Love Is Blind: Sweden (Love is Blind: Sverige)

Cum ați văzut, invitații din capsule sunt de-a dreptul pasionați de sezon.

- Vreau să văd tot. - Pauză!

Pierd firul.

Istorie TV!

Acum vor urmări ultimele episoade palpitante.

Urmăriți reacțiile la Dragoste pe nevăzute: Suedia.

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: SUEDIA

Distractiv! Acum vreau să aflu dacă putem iubi pe nevăzute.

Da!

Ce crezi că va urma? Se încinge treaba.

Vreau doar ca Johanna să-și recapete scânteia din privire.

Am emoții că Johanna își va înăbuși sentimentele.

- Și eu. - Haide, Johanna!

Începem!

Mai bine în armată decât cu mine?

Nu, dar e mai bine decât la experiment.

Nu asta ai zis.

Dar merită efortul, pentru tine.

„Cotoroanța”, cum i-ai zis.

Ciudat că mănâncă în atmosfera aia încordată.

Problema e că tu ai deschis subiectul. Tu voiai să înregistrezi conversația.

Am propus să înregistrăm, ca să putem reasculta.

- Dar a fost propunerea ta. - Nu te-aș fi înregistrat fără să-ți spun.

- A spus-o într-o doară. - Exact.

„Trebuia să înregistrez, să auzi ce rahat mănânci.”

Oricine a spus-o de sute de ori.

- „De te-ai auzi acum!” - Da.

- Poți înregistra cât vrei. - Nu pe noi doi.

- Tu ai adus vorba. - Doamne!

- Nu aș face-o. - Dar ai adus vorba.

- Nu înseamnă că ar trebui să înregistrăm. - De unde să știu?

Doamne! Ce-i asta?

- Așa ai zis. - Nu am făcut-o.

Intră în panică. Scumpo! Te rog…

M-au luat ca pe un psihopat care înregistrează.

- Ce mama naibii? - Nu aș face așa ceva.

Dar ai făcut-o!

Ai înregistrat-o!

Nu te-aș acuza de nimic.

- Tremură. - Johanna, te implor să pleci!

Scumpo…

Eu i-aș fi zis să nu mă ia cu „scumpo”!

Mă îndrăgostesc.

Mai taci! Te îndrăgostești?

Da.

L-a lovit amorul?

- Nu simți la fel? - Înțeleg perfect situația.

„Când ești slabă și eu, puternic, te iubesc.”

Sydney, pleacă cu mândria neștirbită!

Vino la reuniune ca zeița care ești!

Aș vrea să-mi vizitez mama.

Bravo!

- Da! - Bine, Johanna!

- Da! Du-te la mama ta! - Da!

Pa!

- Se duce la mama ei. - Ca s-o îmbrățișeze.

- Mai bine nu se putea. - O s-o sfătuiască să-l lase.

- „Hai să mâncăm înghețată!” - Bine.

O s-o îmbrățișezi pe mama. E o femeie mititică.

Vreau doar…

- Bună! - Salut!

- Ce mărunțică e! - E uriaș pe lângă ea.

- Și tati! - Ce drăguț!

Ce părinți drăguți! Mă topesc de drag.

- Bine că ați venit! - Dau și eu noroc.

Și eu.

Mă bucur că încep să se apropie și că râd imediat.

Da, râd din toată inima. Se vede că e fericită.

Mă simt pregătit să întemeiez o familie…

- Aron e așa stabil! - Da.

E de nădejde.

- Te liniștești doar ascultându-l. - Da.

Sună foarte bine. E un semn că vă sunteți sortiți.

E foarte mulțumit. „Ți-ai găsit un bărbat bun!”

„Sună foarte bine”.

Feluri simandicoase! Nu varză și piure de napi.

Ce drăguț e!

Are un accent mortal.

N-ai ce face!

Drăguț!

- Trebuia să ne cucerească. - Trebuia. Drăguț!

Imaginează-ți-i cu un bebe la reuniune!

Acum vorbești ca părinții ei.

„Sună foarte bine, pe cuvânt!”

Vreau doar să simt că avem un cuplu fericit.

- Pot fi fericiți oricum. - Nu.

Ronja!

Cum te simți? Ideea e că s-ar putea să te măriți.

Mă enervez când o văd în rochie de mireasă.

- Știi măcar cu cine te măriți? - Nu.

Te-ai certat cu el de milioane de ori!

Te vezi mergând spre altarul unde te așteaptă Lars-Erik?

Aoleu! Cam lungă tăcerea.

Acum chiar pot.

- Bun. - Bine.

- Strălucești. - Da?

- Da. - Da.

Pentru visul că se mărită, sau pentru că el e mirele?

Pentru că poartă o rochie frumoasă.

- Exact. Se simte ca o prințesă. - Da.

Au fost niște zile dificile.

M-am certat cu Daniel după petrecerea de logodnă.

Vreau să aflu cum stă și să-i spun poziția mea.

N-ar trebui să fii așa stresată din cauza nimănui.

În niciun caz.

Mâncam kebap după petrecerea de logodnă.

Detaliu important pentru el!

Era drăguț. Toate erau bune și frumoase.

- Cam mult spus. Interesantă perspectivă! - Da!

Nu știu ce simți, dar am impresia că nu putem comunica.

Ne certăm, ne înțelegem greșit.

Johanna, nu-l înțelegi greșit.

Dar am avut parte și de multe zile frumoase.

Nu vezi că ea este altfel decât prima oară când ai întâlnit-o?

E rău prea des.

Nu mai suport. Ești un om minunat…

E prea drăguță.

Te apreciez.

Nu e nevoie de asta.

Dar nu ești cel potrivit pentru mine.

Dacă n-a fost de ajuns… asta e. Nu pot să fac minuni.

Doar trucuri magice.

Sunt recunoscătoare pentru tot. Măcar am încercat.

Ce drăguță e!

O să-mi lipsești.

E sătulă.

O să-mi fie dor.

Nimic nu e mai tare decât să vezi o femeie sătulă!

Știu.

Las ăsta aici.

- Trei, doi, unu… - …doi, unu…

- Zero! - Da!

- Pleacă, scumpo! - Haide!

- Da! - Da, păpușă!

Mulțumim, Johanna, că ne-ai lăsat să te urmărim!

Își va găsi un bărbat de treabă.

- Normal. - Nu-i bai.

Au mai rămas doar câteva perechi. Să vedem cine zice „da” sau „nu”.

La Dragoste pe nevăzute: Suedia.

Ce apartament ai vrea, dacă locuim împreună?

Unul cu trei camere.

Dacă avem musafiri?

Chicotești?

Nu cred că la asta te gândeai.

- Chiar nu. - Nu.

Tare drăgălaș!

Amândoi sunt radioși și veseli.

Aștept de mult asta.

Ce drăguț! Poate că ei reușesc.

Par sinceri.

Am mai avut relații care păreau fix ce-mi trebuie.

Dar n-a fost să fie.

Acum voi începe viața cu un bărbat pe care-l iubesc…

Sunt foarte fericită.

Plâng acum.

Ce frumos!

I-am văzut ochii lui Ibbe. Pur și simplu…

Încântarea lui mă face să cred în dragostea pe nevăzute.

Ce flori frumoase! Tu le-ai adus?

- Da. - Da? Ce drăguț!

Mă topesc când îi văd pe ăștia doi.

Vreau să-mi construiesc o viață cu tine.

- Te iubesc. - Și eu.

Vai, ce frumos!

Mă topesc.

La cum ai început, mă temeam că te desparți de mine.

Niciodată.

- Ce sinceri sunt! - Inimioare!

Scumpo…

- Te iubesc. - Te iubesc.

Ce sărut intim! Pupați-vă! Îmbrățișați-vă!

Sigur o să aibă un bebe la reuniune.

Abia aștept.

- El vorbește din suflet. Îl admir mult. - Da.

Visez să pot vorbi așa deschis ca el.

Mă bucur că avem un cuplu atât de sincer.

- Vor fi soț și soție. - Da. Noroc pentru ei!

Noroc pentru ei! Un cuplu incredibil. Noroc!

Dacă încercăm să avem o relație și îți arăți iubirea prin mângâieri…

Nu te împing să mă atingi, dar am impresia că mă eviți.

Știi ce? Apreciez că își apără poziția.

Simt că s-a cam întors roata.

Mai devreme, stătea și zâmbea, nesigur pe el.

Acum se întreabă de ce ea mai e încă acolo

dacă nu-i oferă nimic, pentru că asta e și întrebarea mea.

- Nu-i înțeleg pe ei doi. - Nici eu.

Am zis de la început că nu știu pe ce e clădită relația asta.

- Nici eu. - „Bună, mă numesc Lars-Erik.

Îmi plac jocurile video și pufuleții.”

N-au vorbit despre religie, despre serviciile lor…

„Ce simți, fiind așa credincios? Eu nu sunt ca tine…”

Dacă am avea un copil homosexual, crezi că s-ar duce în iad?

Nu știu. Nu ține de mine. Dumnezeu hotărăște asta.

Sunt rezonabili. El nu pare să judece.