteva zile de coșmar.

Ești bine?

Da.

Dacă ești ca mine...

Și cred că ești...

Ai spune că ești bine, ba chiar te-ai convinge că ești bine.

Dar nu înseamnă că ești bine.

Și tu dacă ești ca mine,

știi că nu-s genul de fată care să se plângă din orice.

Mi-a spus Lucy c-ai tot avut coșmaruri.

- O amintire? - Da, amândouă avem.

E ziua când ne-a murit tatăl.

S-a sinucis.

Fir-ar.

Nu mi-am dat seama.

El...

- Am crezut c-am rănit pe cineva. - Nu. I-a fost greu în viață.

Isuse!

Alte momente importante?

Pe cealaltă parte...

Avem o căsătorie bună și-un fiu frumos.

Doar că murim din cauza debutului precoce al bolii Alzheimer.

- Nu poți face nimic? - Ce vrei să spui?

Ți-am citit dosarul la Darros. Ești genială.

Descoperirile tale în neurobiologie,

- sunt revoluționare. - Am creat un medicament.

Nu funcționează în debutul precoce. Nu ne poate ajuta.

Și renunți pur și simplu? Ne lași să ne pierdem mințile?

O parte în a fi cercetător e să accepți unele realități.

Când ți-ai văzut mama ultima dată?

Jules, stai!

Dacă mă vei supune unei morți lente și dureroase,

măcăr îmi datorezi curtoazia de-a te uita la ceea ce vom ajunge.

Poate Melissa va ști cum a făcut rost Darros de-o scanare de-a noastră la 16 ani.

Haide, să privim în abis și...

- Jules... - Să acceptăm realitatea!

Nu asta ai spus că fac cercetătorii?

Haide!

Aveți două minute înainte ca doctorii să realizeze că n-au om la mătură.

Apreciem faptul că ne ajuți așa din scurt.

Da, sunt... sunt foarte bune. Îți transfer banii.

Din moment ce ești serios, poți să vii după închidere pentru scanare.

Lunar, am ocazia să fac curat pe aici.

Stai. Nu credeam că-i nevoie de analiza biometrică.

Credeai că le poți lua și apoi pleci în Bora Bora?

N-ai mai fost la second hand-ul Cumbia?

Eu și PJ veneam aici să petrecem când nu ne lăsau în baruri.

- A fost rapid. - Da, uite,

am pașapoartele, dar trebuie să ne scaneze și trebuie să fie în seara asta.

- În seara asta? Jack, nu cred că... - Posibil să n-avem altă șansă, Lucy.

Femeia asta, nu-i cineva pe care o reprogramezi.

Bine.

Scrie-mi când și unde. Voi fi acolo.

Da, nu știu, dacă o găsim, cât ajutor îi va trebui.

Vezi tonomatul?

Ia un energizant, o chiflă cu miere și multă pastramă uscată.

Bine.

Am văzut ultima operă a lui Felix la Geffen.

Cine crede că arta-i moartă...

- Nu. - E un idiot.

E vorba de flux, de... știi?

Poate de lipsa fluxului?

Totul e făcut din hârtie rulată.