Heavyweights

CATEGORIA GREA

- Pardon! - Luaţi-vă o cameră!

- O să plătească manualele alea! - Şi nu sunt ieftine.

Tu la ce te zgâieşti?

- Gerry, nu e autobuzul tău? - Frumos îmi încep vara!

Staţi! Opriţi autobuzul! Opreşte!

Hai, umflatule!

Hai! A doua greşeală.

Ne ajuţi, băiete? Haide! Arunc-o!

Mai încearcă o dată!

- Grăbeşte-te! - Peste gard, puştiule!

Poftim!

Limonadă! Limonadă!

Mamă!

- E cineva? - Aici, scumpule!

Vino încoace, fiule!

De ce sunteţi toţi acasă? A murit cineva?

El cine e?

Bună, Gerry. Sunt Roger Johnson.

Eşti fan Islanders? Eu zic că-s echipa viitorului.

Da... Mă rog, am şters-o.

Stai aşa, repezitule. Dl Johnson e oaspete.

A venit să discutaţi despre o tabără de vară.

E o tabără specială pentru tine, Gerry.

Tabără? Nici gând. Am planuri. Am de gând să tândălesc.

Hai, scumpule, a adus şi o casetă video.

- Ce-ar fi s-o vedem? - Ce-ar fi să nu?

TABĂRA SPERANŢA

Salutări, copii!

Sunt Alice Bushkin, iar el e Harvey.

Suntem gazdele Taberei Speranţa de 32 de veri minunate.

Nu vreţi să veniţi şi voi aici în a 33-a vară?

Ce-i asta?

- Se numeşte Bula. - I-auzi! Bula!

Poţi să ajungi şi până la cinci metri înălţime.

Aolică!

Carturi!

- De câte ori te poţi da cu ele? - De câte ori vrei.

Trebuie să ai grijă, provoacă dependenţă.

Glumeam.

Salut! Sunt Pat Finley şi vin aici de când aveam zece ani.

Ştii de ce? Aici te distrezi şi slăbeşti.

E o tabără pentru graşi!

Sunteţi nebuni? Nicio şansă!

Nu mă duc în tabără cu nişte balene!

- Gerry! - Nu-i frumos să vorbeşti aşa.

Facem asta pentru binele tău. Trebuie să luăm măsuri.

N-am nimic. Glumiţi, nu?

- Eşti mai gras ca mine! Du-te tu! - Fii respectuos cu tatăl tău!

O să stăm de vorbă şi vă sunăm să vă spunem ce-am hotărât.

Eu am hotărât deja. Nu merg nicăieri.

Vă vorbeşte căpitanul Harris. Ne aflăm la o altitudine de 8.900 m.

Pe partea stângă, puteţi vedea Munţii Blue Ridge.

Salut, domnule Morocănos! Am o surpriză pentru tine.

...pe scaune, vă rugăm să vă puneţi centura.

Drăgălaşule!

Grozav!

- Te duci în tabăra pentru graşi? - Nu.

- De ce întrebi? - Fiindcă eşti gras.

- El e tatăl tău? - Nu.

- De ce întrebi? - Fiindcă şi el e gras.

- Şi tu eşti gras. - De-asta merg în tabăra de graşi.

- Sunt Roy. - Gerry. Da, şi eu merg tot acolo.

- Ştiam eu! Iar el e taică-tău, nu? - Nici vorbă!

O să-ţi placă în tabără, e grozav!

Nu se ia nimeni de tine, fiindcă nu eşti singurul.

Toţi sunt grăsani acolo. Stai pe lângă mine, sunt grozav!

Domnul Bushkin spune cele mai sinistre poveşti cu stafii.

Fiţi fără grijă, m-am întors! Am un începător cu mine, Gerry.

Respectaţi-l cum mă respectaţi şi pe mine. Adică deloc.

Da!

Scuzaţi-mă! Caut un grup de adolescenţi trupeşi.

Noi suntem! Arăţi bine, Pat.

- Nimic nou sub soare. Îmbarcarea! - Excelent!

Salut, ce mai faceţi, băieţi? Şi tu, Phillip?

- El e Gerry. - Bună, sunt Pat Finley.

Sigur mă recunoşti din filmul promoţional al taberei.

Avem o tradiţie, Gerry. Puştiul nou conduce autobuzul. Corect?

Mergi încet, poliţiştii-s ciudaţi.

- Conduci cu schimbător? - O să încerc.

Nu, nici vorbă! Nu pot să risc.

Gerry, vino puţin. Trebuie să-ţi pun o întrebare foarte serioasă.

Eşti gata pentru cea mai tare vacanţă din viaţa ta?

O să fiţi cuminţi vara asta?

- Nu! - Bravo, la asta mă aşteptam!

Nu, trebuie să ajungem în tabără.

- Trage pe dreapta! - Nu mă stresaţi.

- Bine, fie! - Da!

- V-am păcălit! - Nu e amuzant, Pat!

Mie aşa mi s-a părut.

- Garner, de unde eşti? - Din Long Island.

N-am auzit de locul ăsta.

Sam, nu scoate capul pe geam. Am pierdut şase copii anul trecut.

- Eu nu-ţi caut capul. - Nici n-am nevoie de el.

Am sosit în Tabăra Speranţa! Cel mai tare loc de pe planetă!

- Tabăra Speranţa! - Tabăra Speranţa!

- Tabăra Speranţa! - Tabăra Speranţa!

- Tabăra Speranţa! - Tabăra Speranţa!

TABĂRA SPERANŢA

Şi acum, în ordine şi disciplină, daţi-vă jos din autobuzul meu!

- E blocată, nu ştiu ce să fac! - Deschide uşa!

Nu se poate!

Păzea!

- Mai vine unul! - Salut, slăbănogule!

- Ce-ai făcut anul ăsta, uscatule? - Nu e amuzant.

- De ce râd de el? - E consilier, îl cheamă Tim.

A fost ca noi, dar a slăbit şi îi cam frecăm ridichea. E de treabă.

- Mai ziceţi! - Tim, ce s-a întâmplat, ai născut?

Amuzant!

Şi asta pentru că am fesele astea suple şi tari.

Priviţi ce ferme sunt! Ştiu că v-ar plăcea şi vouă.

Ia priviţi! Toţi din tabără sunt invidioşi.

Aceea este o acvilă, care este o specie unică...

- Bună! - Bună.

- Sunt Julie, noua infirmieră. - Pat.

Pat, sunt puţin nedumerită. Poţi să-mi spui unde e infirmeria?

Păi...

Nu.

O găsesc eu. Îmi pare bine de cunoştinţă.

Pat, vii aici de când aveai zece ani şi nu ştii unde e infirmeria?

- M-am pierdut. - Pat, ce ne facem cu tine?

- Ajută-mă cu bagajele astea. - Bine.

Garner, ajută-mă cu cufărul ăsta.

- Ai prietenă? - Nu.

V-aţi despărţit ca să te poţi uita după altele?

- Da, e musai. - Şi eu fac la fel în fiecare an.

E mai bine să fii liber. Lasă-l jos.

Am ajuns, Gerry! Sunt consilier aici de zece ani.

Sper că eşti pregătit. Ai nişte colegi grozavi.

- Josh, ce mai faci? - Roy...

Am văzut-o pe infirmieră, e foarte simpatică.

Mă bucur.

Aici este!

Chez Veveriţoi, casa mea de vară.

Ce-avem noi aici?

Gerry, el e Josh, legenda taberei.

Să trăiţi, dle căpitan! Toţi sunt prezenţi, dle căpitan!

- Ce este? Nu eşti căpitan? - Nu.

Atunci ar trebui să-ţi scoţi insigna.

Bine-ai venit la cabana Veveriţoilor, căpitane, cea mai tare din tabără.

Nu-mi spuneţi "Căpitane" toată vara, nu?

Ba da, să trăiţi!

Căpitane, te-am instalat. Mai am şi alte treburi.

- Eşti cel mai tare, Pat! - Bun, aveţi grijă!

Gerry, acesta este noul tău pat.

Să nu spui nimănui, dar am adus nişte Oreo pentru urgenţe.

O mişcare foarte şireată.

Veveriţoi! Descărcaţi marfa!

Prospătură!

Vino încoa' şi ia-mi salamurile de pe spate, că mă ustură.

- Phillip, ia uite! - Frumos, Nicholas.

- Fii atent la asta! - Da!

Vai de mine! Chiar a fost prea cald în autobuz.

Nu e igienic deloc.

Băieţi, hai să vedeţi ce gust au alea din Anglia!

O MARE FAMILIE ÎNCEPÂND DIN 1962

E frumos decorată sala.

O să-ţi placă soţii Bushkin. În fiecare an ne fac surprize.

Anul trecut ne-au adus Bula, acum cică ne iau scutere acvatice.

- Scutere acvatice? - Uite-i!

- O să-ţi placă de ei! - Da?

- Bună seara, copii! - Hi, hi, hiya!

O să-ţi iasă şi ţie.

N-am mai auzit ceva atât de plăcut de mult timp.

Eu şi Harvey vă anunţăm, cu părere de rău,

că nu mai suntem proprietarii Taberei Speranţa.

- Poftim? - Cum adică?

Uneori, în viaţă, lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dori.

În acele situaţii, uneori...

Dai faliment. Doamne sfinte!

Am muncit o viaţă întreagă şi cu ce ne-am ales?

- Cu nimic! Cu absolut nimic! - Harvey, opreşte-te, te rog.

Copii, să le lăsăm pe cele vechi şi să le întâmpinăm pe cele noi.

O să ne lipsească.

Noul proprietar se va prezenta imediat.

Ştiţi ce mi-ar plăcea?

Puteţi să ne mai încântaţi cu strigătul taberei Speranţa?

Hi, hi, hiya!

Hiya!

Dumnezeu să vă aibă în pază!

- Te iubim, Harvey! - Glumeşte, sigur!

Vă dau un sfat: nu lăsaţi pe nimeni să semneze cecuri în locul vostru!

Nu puteţi pleca! Avem nevoie de voi!

- Veniţi înapoi! - Nu se poate!

- Şi acum ce facem, Roy? - Nu ştiu, frăţioare.

Acum îl cunoaşteţi pe noul proprietar al taberei.

Tony Perkis este omul care crede în voi.

Îşi trăieşte viaţa spunând: "Da! " şi "Cu siguranţă! "

E întreprinzător, încurajator şi un prieten.

Vi-l prezint pe Tony Perkis!

- Simţiţi aroma? - Nu.

Se simte o forţă vitală aici, în seara asta.

O simţiţi şi voi?

Privesc în această sală şi văd mult potenţial.

Îl văd pe următorul preşedinte al unei companii de top.

Văd un artist rap faimos.

Îl văd pe preşedintele Statelor Unite ale Americii.

El e din Anglia.

Fiind singur la părinţi şi având doar profesori particulari,

de-abia aştept să interacţionez cu copii.