Snowden

Film bazat pe întâmplări reale.

S N O W D E N

Filmul este o dramatizare a evenimentelor reale

petrecute între anii 2004 şi 2013.

- Deci? - Este singurul aligator.

Au trecut patru minute. Într-un minut plecăm. Ştie prea bine.

O să vină.

Nu. Este prea tânăr pentru nivelul ăsta de acces.

La cât se deschide restaurantul? La amiază.

Însă mâncarea este puţin picantă. Pe aici.

HONG KONG Luni, 3 Iunie, 2013

Scuză-mă.

Aici.

NU DERANJAŢI

Mă bucur că vă întâlnesc în sfârşit.

Înainte de toate... vreţi să-mi daţi telefoanele?

Mulţumesc. Vrem ca doar Laura să înregistreze.

Aşa am stabilit. Mulţumesc.

L-am cumpărat special pentru a bloca undele UHF.

Ţi s-au mai făcut poze înainte, nu-i aşa?

Da, a trecut ceva timp de când cineva mi-a făcut poze.

Imaginează-ţi camera ca şi cum ar fi prietena ta.

Nu te grăbi.

Poţi să ne spui motivele pentru care ai făcut-o,

şi cum ai avut acces la o cantitate aşa mare de informaţii?

Glenn. Ce-ar fi să-mi spui numele mai întâi?

Numele meu este Edward Joseph Snowden.

Am 29 de ani, şi lucrez ca şi contractant privat la NSA.

Am lucrat şi pentru CIA ca şi contractant privat, dar şi direct pentru ei.

Am avut multe locuri de muncă în industria de informaţii, în ultimii 9 ani.

Am fost inginer de sistem.

Am fost consultant de soluţii,

şi consilier senior la CIA.

- Vreţi să fiţi în Forţele Speciale? - Da, domnule.

Le-ar fi ruşine celor din Forţele Speciale să vă numească soldaţi!

- Am dreptate sau nu? - Nu, domnule!

Stâng, drept, stâng...

Conduceam un Cadillac

Acum conduc un convoi în Irak.

Haide, soldat!

Mişcă, mişcă!

Mişcă, idiotule!

Haide, soldat!

Haide, dragă!

- Snowden, ce naiba faci? - Nimic, domnule!

- Unde naiba ţi-e inima? - Aici, domnule.

Vreau s-o văd cum iese din trupul ăla patetic.

Vreau să-ţi găseşti inima şi să urci obstacolul ăla!

Da, domnule! Acum dispari naibii din faţa mea!

Vreau să urcaţi toţi, domnilor! Mişcaţi-vă!

Mişcă! Mai repede!

Trezirea, viermilor! Scoateţi-vă capul din fund!

Aveţi un minut! Mişcă, mişcă!

La naiba!

Ajutor!

- Unde naiba e Snowden? - Ajutor!

Ţi se putea întâmpla asta încă de acum două săptămâni.

Asta se întâmplă daca porţi un rucsac de 35kg la ale tale 65kg.

Apare fractura cauzată de stres. Scuză-mă.

Se lasă pe tibie. Dacă nu le tratezi, la un moment dat se fracturează.

O să fii aici timp de câteva săptămâni, apoi încă opt în cârje.

Când mă întorc?

Dacă mai aterizezi vreodată în picioare, oasele o să se transforme în praf.

Am autorizat să te trimit acasă.

Sunt şi alte moduri în care îţi poţi sluji ţară.

Şi mie îmi place "Ghost în a Shell."

Eşti la fel de palid şi în realitate?

Ai comis vreo infracţiune şi nu ai fost prins?

Nu.

Ai copiat la vreun examen?

Nu.

- Crezi că SUA este cel mai puternic stat? - Da.

De ce vrei să te alături CIA?

Cum ai defini internetul unui copil?

Bunicul tău a fost amiral, apoi a ajuns la FBI.

Tatăl tău este în Garda de Coastă de 30 de ani.

Care-i cea mai importantă zi din viaţa ta?

11 septembrie. Credeam că bunicul era în Pentagon.

Am aflat apoi că era liber în ziuă aia.

- Ai vrut să intri în forţele speciale? - Da. Îmi plăcea motto-ul.

- "De la asuprit, la om liber." - Asta vrei să realizezi aici?

Să eliberezi oamenii de la opresiune?

Vreau să-mi ajut ţara să facă diferenţa în lume.

Internetul este o tehnologie

care are puterea să facă oamenii din întrega lume să se înţeleagă între ei.

La un punct de perfecţiune la testul de la serviciile armate.

Rezultat foarte bun la abilităţile lingvistice,

Cunoşti mandarina, puţină japoneză...

Şi fără diplomă de liceu. De ce te-ai oprit la liceu?

Trebuia să-mi câştig traiul. Părinţii mei erau divorţaţi atunci.

- Alte surse de inspiraţie? - Joseph Campbell,

Star Wars, Thoreau,

Ayn Rand. - "Un om poate opri motorul lumii."

- Atlas Shrugged. - Da, domnule. Cred asta.

Să te mai întreb o dată. De ce vrei să te alături CIA?

Sincer să fiu, domnule...

îmi place ideea de a avea acces la documente clasificate.

Nu-i suficient...

... în mod normal... însă acum nu trăim în timpuri normale.

Bombele nu opresc teroriştii ci creierele, şi nu avem îndeajuns de multe.

O să-ţi dau o şansă, Snowden. Vă mulţumesc mult. Nu o să regretaţi.

Sunt Corbin O'Brien. Mi se spune în multe feluri, printre care şi instructor senior.

O să faci parte din clasa mea din The Hill.

Opreşte maşina. Opreşte motorul.

Vreau să văd legitimaţia.

Folosind doar mâna stângă, deschide portbagajul.

Du mâinile pe bord, prin volan.

Prin volan, pe bord. Nu ieşi din maşină.

CENTRUL DE INSTRUIRE CIA , VIRGINIA "THE HILL" - 2006

- Scuză-mă. - Clasa lui Colbin e în capăt, a doua uşă.

- Mulţumesc. Aia-i ENIGMA? - Nu, ENIGMA era defectă.

Asta-i următoarea, SIGABA, nu s-a stricat niciodată.

Cea mai grozavă maşinărie de criptare din Războiul Rece.

Istoria şi-a pus amprenta pe motor şi pe rotoare.

Într-o zi, toată lumea o să-şi dorească o aşa maşinărie.

Întotdeauna mi-am dorit să studiez criptografia. Asta ce e?

Linia roşie. Prima legătură dintre Washington şi Moscova.

Probabil a prevenit al III-lea război mondial.

Te numeşti cumva? De unde ştiu că nu eşti un inamic?

- Snowden. Ed Snowden. - Hand Forrester.

- Unde ai învăţat, Snowden? - M-am educat singur, în mare parte.

Poţi să-mi zici dacă eşti ocupat, însă ăla este Cray-1?

Da. Aşa este. Primul super calculator.

Acum toţi îl avem pe telefon. - Da. Eşti inginer?

Dacă sunt inginer? Mai sunt instructor şi consilier.

Eu ar trebui să-ţi supraveghez CT-ul.

Să mă asigur nu clachezi la stres. Sau că te apuci de droguri şi băutură.

N-o să aveţi aşa probleme cu mine. Nu beau şi nici nu mă droghez.

- Care-i păcatul tău preferat? - Calculatoarele?

Atunci, Snowden, ai nimerit în bordelul potrivit.

Câmpul principal de luptă cu teroarea nu se află în Irak sau Afganistan.

Ci aici.

În Londra, Berlin...

Istanbul.

Orice server, orice conexiune.

Câmpul de luptă modern este peste tot.

Înseamnă că nu trebuie să staţi într-un şanţ, evitând mortiere.

Înseamnă că dacă va mai fi încă un 9/11

o să fie vina voastră.

La fel cum atunci a fost vina generaţiei mele.

Credeţi-mă, nu vreţi să trăiţi cu aşa povară.

O să începem cu un test de aptitudini.

Fiecare o să creeze o reţea ascunsă de comunicaţii, în propriul vostru oraş.

O să-l lansaţi, faceţi backup, îl distrugeţi, apoi îl restauraţi.

Scopul exerciţiului este să menţineţi funcţionarea infrastructurii în siguranţă.

Testul durează normal 5 ore. Dacă vă ia mai mult de 8, aţi picat.

Domnule O'Brien?

Am terminat, domnule.

Nu trebuie să-mi spui când termini un nivel.

- Am terminat totul. - Au trecut doar 40 de minute.

- 38. - Ce?

38 de minute.

Bine. Să vedem unde ai dat-o în bară.

N-aţi spus s-o facem într-o anumită ordine, aşa că...

am împărţit paşii să economisesc timp, şi am făcut backup în acelaşi timp cu site-ul.

Ochii la monitoare.

Domnule O'Brien?

- Ce ar trebui să fac acum? - Ce vrei tu.

Tot aşa palid eşti şi în realitate?

- Hei. - Bună.

- În sfârşit. - Da.

Scuză-mă.

- Vrei ceva de aici? - Nu. Să facem o plimbare.

- Ţi-ar prinde bine soarele. - Da. Mi-ai mai spus.

Îmi pare rău că a durat atât. N-ai fi vrut să mă vezi în cârje.

N-am fost prea agil. Apoi a venit noul job.

- Ce ziceai că lucrezi? - Analiză pentru Departamentul de Stat.

- Felicitări. - Mulţumesc.

Poţi să-mi arăţi unde sunt birourile Departamentului de Stat?

- Da. Sunt încolo. - Unde? Eşti sigur?

- Nu stau bine cu orientarea. - Nici cu minciuna nu stai bine.

Va trebui să te perfecţionezi la ambele dacă vrei să fii spion.

De unde vin eu, toţi părinţii lucrează la Departamentul de Stat.

Şi de fiecare dată când mi-ai vizitat pagina, săptămâna asta,

şi s-a întâmplat de multe ori, ai făcut-o cu un ip de Virginia.

- Ştii cum să urmăreşti un IP? - Da.

Sunt sigură că Departamentul de Stat nu are birouri în Virginia.

- Să te văd cum defilezi. - Ce să vezi?

Să văd cum defilezi. Arată-mi tot ce ştii... Cele mai tari mişcări.

Nu fi timid. Hai, sunt sigură că te descurci.

Nu ştiu...

Nu lui Bush, nu bombelor. Nu lui Bush, nu bombelor.

- Vrei să-mi semnezi petiţia, te rog? - Sigur că da.

- Mulţumesc. - Mulţumesc mult.

- Domnule? - Nu mulţumesc.

- Vreţi să semnaţi? - Tocmai am făcut-o. - Bine, vă mulţumesc mult.

Prea mult spirit de independent?

Nu, doar că nu-mi place să-mi terfelesc ţară.

Este şi ţara mea, iar în momentul ăsta are mâinile însângerate.

Scuză-mă, doar că am prieteni care luptă acolo.

Nu vorbesc despre trupe, ci despre idiotul ce-i trimite la război.

- Zici de comandantul nostru suprem? - Da, cum vrei să-i zici, se înşeală oricum.

De unde ştii că se înşeală? Eşti doar sarcastică.

Nu sunt sarcastică. Îmi pun la îndoială guvernul.

Asta facem în ţara asta. Ăsta-i principiul după care ne ghidăm.

Ce ar fi să pui la îndoială presa liberă?

Crezi doar ce spune o tabără.

Poate că da. Pentru că tabăra mea are dreptate.

Ciudat, pentru că şi ai mei au dreptate. - Pe bune?

De ce mă irită atât de tare conservatorii ăştia isteţi?