Love Is Blind: Poland (Love is Blind: Polska)

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: POLONIA REUNIUNEA

Bun-venit la reuniunea primului sezon al emisiunii.

A fost un sezon plin de emoții, speranță, discuții sincere

și decizii grele, care au schimbat viața participanților.

Mă bucur să vă văd.

- Bună! - Bună.

- Salut! - Bună!

A trecut aproape un an de la experiment. Azi vă revedem poveștile.

Vom afla cum o duceți în prezent.

Cine s-a ținut de cuvânt?

Cine s-a răzgândit? Și cine a găsit iubirea?

Vom purta discuții sincere. Unele vor fi incomode.

Dar vom da răspuns tuturor întrebărilor arzătoare.

Vom vedea materiale anterior nedifuzate.

Frumos!

Ați venit toți căutând iubirea.

Ați intrat în capsule cu sufletul deschis și ați avut mare curaj.

Cinci perechi logodite au putut afla dacă sentimentele sunt la fel în exterior.

Nu toți au ajuns la capăt de drum. Un cuplu s-a oprit mai devreme.

Patru perechi au ajuns la altar și două au spus „da”.

Din păcate, Marta și Damian n-au putut veni azi.

Dar ne-au trimis imagini înregistrate în acest an.

- Frumos! - Să le vedem!

Cine doarme mai mult?

Bună dimineața! Plimb câinii.

Eu îi plimb mereu prima.

Stai!

E Freddie!

Ne-am mutat aici la două săptămâni după nuntă.

Vom încerca să arătăm cum e viața și ce am făcut în ultimul an.

Lăbuța!

Lăbuța! Bine!

FUNDAȚIA PIATRĂ PENTRU CASĂ

Aici lucrează soțul meu.

Încă dezbatem dacă să fie ordonat ca spațiile comune.

Sau dacă să rămână colțul lui Damian. Voi să ne spuneți.

Frumos!

Când nu sunt cuminte, adică zilnic,

mă trimite sus câteva zile.

Zilnic nu ești cuminte. Atunci am și eu nițică pace.

Pacea e cea mai importantă într-o căsnicie, nu?

- Ciao! - Ciao!

- Umorul Martei e ceva mai caustic. - Al lui Damian s-a mai tocit.

Se echilibrează.

- A lăsat-o mai moale. - Țineți legătura?

- Da. - Da.

Freddie tot agitat e.

- Și Lola? - E mai calmă.

Le trimitem multă dragoste și cele mai bune gânduri.

- Așa e. - Desigur.

O încurajare?

- De încălzire. - Timidă, așa.

Tot așa!

Nu doar Marta și Damian au spus „da”.

- Daria și Filip. - Bună!

În pofida îndoielilor, v-ați căsătorit la experiment.

Urmează marea întrebare: mai sunteți împreună?

- Sigur că da! - Bravo!

Cum ziceai? „În ce m-am băgat”?

- „În ce dracului”… Sunt cuminte acum. - Nu înjuri.

Da.

Mi-am cumințit limbajul. Sunt pe calea cea bună.

- Încă ți se pare o nebunie? - Puțin, dar rezultatul e pe măsură.

- Cum a fost de la nuntă? - Scumpo, începi tu!

Intens, asta-i sigur. Filip s-a mutat imediat cu mine.

Deci nu am așteptat.

Am început să-i mutăm lucrurile imediat după nuntă.

A trebuit să ne adaptăm, deși am locuit împreună la experiment.

Dar a fost super.

Am vizitat patru țări împreună. Țelul era să călătorim.

- Super! - E multicel, în nici un an.

Călătoriile au fost extraordinare. Ne-am simțit fantastic.

- M-am ținut de cuvânt. - Asta așa e.

Să vedem cum arată ultimul an.

- Avem materiale. Vreți? - Sigur!

Am un mic mesaj pentru băieții din capsule.

Respect că ați ridicat mănușa, dar am câștigat!

Au fost momente grozave, călătorii extraordinare.

Ne-am cunoscut, ne-am mutat împreună imediat și a fost minunat.

O arunci tot mai tare.

Dar au fost și clipe grele, am întâmpinat dificultăți.

Aveam niște probleme de sănătate și soțul meu a intervenit.

Mi-a fost alături când eram în panică și umorul lui m-a ajutat mult.

Eu am avut probleme la muncă.

Cum știm, acestea tind să se răsfrângă asupra vieții de acasă.

Cel mai important e să ai pe cineva care să te sprijine

în acele clipe dificile.

Depunem eforturi pentru că doar dragostea nu e de ajuns.

Relațiile cer muncă.

- Iubitule, de ce ești întors invers? - Dansezi.

- Ți-e rușine? - Deloc.

Simțeam că cedăm uneori, dar cel mai mult apreciez

că au arătat cum trebuie să fim.

Credem că suntem mai puternici împreună.

Când unul se prăbușește, celălalt îl ridică.

Oameni buni!

Daria, sper că stai bine acum cu sănătatea.

Da. Intrasem puțin în panică. Se ivise ceva, am făcut analize.

Mă gândeam la ce-i mai rău, dar el mi-a fost alături.

Își alegea deja piatră funerară, dar am susținut-o eu.

Sprijinul lui, faptul că n-a stat pe gânduri,

a venit și a așteptat cu mine, au contat mult.

- E un test bun. - Da.

E ușor când totul merge bine, dar când apar problemele…

E bine că Filip s-a descurcat și s-a rezolvat.

Bunicul, surprins așa frumos în material,

stă mult mai prost cu sănătatea și nu ne mai prea recunoaște.

Filip mi-a fost iar alături. M-a însoțit când îl vizitam.

A înfruntat totul.

Și eu am trecut printr-o mică criză. Nu chiar mică. Încă n-am depășit-o.

Prietenul meu a murit într-un accident în India acum trei luni.

Am făcut instructajul împreună, eram foarte apropiați.

Astfel de clipe mi-au arătat cât sprijin primesc de la parteneră.

Atunci înveți că e cineva cu adevărat lângă tine,

să te ridice atunci când te prăbușești.

E uluitor câte greutăți ați înfruntat.

Condoleanțe pentru prietenul tău și multă sănătate bunicului!

Daria, încă ceva. O parte importantă din experiment

era că nu cunoscuseși familia lui Filip.

Acum i-ai întâlnit rudele?

- Da. Pe mama, bunica și frații lui. - O plac?

Absolut. Întreaga familie a plăcut-o.

Mai ales cumnata mea, pe care o cheamă la fel.

Fără cratimă, am fi avut două Daria Lenz.

Deci e bine. Se înțeleg. Și mama ne-a dat binecuvântarea ei.

Au făcut schimb de numere și mă vorbesc pe la spate.

- N-ai ce face. - M-au invitat la ei și fără Filip.

- Îmi place marea în Polonia. - Bine.

- Au încredere. - Da.

- Suntem cununați. - Știu că e serios.

- Atâta tot. - Da.

- Au crezut? - Da.

E bun făcut.

- Cineva m-a vrut. - Chiar îi spune să fie atent!

Da, unii îmi spun: „Fii atent să n-o pierzi!”

Ce simți revăzând totul?

Mi-au dat puțin lacrimile.

A fost minunat. Recunosc că prima parte a fost mai ușoară.

Capsulele și excursia. A fost o aventură grozavă și specială.

E emoționant să o revezi.

Mi-a plăcut și întâlnirea cu tatăl ei. Mi-am zis: „Ce zdrahon!”

Da, e un munte de om, să recunoaștem.

- Ai făcut sport, să ajungi ca el. - Sunt deja pe aproape.

Cât despre nuntă…

Plângeam pe rupte, da.

Da, nunta a fost foarte frumoasă și emoționantă.

Dar nu-mi venea să cred că eu eram atât de fericită

și el era plin de îndoieli.

„Chiar vrei asta?”

Dar știu că intră în panică atunci când dă de greu. Scuze, dragă!

Nu pomenim prima întâlnire. Dar da, îl știu cum e.

- Am încercat să-l calmez la nuntă… - Mai bine lasă!

Îl tot încurajam.

- „Hai că poți!” - Am plâns când ai vorbit.

- Și eu. - Doamne! A fost…

Eram uluită. Ce discurs superb!

N-am știut mult timp ce să spun. Voiam să vină din suflet, personal.

Și ca el să audă, în sfârșit.,

în așa un moment important, în fața tuturor,

că e de ajuns și e minunat.

Bun. Să revenim la prima întâlnire.

- Eu am început. Scuze! - Repede…

- Haide… - V-ați atins imediat.

Ai comentat înfățișarea Dariei. Ai schimba ceva? Regreți?

Dacă regret ceva? Tot!

Eram foarte stresat. Credeam că o să leșin.

Se vedea.

Poate de asta am reacționat negativ și am comentat întâlnirea.

Nu l-am recunoscut pe Filip.

În capsule, avea încredere în el, conversația curgea de la sine.

Și l-am văzut purtându-se haotic. Tremura, se vedea că era stresat.

Dar m-am gândit că acea clipă nu șterge tot ce am clădit,

așa că i-am dat o șansă.

Deși acel comentariu… I-am spus de la obraz în vacanță:

„Ascultă, a fost un dezastru.” Iar el și-a cerut scuze.

- „Nu-mi spune…” - I-am tot zis că nu mă mândresc cu asta.

Am spus adesea că n-a fost cea mai bună reacție.

Daria, tu ce simțeai?

Ai spus că Filip nu era genul partenerilor tăi anteriori.

Mi-a fost greu să văd.

Eram îndrăgostită nebunește de el,

îl găseam atrăgător și fizic, și sufletește.

- Ne înțelegem de minune. Să aud… - Se vede.

Mi-e greu știind cum a fost mai târziu.

Sigur, prima întâlnire e importantă.

Privind întâlnirea frumoasă dintre Marta și Damian,

cred că fiecare fată din experiment visa la așa o clipă.

Pe când noi… Îmi pare rău, dragule!

- Mersi! - Știi…

Știm ce vrei să spui. Este foarte stresant.

Da, e mult stres, sunt multe emoții, dar am rămas deschisă,

mi-am dat o șansă și acum am un soț și o relație minunată.

Ești rupt de oameni, de telefoane,

de mama sau prietena căreia i te plângi sau îi ceri un sfat…

Nu. Am rămas, ne-am dat o șansă și mă bucur mult că am făcut-o.

Stresul m-a lovit așa tare, încât mi-am dat în petec: „Ce fund mișto!”

A fost groaznic să văd și, când îmi amintesc…

- Da. - Nu, dragă.

- Sar. - Repede înainte!

Ați zis de mai multe ori că nu v-ați fi combinat în viața reală.