BBC - The Beginning and End of the Universe

În știință e o lege nescrisă,

aceea că întrebările cele mai simple au cele mai dificile răspunsuri.

Întrebări precum: „Cum a început Universul?”

Până de curând, știința pur și simplu nu avea instrumentele necesare

pentru a răspunde la întrebări referitoare la originea Universului.

Dar în ultimele sute de ani, o serie de descoperiri

au fost făcute de bărbați și femei

care, prin observație, determinare și chiar prin noroc pur,

au reușit să lămurească acest mister cosmic de dimensiuni epice.

Acesta era echivalentul astronomic al aurului.

Voi recrea cele mai faimoase descoperiri ale acestora

și voi realiza cele mai importante experimente ale lor.

Treizeci de mii de kilometri pe secundă.

Care ne poartă de la cele mai mari obiecte din Univers,

până la cele mai mici.

Până când voi atinge limitele cunoașterii noastre, călătorind înapoi în timp,

pentru a recrea nașterea Universului.

La o milionime de secundă după apariția Universului.

Aceasta este o perioadă înainte ca materia însăși

să capete formă într-un mod în care noi am recunoaște-o.

Ne vom apropia mai mult ca niciodată de creație.

Începutul timpului.

Însuși începutul Universului.

Este un lucru remarcabil că știința a avut nevoie de sute de ani

pentru a crea o teorie care să explice originea Universului,

cu atât mai surprinzător,

având în vedere cât de simplă și de fundamentală e această întrebare.

Această întrebare are ceva fundamental uman,

de unde au apărut toate acestea?

Poate că este o variantă mai fundamentală a întrebării:

de unde am apărut eu?

Cu toate acestea, de-a lungul istoriei,

la o așa întrebare aparent simplă

doar religia a putut încerca să răspundă.

Abia la mijlocul secolului XX

știința a realizat o descriere proprie, coerentă și convingătoare a creației.

Era o descriere bazată pe teorie, predicții și observație.

Descrierea care putea explica în sfârșit

ce s-a întâmplat la începutul timpului.

La începutul Universului.

Cu puțin peste 100 de ani în urmă,

dacă savanții luau în considerare existența Universului,

ei considerau că acesta este etern, infinit și stabil.

Nu avea început și nici sfârșit.

Pur și simplu era imposibil

să chestionezi originea Universului,

dar la începutul secolului XX acest lucru a început să se schimbe.

Noi descoperiri au zdruncinat convingerile vechi

și au deschis calea pentru întrebări despre originea Universului.

O observație a schimbat percepția noastră despre adevărata dimensiune a Universului.

A început cu un mister de pe cer.

La începutul secolului XX,

se știa că sistemul nostru solar se află într-o galaxie,

Calea Lactee.

Fiecare stea pe care o putem vedea pe cer cu ochiul liber,

se află în galaxia noastră.

Până în jurul anului 1920, toate aceste stele,

aceasta unică galaxie, reprezenta întregul Univers.

Mai departe era doar spațiu gol.

Dar în spațiu erau și niște obiecte enigmatice,

abia vizibile ochiului liber,

care arătau diferit.

Unul dintre cele mai remarcabile este Andromeda.

Poți găsi Andromeda dacă știi încotro să privești.

Începi de la Cassiopeia,

acele cinci stele poziționate ca litera „M” rotită într-o parte,

dacă miști privirea în lateral de la vârfurile literei „M”

și puțin în sus, acolo o vei găsi.

Eu voi folosi binoclul pentru a mă ajuta.

Prima dată...

Dacă eu...

mă uit în lateral, da, acolo e.

Îți poți da seama că nu e o stea.

În principiu, e o pată abia vizibilă

aflată între acele două stele.

Exact acolo sus.

Aceea este M31, marea nebuloasă Andromeda.

Erau denumite nebuloase

pentru că arată neclar, ca un nor.

De fapt, cuvântul „nebuloasă” e derivat din denumirea latinească pentru „nor”.

Aceste obiecte nedefinite au fost descoperite

peste tot pe cerul nopții.

Telescoapele au descoperit că multe dintre aceste nebuloase

erau mai mult decât simpli nori de gaz interstelar.

Păreau să fie colecții uriașe de stele,

ceea ce a dat naștere la două posibilități interesante.

Erau acestea creșe stelare unde stelele prindeau viață,

prin urmare aflându-se în interiorul galaxiei noastre?

Sau mai profund,

erau aceste obiecte minunate și enigmatice galaxii în toată puterea cuvântului,

aflate în afara Căii Lactee?

Implicațiile prezentate de a doua posibilitate erau impresionante.

Dacă era adevărat, ar fi transformat instantaneu și radical impresia noastră

despre dimensiunea Universului.

MARELE TELESCOP DIN CANARE (GTC) INSULA LA PALMA

Acesta era șansa

unui astronom ambițios

să devină celebru,

poate cineva cu un telescop uriaș.

Vi-l prezentăm pe acest om.

Edwin Hubble, un bărbat din Missouri.

Nu ați fi bănuit asta doar întâlnindu-l,

pentru că era o persoană ciudată, fumător de pipă, băutor de ceai,

cu un accent englezesc prefăcut și aristocrat.

Hubble este probabil cel mai faimos astronom din toate timpurile,

ajutat atât de abilitatea sa de autopromovare,

cât și de măsurătorile incredibile pe care le-a realizat.

Pe vremea lui Hubble, când era vorba de observații

și noi descoperiri, mărimea era totul.

Astăzi, acesta este cel mai puternic telescop optic din lume.

Telescopul GTC,

a cărui oglindă principală are peste 10 metri

sau 1016 centimetri în diametru.

Mult mai mare decât ce avea Hubble la dispoziție.

În septembrie 1923,

Hubble lucra la ceea ce era în acel moment cel mai mare telescop din lume.

Telescopul Hooker de 254 cm aflat la Observatorul Mount Wilson,

sus în vârful munților Sierra,

deasupra orașului Los Angeles și a Californiei.

El folosea telescopul

pentru a studia una dintre cele mai proeminente nebuloase de pe cer,

nebuloasa Andromeda.

Aceeași nebuloasă la care m-am uitat mai devreme.

În timp ce o privea,

o stea specială i-a atras atenția lui Hubble,

o stea care putea dezvălui adevărata natură a Andromedei,

iar eu voi folosi acest telescop pentru a o căuta.

Aici este camera de control a telescopului GTC,

iar ei în această seară au orientat telescopul spre Andromeda

și o vor fotografia.

Durează aproximativ un minut de expunere pentru a obține o imagine clară?

- Exact atât durează. - Bine.

Fotografia a fost realizată, o vom deschide.

Iată aici Andromeda.

Aceea este Andromeda, corect.

Iată placa fotografică originală a lui Hubble.

- Da. - Corect, steaua lui Hubble

este aici jos, în colț.

O poți găsi pe imagine?

Da, dacă compari imaginea.

Vei observa că nu o vedem pe aceea, ce vedem noi e marginea galaxiei,

dar să încercăm...

Trebuie să te mai depărtezi.

Înțeleg, deci aici e doar marginea?

Aceea e marginea.

Eu presupuneam că este centrul galaxiei.

Nu.

Așa putem vedea cu cât e mai mare rezoluția

- ...telescopului tău. - Exact.

Putem vedea exact acea stea?

Da, pentru a găsi acea stea, din cauză că este atât de estompată,

trebuie să găsim referințe mai luminoase,

iar în acest caz, vei vedea aceste patru stele de aici,

care sunt aceste patru stele,

iar steaua descoperită de Hubble va fi aceasta de aici.

- Asta e, a lui Hubble... - Această micuță stea

este cea găsită de Hubble.

E uimitor.

Poți să determini dimensiunea acelei stele?

Da, vom prelucra puțin imaginea,

- ...dar o vom determina. - Bine.

Hubble și-a găsit steaua.

Știa că e specială, pentru că a comparat placa sa fotografică

cu altele din nopțile anterioare

și a observat că luminozitatea stelei sale variază.

În unele nopți era mai luminoasă, în altele era mai estompată.

Și-a dat seama că este o stea variabilă

și a înțeles semnificația acestui lucru.

A înțeles că a obținut echivalentul astronomic al aurului.

Steaua lui era o stea cefeidă.

În catalogul stelelor, cefeidele

au un loc special.

Pentru că, studiind modul în care variază luminozitatea lor,

astronomii pot calcula cât de departe se află acestea.

Cefeida lui Hubble a fost prima descoperită într-o nebuloasă,

iar el știa că dacă îi poate măsura perioada,

va putea afla la ce distanță de noi se află.

Hubble a început să măsoare meticulos

modul de variație a luminozității stelei lui.

Nu e greu să deducem cât de incitant trebuie să fi fost pentru Hubble.

Avea ocazia

de a răspunde la o întrebare simplă, dar fundamentală.

Această nebuloasă era în interiorul Căii Lactee sau era mai departe?

Răspunsul va schimba tot ce știam despre Univers.

Hubble a măsurat luminozitatea stelei sale

de-a lungul mai multor nopți și a trasat graficul de aici.

Atunci când am măsurat-o azi-noapte am obținut o valoare de 18,6.

Și știu pentru că noaptea trecută au măsurat o luminozitate mai mică,

că valoarea e pe partea aceasta a graficului,

însă mai importantă e perioada,

durata în zile între maximele de luminozitate.

Hubble a măsurat-o ca fiind 31,415 zile.

Aceasta e măsurătoarea esențială.

Având această valoare și luminozitatea sa aparentă,

Hubble a calculat distanța până la nebuloasa Andromeda.

Imediat a înțeles că această stea este foarte depărtată,

dar atunci când Hubble a calculat distanța,

el a descoperit că era la 900.000 de ani-lumină,

această stea devenind cel mai îndepărtat obiect observat vreodată.

Nu putea însemna decât un singur lucru,