Cinderela Pop

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎DUPĂ ROMANUL DE PAULA PIMENTA

‎DJ CENUȘĂREASA

‎Sunt eu, trăindu-mi visul

‎de a fi un DJ de succes într-un club.

‎Cíntia, trezește-te! Trezește-te!

‎Ea este Patrícia. ‎Risipindu-mi visele iar.

‎Trezește-te, Cíntia!

‎Dormi la petrecerea părinților tăi? ‎Ce vor crede oamenii?

‎Că ești o falsă care vrea ‎să distrugă fericirea părinților mei!

‎Asta ar fi trebuit să zic.

‎Dar pentru că nu știam ‎ce avea să se întâmple, am zis:

‎„Ai dreptate, dragă Patrícia, ‎Mi-ar place să socializez.”

‎Viața era o continuă petrecere acasă.

‎Ei sunt părinții mei.

‎Atât de frumoși și iubitori.

‎În familia mea, toți credeau în dragoste.

‎- Păcătoși bărbații ăștia! ‎- Ce-i, tușă?

‎Rafa e gelos ‎pentru că am vorbit cu chelnerul!

‎- Serios! ‎- În afara tușei Helena.

‎- Îmi plătește Rafa facturile? ‎- Nu-i așa, tușă?

‎Acum, așa este.

‎Dar doar până când devin ‎vedeta poeziei braziliene.

‎- Tușă... ‎- Nu-mi vând libertatea!

‎Îmi iau niște suc ‎pentru că nu-s datoare nimănui!

‎- Uau, Cíntia! Arăți minunat! ‎- Ca o prințesă.

‎Și voi arătați ca două babe ‎dintr-un film de groază.

‎Mi-ar fi plăcut să fi zis asta ‎fiicelor ipocrite ale Patriciei.

‎Dar am zis:

‎„Și voi arătați minunat.”

‎- Scuze! ‎- Scuze!

‎Rafa! Vreau să-mi surprind părinții ‎cu partitura asta la pian.

‎E a ta?

‎- Cântecul cuplului va fi mai senzual. ‎- Asta-i și ideea, nu?

‎- Crezi că le va plăcea? ‎- E minunat, Cíntia.

‎Mereu ești grozavă. Arată-le ce poți!

‎Rafa e o figură.

‎El și tușa Helena sunt un caz ‎al extremelor care fac un cuplu perfect.

‎Dar se pune că atunci ‎când dragostea lovește, o simți!

‎Au!

‎Acesta sunt eu, Freddy Prince.

‎Acum vă spun versiunea mea ‎a acestei petreceri.

‎Bună, frumoșilor!

‎Azi canalul Belinha va pătrunde pe ‎conacul familiei Dorella

‎ca să arate cum se distrează bogații.

‎Cum dansează, ‎cum se îmbracă și ce mănâncă!

‎Haideți să aflăm acum! Veniți!

‎Acum nu te mai poți plânge ‎de prietenul tău.

‎Să ne întoarcem. Trebuie să cânt.

‎În locul tău, aș renunța la cvartet ‎și m-aș concentra pe muzica mea.

‎Muzica clasică merge doar în Germania.

‎În Germania și la petrecerea asta ‎pentru că plătesc bine!

‎Ce fac aici bag în muzica mea, Bê.

‎- Trădătorule! ‎- Încă ceva!

‎Dacă nu veneam, cum intrai?

‎Acum ai conținut exclusiv ‎pentru cei șase abonați!

‎Într-o zi voi crește și mă vei implora

‎să-ți promovez muzica pe canalul meu.

‎Mă voi gândi ‎dacă voi cânta pentru canalul tău, bine?

‎Vise!

‎Înainte să cânt îmi schimb bascheții

‎pentru că clienta a cerut ‎pantofi eleganți.

‎Poate sunt în geanta mea.

‎Calm, avem timp!

‎Poate dăm peste cineva interesant!

‎- Muncesc, Bê. ‎- Te gândești doar la muncă!

‎Stai acasă mereu ‎și scrii cântece despre iubirea perfectă.

‎Unde-mi voi găsi prințesa?

‎Găsește o prințesă ‎în carne și oase să vezi cum e.

‎Nimic nu mi se potrivește, Bê, privește!

‎Da. O să fie greu.

‎- Scuze! ‎- Scuze!

‎Uite, cvartetul de băieți s-a întors. ‎Du-te și cântă, iar eu filmez locul.

‎S-a încheiat pauza?

‎Ce improvizăm acum?

‎Te improvizez eu de aici, ‎dacă nu porți pantofi adecvați.

‎Hai! Pune-i acum!

‎Nu, nu-i pun.

‎Nu e casa ta. Ești o angajată.

‎Nu? O secretara arogantă. ‎Nu faci tu regulile.

‎Ești și foarte nepoliticoasă.

‎Aș fi spus asta, dacă știam cine este.

‎- Hai, băiete! Dă-i jos! ‎- Da, bineînțeles!

‎Trebuie să fiu umil ‎dacă vreau cale liberă, nu?

‎Exact. Robson, vino și rămâi aici, acum!

‎Deci...

‎Mi-am lăsat pantofii acasă.

‎Avem o problemă.

‎Avem o problema? Tu ai o problemă.

‎Uită-te în jur! Vezi ce se întâmplă?

‎- Aici petrec oameni stilați, pricepi? ‎- Nu, nu pricep.

‎Oameni ca mine, cu clasă, eleganți.

‎- Răi? ‎- Onești.

‎Pare la fel, nu? Depinde de situație.

‎Tu stai cam așa,

‎găsește un pantof decent sau pleacă.

‎Dă-mi baschetul înapoi.

‎Ți-ai pierdut tonul, muzicianule? ‎Vrei baschetul?

‎Prinde! Du-te după el!

‎- Dumnezeule! Cíntia! ‎- Au!

‎Dumnezeule! Ești bine?

‎- Ești bine? Doare? ‎- Nu, e în regulă.

‎Muzicianul ăsta idiot purta mizeria asta.

‎- Îl dau afară... ‎- Nu te prosti, Patrícia, lasă-l să cânte!

‎Care-i problema?

‎Fată enervantă. ‎Cât trebuie s-o mai suport?

‎Și eu, mamă! Cât? ‎Are tot ce eu nu am,

‎mai multe haine, genți, ‎mai mulți pantofi...

‎- Lucrul pe care îl am în plus... ‎- E invidia!

‎- E ceva, nu? ‎- Ușor! Calmați-vă, puișorii mamei.

‎Roata se va întoarce, va fi altă poveste.

‎Ce poveste? Pe Instagram?

‎Care e problema? Poate apărea pe Facebook!

‎- Nu știu. ‎- Uite, începe!

‎Oh, sună tare bine!

‎César!

‎César!

‎Hai, iubire!

‎Ce te-a apucat?

‎- Regret. A fost o surpriză. ‎- Fiica mea...

‎- Am crezut c-o să-ți placă. ‎- E Beethoven!

‎- L-ai ruinat... ce-a fost asta? ‎- Ușor, César!

‎- M-ai făcut de rușine! ‎- Tată!

‎- Ușurel! ‎- A fost beton!

‎A meritat-o! ‎Să fi avut un tată așa de influent...

‎Vrei viața regală ‎pe care naivii nu o apreciază?

‎Vrei? Vino cu mine!

‎Nu, rămâi! Nu te-am chemat. Hai!

‎Ai înțeles, Graziele? ‎Du-te acum! Ascunde-te!

‎César!

‎Ce rușine!

‎Un om important ca tine nu merită asta.

‎Dar sunt aici, iubirea mea.

‎Indiferent ce se întâmplă.

‎- Mereu aici. ‎- N-am vrut petrecerea asta,

‎- știi. ‎- Știu.

‎Ana a insistat atât!

‎- Nu mă plâng, nu? ‎- Nu.

‎Nu zic: „Părăsește-ți soția, oferă-mi ‎o viață bună, fii tată fetelor mele,

‎fii bărbat și pricepe ‎că eu sunt aleasa, prostule.”

‎Zic asta?

‎Nu, iubire, ești un înger. ‎N-ai zice asta niciodată.

‎Niciodată, iubirea ta îmi ajunge.

‎Nu te supăra pe taică-tu. ‎Știi cum e, nu?

‎- E conservator. ‎- Greșește, Ana. Și tu.

‎Ai renunțat la carieră pentru fosila asta.

‎- Helena! ‎- E un dinozaur!

‎Din dragoste. Știi ce e dragostea?

‎Pentru iubire, renunți la unele lucruri.

‎N-am regretat niciodată ‎că m-am căsătorit cu César!

‎César...

‎Până azi, nu?

‎Atunci am încetat să cred în dragoste.

‎Am învățat de la mama ‎că trebuie să ne uităm în viitor.

‎La doi ani după ce am părăsit ‎căminul tatălui meu,

‎simțeam că nimic nu ne poate opri visele.

‎Mă bucur că ai ajuns la timp, iubire.

‎Credeam că nu ajungi.

‎- Nu puteam să lipsesc, mamă. ‎- Mi-e foarte dor de tine!

‎Și de tușa ta nebună! ‎Am stat mult timp aici.

‎Doi ani, nu? ‎Doi ani nu sunt două zile.

‎- M-am obișnuit cu tine aici, soro. ‎- E o șansă unică, știi?

‎- Știu. ‎- Ai muncit mult pentru bursă.

‎- Arheologia a fost mereu pasiunea ta. ‎- Din copilărie!

‎Săpa oase în grădină ‎și zicea că sunt mumii.

‎Apoi bunica zicea: ‎„Sunt oase de pui, pacoste!”

‎Ce familie frumoasă am!

‎Se poartă de parcă am fi căsătoriți.

‎Mă tachinezi, parteneră?

‎Voi fi bine, mamă, promit.

‎Urmează-ți visele, iar eu pe ale mele.

‎- Voi studia muzica la Londra. ‎- Vei reuși,

‎- știu asta. ‎- Cíntia va fi o vedetă.

‎- Cred în viitorul ei. ‎- Și eu.

‎- Drum bun! ‎- Ai grijă de ea.

‎- Ai încredere. ‎- Mersi.

‎-Pa, mami! ‎- Pa, iubirea mea. Ai grijă!

‎- Și tu. ‎- Te iubesc atât de mult.

‎ȘTIRI DIN MUZICĂ

‎REGELE BALADELOR ROMANTICE DE PE INTERNET

‎Îți amintești de Mâță?

‎Ce mâță? Nu-i nicio mâță aici! ‎Ai înnebunit?

‎Șoricelul, fato. ‎Trebuie să-l hrănești.

‎Mâța aia? ‎De ce-ai numi un șoarece „Mâță”?

‎I-am spus Mâță ‎datorită tipului care mi l-a dat.

‎Tipul ăla era vagabond.

‎Tu și prietenii tăi, tușă.

‎Apropo, asta e mâța care a dispărut?

‎Nu! Ăla a fost Potaie.

‎El mi-a dat pisica asta.

‎- Apoi, în memoria lui... ‎- Ai numit pisica „Potaie.”

‎Pe ăsta mi l-a dat un fost

‎care nu valora nicio ceapă degerată. ‎Ți-am povestit?

‎Dacă pe papagal îl cheamă „Lașul”, ‎nu trebuie să-mi spui.

‎Adevărul este că animalele sunt nobile ‎cu excepția bărbaților, sunt toți potăi.

‎De aia lozinca mea e ‎„Agață-i, dar nu te prinde de ei.”

‎E valabil și pentru Rafa.

‎Bună, iubire. Ai zis ceva?

‎„Nu te prinde”, dar sunteți ‎împreună de doi ani.

‎- Dacă te-ai prinde. ‎- Cíntia, lasă prostiile!