The Long Walk

Dragă domnule Garraty, felicitări.

Aplicația dumneavoastră voluntară pentru a participa la Marșul cel Lung

a fost acceptată prin loterie.

Aveți acum rara onoare de a vă reprezenta statul

ca un simbol al speranței în aceste vremuri de criză.

Întreaga națiune va urmări transmisiunea în direct

cu admirație și respect.

Dacă veți câștiga, vă așteaptă bogății uriașe și orice dorință,

o șansă să scăpați de greutățile financiare actuale

și să inspirați națiunea.

Vă rugăm să vă prezentați la linia de start pe 1 mai, la ora 8:00.

Mult noroc, domnule Garraty.

...spiritul țării noastre.

Cetățeni,

chiar și azi, la a 19-a aniversare

a războiului ce a sfâșiat această mare națiune,

continuăm campania națională de reconstrucție.

Chiar acum,

când țara privește cum 50 dintre cei mai buni tineri ai noștri

se pregătesc pentru testul suprem,

să ne unim în reflecție și speranță.

Suntem recunoscători statului

și oportunităților pe care le oferă...

...pentru ordinea pe care a instaurat-o

spre binele societății.

Fie ca el să ne redea tuturor prosperitatea.

Ne rugăm pentru săraci, flămânzi,

șomeri și fără adăpost.

Ajutați-ne să preschimbăm greutățile în speranță,

lipsa în belșug,

și dezbinarea în solidaritate.

Nu... Tot nu înțeleg.

Încă te poți răzgândi.

- Nu cred că... - Termenul limită a fost ieri.

Dar te-ar fi lăsat. Sunt sigură. Maiorul...

Ce? Știi bine ce-ar fi spus Maiorul.

E decizia mea, bine? Nu a ta.

E cea mai bună cale. Singura cale.

- Dacă tatăl tău ar fi fost aici... - Nu e.

Buletinul, vă rog.

Ai adus mingea?

- Da, doar că... nu știu. - Ți-am făcut astea.

Fursecuri cu ovăz, preferatele tale.

Mersi, mamă.

Vino-ncoace.

- Te iubesc. - Și eu te iubesc.

- Fii cuminte, da? - O să fiu.

- Bine. - Bine.

Te iubesc mai mult.

Ba nu. E un fapt dovedit.

Bine. Te iubesc, mamă. Pa.

Nu, așteaptă!

Mamă, nu pot. Nu pot.

Nu!

Știu.

Va fi bine.

- Va fi bine. - Nu pot.

Mamă, sunt doar câteva zile.

Ne vedem curând.

- Știu. - Nu pot.

Trebuie să-ți dau drumul, bine?

- Bine. - În regulă, mamă.

Bine. Bine.

Te iubesc, mamă.

Ray Garraty.

Pete. Peter McVries.

Încântat.

Ești pregătit?

- Puțin nervos... - Da.

...dar poate e de bine.

Cât cântărești?

80 de kilograme.

Eu am 79.

Se zice că cei mai grei obosesc primii.

La naiba.

Uită-te la Superman.

E sculptat.

Niciun gram de grăsime pe el.

Va fi greu de învins.

Cum te cheamă?

Stebbins.

Isuse, Stebbins. Ești obsedat de fitness?

Nu cred că are chef de vorbă.

Mă doare-n cot.

Mă numesc Hank Olson. Mersul e specialitatea mea.

Ray Garraty. Spune-mi Ray.

Peter McVries. Spune-mi McVries.

Eu sunt Art Baker.

Îmi pare bine să vă cunosc.

E terifiant, pe bune.

Da. Încerc să nu mă gândesc prea mult.

Vreau doar să merg și poate să-mi fac prieteni.

Hei. Hei, ești bine?

- Eu? - Da. Te fâțâi. Ești bine?

Mă încălzesc.

Ai câteva sute de km să te-ncălzești după ce începem. Cum te cheamă?

- Curley. - Câți ani ai?

Opt'șpe.

Da, sigur. Puștiul a mințit ca să intre.

Dacă ai peste 16 ani, îmi mănânc ghetele.

Uită-te la el.

Fraieru' nici nu știe de ce e aici.

Eu? Eu știu exact de ce sunt aici.

Trebuie să fii agresiv.

M-am documentat despre Maior.

Zice că dacă vrei să câștigi,

trebuie să intri în forță.

La naiba, intru în forță.

„La naiba, intru în forță. ”

- Hai sictir. - Sună exact

- ca ce ai spus tu, idiotule. - Intru-n forță.

Da.

Sună ca mamaia pe budă dimineața.

Nu-i așa, băieți?

Ce dracu'- i o „mamaie”?

Glumeam.

Vine.

Băga-mi-aș, e Maiorul.

Luați loc, băieți.

- Țineți minte sfatul 13. - Sfatul 13.

Conservă energia când e posibil.

Gura, Olson.

- Am citit cu toții regulile. - Așa.

Când vă strig numele, veniți și luați-vă ecusoanele.

Puneți-vi-le de gât,

apoi reveniți la locurile voastre până la noi ordine.

Ewing, James. Numărul unu.

Smith, Patrick. Numărul patru.

Barkovitch, Gary. Numărul cinci.

Baker, Arthur. Numărul șase.

White, „Curley” Adam. Numărul șapte.

Sanders, Rank. Numărul 19.

McVries, Peter. Numărul 23.

Stebbins, Billy. Numărul 38.

Succes, fiule.

Olson, Hank. Numărul 46.

Garraty, Raymond. 47.

Parker, Collie. Numărul 48.

Harkness, Richard. Numărul 49.

Aliniați-vă în rânduri de cinci, orice ordine.

Băieți,

e nevoie de un sacrificiu enorm să vă înscrieți în competiția asta,

și voi toți l-ați făcut.

Acum sunteți bărbați.

După cum știți,

am trecut printr-o perioadă de dificultăți financiare

de la război încoace,

și am ținut primul Marș Lung

cu atâția ani în urmă ca să inspirăm și să reintegrăm

valoarea eticii muncii.

An de an, după eveniment, producția crește.

Avem mijloacele să revenim la măreția de altădată.

Problema actuală e o epidemie de lene.

Voi sunteți răspunsul.

Marșul cel Lung e răspunsul.

Când va fi transmis în toate statele,

inspirația voastră va continua să crească produsul național brut.

Vom fi din nou numărul unu în lume!

Da!

Acum...

N-am să reiau toate regulile,

dar pe scurt, cam asta e.

Mergeți până rămâne doar unul.

Mențineți o viteză de 5 km/h.

Dacă scădeți sub viteză, primiți un avertisment.

Dacă nu recuperați în zece secunde,

primiți încă un avertisment.

Trei avertismente, și vă primiți biletul.

Mergeți o oră la viteză,

un avertisment se șterge, și tot așa.

Dacă pășiți în afara asfaltului,

primiți biletul fără avertisment.

Scopul e să rezistați cel mai mult.

Un singur câștigător, fără linie de sosire.

Oricare dintre voi poate câștiga.

Oricare dintre voi poate reuși dacă mergeți mult și constant.

Dacă refuzați să renunțați.

Mă uit la fiecare dintre voi,

și văd speranță.

Cine e gata să câștige?

Am întrebat... cine e gata să câștige?

Succes tuturor, și nu uitați,

oricine poate câștiga.

0 KM 4,7 KM/H

KILOMETRUL 1

Hei, Pete.

Nu-i nimeni.

Nu, zău?

Credeam c-o să fie mai multă lume.

Maiorul permite spectatori doar pe ultima porțiune.

În afară de localnici.

Hei.

Zâmbiți.

Sunteți la camera ascunsă.

Nu pare prea „ascunsă”.

Dacă o scuip, pleacă?

E sinistru.

KILOMETRUL 8

Ce-i ăsta? Un lan de grâu?

Cel mai bun din lume.