Dark Angel

Aminteşte-mi să nu trec pe parte ta a patului. Cât ai câştigat?

- Nu jucăm pentru bani. - Te-ai omorât pentru nimic?

Trebuie să fie un lucru masculin. Ce voiai să-mi spui?

- Nu te teme. M-am răzgândit. - În legătură cu ce?

Nunta vărului meu este mâine. Voiam să-ţi cer să vii cu mine.

- Sunt ocupată. Oricum, distrează-te.

- Nu merg. Nu am spus asta? - Nu chiar. De ce dai înapoi?

Dacă ai fi cunoscut partea de familie a tatei nu ai fi întrebat...

Nu este de parcă Bennett ar putea să ceară unuia din fraţii lui să fie cavaler de onoare.

- Cavaler de onoare! - Da.

Ştie că-i voi enerva tatăl. Acesta este unchiul Jonas,

care, aş putea spune că mă consideră oaia neagră a familiei.

- Deci chiar nu poţi veni? - Ai spus că nu te duci.

Cum să nu mă duc?

Eşti deshidratat sau aşa ceva? Pentru că nu prea eşti coerent.

- Crezi că poate intra în planurile tale? - Planurile mele?

Sigur, pare a fi amuzant.

Nu aş merge aşa departe.

Aceştia nu sunt genul tău Se mândresc cu snobismul.

Nu-mi vorbi despre snobism.

Cu ADN-ul meu sunt rudă, cu oricine a fost vreodată cineva.

Winston Churchill, Einstein, Pocahontas.

Voi menţiona că asta va fi o afacere oficială.

Nici o problemă.

Auzi poveşti despre un asemenea loc, dai măi să fie!

Este de parcă Pulsul nu a avut loc.

Tu ce crezi?

- Ador nunţile. - Nu am fost la una.

Vorbeşti serios?!

Nimic nu este mai romantic decât doi oameni care-şi promit inima unul celuilalt

până în ziua în care vor murie. Mă înfierbântă complet.

Nu, mulţumesc. Zbânţuindu-te cu aceeaşi persoană pentru restul vieţii?

- Nici nu vreau să aud asta. - Te vei distra pe cinste.

Perfect.

Mă întreb cât vor pentru nenorocita asta.

- Logan plăteşte pentru asta, nu? - Nu este de parcă ar fi buzunarul meu.

- De ce nu? - Te pot ajuta?

- Doar ne uitam. - Cât costă asta?

- Şase. - Sute?

Mii. Este un import original Raphael Banks.

Asta este o prostie.

Poţi pune asta în aşteptare? Mă voi întoarce pentru el mai târziu.

- Bineînţeles. - Mulţumesc.

Noapte bună. Ies eu când termin.

Bine.

Prin ce trebuie să treacă o fată pentru a arată bine.

Încă sunt căutată de poliţişti pentru treaba din Makioka.

Nu voi încerca să trec peste un punct de control cu aşa ceva.

Va fi acolo în două ore.

Relaxează-te. Vorbeşti cu mine. Calmează-te.

Mesagerul lui Jam Pony. Am un pachet pentru 435 Bledsoe.

Uită-te la mine. Te uiţi la mine?

- Cu ambii ochi. - Acesta este un pachet foarte important.

Ai grijă să ajungă acolo unde ar trebui să ajungă.

Este ce mă plăteşte să fac.

Asigură-te.

Îl voi păzi cu preţul vieţii.

Ajunge!

De câte ori trebuie să vă spun? Este un loc pentru afaceri.

Hai, Normal, se prostesc doar!

- Bine, idioţilor. Înapoi la muncă. - Cum mi-a spus?

V-am numit idioţi. Provine din grecescul "idiotes".

Ce înseamnă "unul care este afiliat idioţeniei,

o persoană îngustă la minte ce nu a depăşit vastă de trei ani."

- Cine te crezi să vobeşti aşa? - Şeful tău. Acum, ciocul mic.

Vreau să-mi ceri scuze.

- Chiar aşa? - Acum.

Bine, poate că m-am pripit să fac unele persoane idioate.

Când de fapt sunteţi cretini. De asemenea provine limba creacă.

O persoană îngustă la minte cu vârsta cuprinsă între opt şi 12 ani

capabilă să facă lucruri ce necesită gândire numai sub supraveghere. "Acum dispăreţi din ochii mei,

înainte ca toţi să fiţi concediaţi."

Va sosi din clipă în clipă.

Nu a spus că voi fi aici în orice clipă acum o clipă?

Da, dle Duvalier. Asta a spus.

Şi încă Rockwell-ul meu nu este încă aici.

- Nu, dle Duvalier. - Nu vă temeţi, îl voi avea.

Am un avion de prins pentru Singapore în seara asta,

şi dacă acel Rockwell nu soseşte la timp şi-mi dezamăgesc cumpărătorii,

atunci eşti un om mort.

Bună. Mesager Jam Pony. Am nevoie de o semnătură aici...

- Aşa, iubito. - Ce ţi-am spus?

Este exact ceea ce am aşteptat. Iubirea mea.

Ce naiba este asta?

Te pot ajuta?

- Da. Max este prin zonă? - Da. Este în...

Arăţi bine.

- Şi tu la fel. - Mergem?

Da.

Fac aşa cum vrei tu

Hei, hei, aşa cum vrei tu

Mi-a ieşit aşa cu vrei tu

Hei, hei, aşa cum vrei tu

Este discursul meu pentru toast, vrei te rog să te uiţi pe el?

- Eşti emoţionat. - Nu îmi place să vorbesc în public.

Dai cablu tv pirat la milioane de persoane.

E altfel. Nu e nimeni în jur. Doar o cameră de luat vederi.

Nu e familia care aşteaptă să greşeşti ca să vorbească despre tine.

- De ce îţi pasă? - Nu îmi pasă.

Cum zici tu.

- Dă-i drumul. - Bine.

Căsătoria este un lucru îndrăzneţ

care presupune că eşti suficient de curajos să ne promitem nouă înşine...

Vezi tu, asta nu înţeleg eu. Cum poţi să promiţi că vei iubi pe cineva pentru totdeauna?

Este o promisiune, un jurământ.

Tu ai jurat şi uite ce a ieşit.

Tu şi unchiul Jones vă veţi înţelege foarte bine.

Poate nunţile ar trebui să se desfăşoare în secret. Astfel, când căsnicia se destramă,

nu cheltuieşti o grămadă de bani doar pe o mare umilinţă publică.

Trebuie să le încredinţăm cele mai intime amănunte.

- Când mi-a spus Bennett prima dată despre Marion... - Marianne.

- Ce? - Marianne. Ai spus Marion.

- Cum este? - Marianne.

Nu ştii cum o cheamă pe mireasă?

Nu ne-am întâlnit niciodată.

Doamne!

Pot să văd inelul?

Transparenţă bună, fără culoare. Aş putea face rost de zece foarte uşor.

Bună. Îmi pare rău, este închis. Vă invit să reveniţi în timpul programului.

Şeful meu aştepta un pachet. Aţi trimis alt pachet.

Acela este planul unei fabrici de ambalat carne, nu tabloul lui.

Nu ştiu ce să îţi spun. Din documentele mele reiese că este pachetul tău.

Mai verifică o dată.

Uite, dacă şeful tău vrea să depună plângere, roagă-l să completeze foaia asta, da? Şi întoarce-te.

Spune-i tu. Caută bine.

Te simţi bine?

Mă bucur mult pentru ei.

Săracul de el. Îmi aduce aminte de privirea lui Jondy în timpul focului de artilerie.

Mă întreb dacă este hotărâre determinată de teroare sau de ferocitate. Este viaţa ei.

Eu, Bennett, te iau pe tine, Marianne, să-mi fii soţie legitimă.

Eşti iubirea mea adevărată, lumina mea.

Când mi-a fost teamă, mi-ai fost alături.

Ai fost curajoasă pentru amândoi.

- Pare destul de sincer. - Şi când rătăceam,

ai fost întotdeauna alături să-mi arăţi drumul.

Eu, Marianne, te iau pe tine, Bennett, să-mi fi soţ legitim.

Venim din lumi diferite, dar dragostea noastră este suficient de puternică să ne lege.

- Şi ea. - Jur să te respect întotdeauna, fără să...

- Par aşa de... fericiţi. - Îngerii din cer sunt martorii jurământului meu.

Prin puterea cu care sunt învestit de Armata statului Washington,

vă declar soţ şi soţie.

- O, ce frumos! - Poţi să îţi săruţi soţia.

Ţine, dragă.

Unchiul tău a cheltuit o grămadă de bani. De unde o fi luat banii?

Din nenorocirea celorlalţi.

Orice Hoverdrone în America de Nord are nevoie de un cip ca să poată zbura.

- Unchiul meu produce acel cip. - Deci, cu alte cuvinte, suntem pe teritoriu inamic.

Când mâncăm tortul?

Într-un scaun cu roţile nu poţi să întorci spatele cuiva şi să speri că nu te recunoaşte.

- Junior! - Bună dragă.

Bună.

Unchiule Jonas, mătuşă Margo, ea e Max.

- Max? - Guevara.

Guevara?

Din familia Guevaras din Greenwich.

Nu ştiu nici o familie Guevaras în Greenwich.

Dar lumea oricum se duce de râpă, deci, naiba mai ştie?

Despre Normal poţi măcar spune că ştie cine este.

Este un republican alb, încuiat, scorţos, supărat.

Nu, chiar şi eu mă lupt cu propria identitate.

Wiggy, te încurci.

Nu, sunt serios.

- Este Normal. - Vorbind de lup.

Întreabă de tine.

Pare supărat. Vorbeşte. Du-te.

Herbal, bagă-i minţile în cap lui Wiggy. Nu-l lăsa să mai bea bere.

Mă suni în afara serviciului. Ai fi bine să suni să-ţi ceri scuze.

Altfel nu mă mai interesează nimic.

Am un pistol îndreptat spre cap.

Fă ce vrei, dar dacă mă întrebi cum să faci ca să scapi,

bagă-i capul în cuptor sau ia pastile.

Poate că nu am fost suficient de clar.

Sunt nişte oameni cu pistoale - boom, boom - care vor să mă omoare dacă nu...

dacă nu le găsesc pachetul, care după cum se pare, s-a rătăcit. Am nevoie de ajutor.

- Şi eu ce câştig? - Bani. Mulţi bani.

Zece dolari.

Bine, dar vreau 20.

Vreau scuze pentru fiecare mesager de la Jam Pony.

- Da. Da. Sigur, sigur. - Şi le vreau în scris.

Nu mai vreau să aud "bip-bip-bip" din nou.

Este... Nu o să mai auzi niciodată "bip" din partea mea cât voi mai trăi.

Bine. Care e treaba cu pachetul?

Încă mai scrii articolele alea?

- De fapt, da. - Te gândeşti să-ţi găseşti de lucru,

sau e mulţumeşti cu banii familiei pentru tot restul vieţii?

- Îmi place ce fac. - Cum Junior nu mă ascultă,

poate îţi foloseşti farmecele să-l convingi să facă ceva cu viaţa lui.

Junior se descurcă foarte bine.

Dacă trăiţi împreună înseamnă că şi tu ai gândirea aia liberă

şi crezi că vorbesc prostii.

Nu dacă n-o porţi pe fund.

Acolo sunt Bennett şi Marianne. Scuză-mă.

Bucură-te de petrecere.

- Îmi pare rău. Trebuia să fac asta. - E în regulă.

O altă băutură şi nici nu-şi va aminti că te-a întâlnit.

- Ai observat medalionul mătuşii Margo? - Da.

A fost al mamei mele.

Tatăl meu i l-a dăruit în ziua în care m-am născut. Nu l-a dat niciodată jos.

Înainte de a muri mi-a spus că vrea ca eu să îl port, să-mi amintesc de ea,

dar... când l-am căutat în cutia de bijuteri, nu mai era.