Into the Deep

O să te îneci?

Gata, voi doi. E timpul pentru prânz.

Dar nu mi-e foame.

Da, ei bine, trebuie să mănânci.

Tot bălăcitul ăsta asta o să-ți facă foame.

Și apoi o să te doară stomacul,

și atunci nu mai poți să înoți.

Nu ar trebui să ne plângem.

Nu vrem să gătească ceva, nu-i așa?

Hei! Am auzit asta.

În regulă. Cum te descurci, puștoaico?

Ai obosit deja? Nu!

Bine. Hai să exersăm din nou plutirea, da?

Vreau să stai aproape de mine,

și să nu te îndepărtezi prea mult, da?

Da. Bine.

Gata?

Bun, hai să o facem.

Înot bine.

Așa. Bravo.

Uită-te la tine, plutești.

Nu mă mai atinge cu piciorul.

Așa.

E ceva acolo, sub apă.

Așa, bravo.

De ce râzi?

Mă atini cu piciorul? Nu, nu te ating cu piciorul.

Nu mă mai atinge.

Stai... e ceva...

Ceva dedesubt.

Urcă-te în barcă. Hai să mergem. Dar eu înot!

Urcă-te în barcă acum! Nu, urcă-te în barcă!

Nu. Du-te! Du-te!

Eu înot.

Tati, ce se întâmplă? Ce e?

Întoarce-te la barcă! Înoată!

Du-te și urcă-te în barcă!

Tati! Ce se întâmplă?

Cassidy?

Tati, ce se întâmplă? Du-te, urcă-te în barcă!

Ajută-mă! Urcă-te în barcă!

Du-te la barcă! Urcă-te în barcă! Urcă-...

Hai, dragă. Ed!

Ed!

Ed! Tati!

Tati! Ed!

Ed!

Tati! Ed!

Cassidy!

Tati!

Tradus si adaptat în RO - AnnaVarj

Neața. Neața.

Ai dormit bine?

Da. Da, am dormit grozav.

Nu ai mai avut nevoie de astea de ceva timp.

Ești bine?

Da. Trebuie să fie de la fusul orar.

Astăzi o să fie mișto.

La ce oră trebuie să ajungem acolo?

Nu trebuie să faci asta.

Despre ce vorbești?

Cass. Tatăl tău.

Aniversarea. Aceeași zonă.

Nimeni nu te-ar învinovăți

dacă ai vrea să te îmbeți cu jeleuri cu alcool.

Eu-eu vreau să fac asta.

Trebuie să fac asta.

Nu, nu trebuie.

În plus, nici măcar nu-l cunoști pe Benz.

Și nu-ți pasă deloc de rahatul ăsta cu comoara scufundată.

Da, ei bine, indiferent,

trebuie să găsești rahatul de comoară scufundată.

Pentru că eu pot fi pretențioasă cu darurile.

Da?

Ce ar trebui să însemne asta?

Doar spuneam ce ai spus tu.

În afară de asta...

muzeul din Londra și-ar dori foarte mult ca eu

să găsesc acest "rahat de comoara scufundată".

Ei ne plătesc, și sunt convinși

că mai e încă aur acolo jos.

Da, ei bine, eu sunt absolut convinsă

că nu am zburat până aici

doar ca să stau într-o cameră de hotel

sau să beau băuturi ieftine cu umbreluță la un bar, pe o plajă.

Bine. Hai să începem petrecerea asta, atunci.

Hai.

O să fie bine.

El e.

Hai.

Ăsta e?

Cred că da.

Măcar e la nivelul mării.

Da, bine.

Uite-l și pe el.

Bun venit pe La Réunion.

Ce cuplu arătos văd aici.

Ce mai faci?

Da, mai bine ca niciodată, prietene.

Trăiesc în ritmul insulei.

Și uite la tine.

Iar tu trebuie să fii femeia frumoasă

care a făcut un om cinstit din piratul ăsta unsuros.

Pirat?

Benz, ea e Cassidy, soția mea.

Cassidy, bătrânul ăsta nemernic e Daemon Benz.

Îmi pare bine să te cunosc, Cassidy.

Îmi pare bine să te cunosc. Am auzit multe despre tine.

Și tot ai fost de acord să vii?

Deci, văd că încă mai ai Studebaker-ul ăsta vechi funcționând.

Studebaker? Asta e hilar.

Cum îndrăznești să vorbești așa despre scumpa mea bătrânică?

Adică, e puțin cam neîngrijită,

dar tot mă duce unde trebuie să ajung.

Toate soțiile îmbătrânesc cu timpul.

... și soții.

Bine punctat. Tu însă, nu prea, soțule.

Doar spun, nu există, gen,

inspectori de bărci pe aici deloc?

Prietene, chiar încerci

să mă câștigi de partea ta astăzi, nu-i așa?

E chiar bună, Benz.

Vezi? Îmi place deja de ea. Da.

Sper că nu vă deranjează.

Am invitat câțiva prieteni să vină și ei.

Nu, nu ne deranjează.

Pierre. Itsara.

Eu, vreau să vă prezint un prieten foarte bun de-al meu,

Gregg Branham.

Bună ziua, ce mai faceți? Îmi pare bine să vă cunosc.

Îmi pare bine să vă cunosc.

Asta e noua dragoste din viața mea, Cassidy.

Nu, doar glumesc. Nu, ea e jumătatea mai bună a lui Gregg.

Îmi pare bine să vă cunosc. Îmi face plăcere să vă cunosc.

Da, mulțumesc că ne-ați lăsat să mergem și noi.

Da, nicio problemă.

Ei bine, se pare că o să fie o petrecere.

Hei, oriunde merg eu, e o petrecere.

Deci, ne îmbarcăm, atunci?

Da, să mergem. Da!

Toată lumea, el e secundul meu, Kai.

Nu prea vorbește mult, dar ține barca în funcțiune.

Bună.

Bună. Bună.

Urcați în barcă. Să mergem!

În barcă!

Bine. Voi toți știți despre ecosisteme, nu-i așa?

Ămm... lanțuri vulcanice

și plăci tectonice, și chestii de genul.

Există o regulă, totuși,

care este de obicei trecută cu vederea la primele cursuri.

Eu o numesc regula lui Seamus.

Care este următoarea...

ești un vizitator aici.

Ești un oaspete.

Ești un oaspete de-al lor.

Și ei îți permit să intri în regatul lor.

Nu ești în regatul tău.

Nici măcar o secundă acolo în apă.

Și asta înseamnă că trebuie să-ți dai seama...

"Care sunt lucrurile care mă pot omorî?"

Când aveam vârsta voastră, și am început să explorez,

eram într-o expediție în Galápagos.

Și mă obișnuiam cu echipamentul de scufundare.

Iar căpitanul acestei expediții

era partenerul meu.

Îmi arăta totul.

Și mi-a arătat această plantă incredibil de frumoasă...

care creștea chiar acolo, pe fundul apei.

Așa că am întins mâna să o ating.

Nu te poți abține, vrei să o atingi.

Și deodată, căpitanul îmi dă peste mână.

Și m-am întors spre el, gen: "Ce a fost asta?"

Și mi-a răspuns...

A făcut așa...

Și a vrut să spună: "Gata. Atinge asta și mori.

"Atinge-o și mori. Fii atent."

Și mi-am dat seama că nu glumește.

Și mi-a salvat viața.

Fiți atenți.

Fiți mai atenți decât doar să fiți atenți.

Bine?

Deci...

Bine. Voi toți știți sarcinile voastre,

știți când ne întâlnim aici.

Și ne vedem săptămâna viitoare.

Hei, bunicule. Hei, puiule.

Hei...

Mama ta îmi spune că...

ai avut niște vise urâte în ultima vreme.

Nu mă pot opri să nu mă gândesc la asta, bunicule.

Vrei să vorbești?

Îl văd pe tata și tot sângele ăla din ocean.

Și e chiar înfricoșător.

Și uneori e greu să mă gândesc la asta.

Da.

Știai că... am aceleași vise.

Eu văd...

Nu văd oceanul, doar... doar îl văd pe el.

Nu știu ce să spun despre asta, doar...