The Enfield Haunting

Gata sau nu, vin!

Era o fată

iar părinții ei erau mereu plecați

și ei nu-i plăcea, se speria.

Așa că i-au cumpărat un câine.

Într-o noapte, părinții ei erau plecați,

și ea stătea în pat,

și auzea asta, pic...

Pic, pic.

Se dă jos din pat și merge la baie,

și închide toate robinetele, se întoarce în pat.

Puțin speriată.

Își bagă mâna sub pat și câinele o linge.

Dar încă auzea,

pic, pic, pic.

Așa că se ridică și merge în bucătărie,

se asigură că robinetul de acolo e închis corespunzător,

se întoarce în pat, își bagă mâna sub pat,

câinele o linge.

Dar încă auzea,

pic, pic, pic.

Și acum, își dă seama că vine din dulapul din dormitorul ei.

Terifiată, se ridică,

se apropie de dulap și îl deschide.

Câinele,

era atârnat de bară,

sânge picurând din gâtul tăiat.

Și scris pe spatele dulapului,

cu sânge...

"Și oamenii pot linge."

- Asta e o prostie. - Nu e o prostie. Tu erai terifiată.

- Nu eram. - Mă duc să dorm.

Pic.

Pic. Pic.

Pic.

Pic. Pic.

Acum trebuie să merg la toaletă.

Ce-ar fi dacă câinele ar fi acolo cu gâtul tăiat?

Nu avem câine.

Oh, Doamne, ce e asta?

- Oprește-te! - Ce se întâmpla atunci?

Poate ar trebui să-și ia liber o zi. Pot avea eu grijă de ea.

Dacă oamenii și-ar lua liber o zi de fiecare dată când le vine ciclul,

lumea asta întreagă s-ar opri din mers.

Margaret știe ce să facă.

- I-am dat cele necesare. - Hai să vedem.

Să ai un semestru frumos, Johnny, ne vedem de Crăciun.

Da, asta doar dacă supraviețuiești primei zile de școală mare.

Încetați voi doi, ori vă lovesc capetele una de alta.

Oprește-te!

Monștri.

- Nervoasă? - Nu.

Mă gândeam, de ce nu erau haine în dulap?

Adică, cum a putut vedea scrisul pe spate?

Nu știu.

- Poate cel care linge le purta. - Bleah!

Pervers.

Poți să stai cu mine dacă vrei.

O să te omor, pe naiba.

N-am fost eu!

- Billy îl folosește mereu! - Eu...

Poate a fost Johnny.

Dă vina pe cel care nu e aici.

Uite, gata, auzi? Am deja destule cu care să mă descurc.

Cum se simte?

Ca și cum cineva ți-ar trage de intestine.

Nu simți sângerarea.

Dar poți simți cum absorbantul devine greu.

E ca și cum ai avea noroi în pantaloni.

- Bleah! - Liniște acolo.

- Noapte bună. - Dormi bine.

Nu lăsa ploșnițele să te muște.

Oprește-te, sunt chiar obosită.

Tu oprește-te.

Janet, nu e amuzant, mama o să explodeze.

Nu fac nimic.

Janet.

- Ține-mă de mână. - Țin de mână ta sângerândă.

Nu e mâna mea.

Hai, dispari.

Dacă ești tu, te omor.

E înăuntru în cameră.

Ce e în neregulă cu amândouă?

Nu am avut deja destule dintr-o zi, deja?

În același pat.

E suficient de rău că vă epuizați, acum...

Mamă.

Uite-mă! Uite!

Oh.

Oh, nu.

Oh, dragă, dragă, oh.

Fetiță curajoasă.

A fost un șoc cam urât, nu-i așa, eh?

Durează.

Hai să vedem, da?

Sângerez?

- Vise urâte? - Nu.

- Ai visat-o pe ea? - Nu.

Ai planuri pentru ziua de azi?

Ăă...

Alo?

Ăă, da, sunt Maurice Grosse, da.

Oh, oh, corect...

Ei bine, mulțumesc, mulțumesc că v-ați gândit la mine. SPR.

Ei bine, eu, nu, desigur, voi face tot posibilul.

Mulțumesc foarte mult. La revedere.

Ei bine, s-a întâmplat ceva.

Oh, trebuie să pleci atunci, Maurice.

- Da, știu, desigur. Da. - Da.

În regulă.

- Probabil nu e nimic. - Da.

Corect.

- Alo? - Ray?

Da, vorbesc.

Trebuie să te văd.

Asta e o domino. Mmm.

E o bilă,

și asta, dar uite-le mâinile.

A publicat deja ziarul tău asta?

Nu, așteaptă mai multă poveste.

Nu știam pe cine altcineva să sunăm.

Deja încercaseră poliția.

Poftim.

Margaret, Janet, Billy.

Maurice Grosse de la Societatea de Cercetări Psihice.

A sosit cavaleria!

Janet?

Ce?

Și Margaret și Billy. Am, am înțeles corect?

Ăă, domnul Bence tocmai îmi spunea că ați avut poliția aici.

Degeaba.

La început nu ne-au crezut.

Apoi scaunul acela s-a îndreptat spre polițista.

Credea că o să se pişă pe ea.

Janet.

Sincer, redactorul nostru nu ne-ar fi trimis dacă nu era poliția.

- Nu. - Dă credibilitate poveștii.

Fără supărare.

Hmm.

Renovați?

Așa a fost de când a plecat tata.

Mmm.

Credeam că ai spus că e nou-nouț.

Nu știu ce e în neregulă cu el.

Funcționa bine.

Ce faci?

Graham a fotografiat deja asta.

Ei bine, îmi place să am o copie pentru propriile mele fișiere.

- Asta faci pentru a trăi? - Am o afacere, inventez lucruri.

Deci, ce este „Societatea de Cercetări Ciclice”, apoi?

Cercetări Psihice.

Este un grup de oameni interesați de genul acesta de lucruri.

Cum am ajuns la tine?

Ei bine.

Îl hărțuiesc pe secretar de ceva timp pentru un caz,

și nu cred că toată lumea își permite să ia timp liber.

Ești bogat?

Janet Hodgson, ce fel de întrebare este asta?

Ai grijă la maniere. Intră în baia asta.

Oh, copiii, nu?

- Ai vreunul, domnule Grosse? - Trei.

E drăguț. Fac patul lui Johnny pentru tine,

dacă vrei vreodată să tragi un pui de somn.

Oh, foarte amabil.

Hai. Pleacă.

Acum...

Bătăile astea, Margaret, câte odată?

Trei.

Nu, mai întâi erau câte patru, apoi câte trei.

O interoghez pe Margaret acum, Janet.

Te voi interoga mai târziu, dacă e în regulă cu tine.

- De ce ea are voie prima? - Erai la baie.

De ce trebuie mereu să folosesc apa ei de baie dezgustătoare?

Pentru că sunt cea mai mare.

O baie plăcută, Billy, apa e minunată.

Billy?

Shh, e în regulă.

- Ce s-a întâmplat? - Era aici.

Un bătrân oribil.

L-am văzut, prin asta.

Shh, e în regulă.

Asta...

E în regulă.

Am văzut-o.

- E spart. - Dar am văzut ceva oribil.

Ei bine, nu trebuia să te uiți prin el. Nu e al tău.

Deci, noaptea în care s-a întâmplat...

Există mulți poltergeiști prin preajmă?

Nu. Este un fenomen destul de rar.

Câți ai văzut?

Acum, stai puțin, cine pune întrebările aici?

Cum poate cineva să doarmă aici, cu canarul ăla care cântă mereu?

Cântă doar când e cineva în cameră. Noaptea, țac.

- E rândul meu, pentru ce sunt pastilele tale? - Ce pastile?

Răsănești când mergi.

Oase vechi.

Minciunoasă, minciunoasă, ai pantalonii în flăcări.

Am oase vechi.

Dar am și o chestie numită angină.

Pentru asta sunt pastilele.