Leave the World Behind

Amanda?

Ce faci?

Nu puteam să dorm

și, după cum știi, am avut un an oribil

și par să muncesc încontinuu fără să-mi dau seama.

Tu stai cu grijă pentru postul tău din cauza reducerilor bugetare.

Am intrat pe net de dimineață și am închiriat o casă frumoasă pe plajă.

A fost un chilipir, chiar dacă sezonul abia s-a terminat.

Stai așa... faci bagajele?

Da, m-am gândit să mă apuc.

Nu înțeleg.

De când ai închiriat-o?

De azi.

Am zis că, dacă fac rezervarea și bagajele, elimin multe motive de refuz.

Și ți-am tipărit chestia aia de pe site.

E lângă cafeaua ta, făcută cum îți place ție.

Copiilor nu le-am făcut bagajele, să nu-i scol. Cred că o să fie încântați.

Între noi fie vorba, întotdeauna sunt dispus la o mică vacanță.

Mai ales cu copiii. N-am mai fost de mult cu ei.

Dar explică-mi, iubito, de ce azi?

Azi-dimineață, când n-am putut adormi la loc, am venit aici.

Am văzut răsăritul

și o grămadă de oameni

care-și începeau ziua cu atâta tenacitate, cu atâta vervă...

Toți încercând...

să facă ceva cu viața lor.

Să facă ceva din lumea noastră.

M-am simțit norocoasă că fac parte din așa ceva.

După aia, mi-am amintit...

cum e lumea de fapt.

Și mi-am dat seama de ceva mai adevărat.

Urăsc oamenii!

LASĂ LUMEA ÎN URMĂ

„Lasă lumea în urmă”, așa scria în anunțul de închiriere.

Ce tare! East Hampton, nu?

Nu, e un orășel drăguț... Cred că termenul e „cătun”.

Atât de drăguț e.

E mult mai aproape de oraș și totuși foarte departe de toată lumea.

Cred că exact de asta aveai nevoie.

După ce răspunzi la niște chestii despre contul Confictura!

Te rog! Te rog frumos!

Ai tras un pârț?

Archie, las-o în pace!

Nu-mi pasă că le trage, îmi pasă că minte.

- E petrecerea de burlăcițe a lui Phoebe. - Băieți, tiribomba se închide!

Da, bine. Sigur.

Tati, când ne întoarcem, mă duci la cafeneaua din Prietenii mei?

Nu cred că există, scumpo, e doar un decor.

IEȘIREA 76 POINT COMFORT

Întrecere până la piscină!

PARTEA I CASA

Ce casă mișto!

Foarte frumoasă.

BUN-VENIT ÎN CASA NOASTRĂ

Avem niște băutură de calitate aici!

Scrie că nu e pentru noi.

Merita încercat.

Parola de WiFi e cât un roman.

Cred că proprietarul lucrează în cibersecuritate.

Copiii par încântați.

Aduc chestiile din mașină.

Când termini, mă duc în oraș să iau de mâncare.

POINT COMFORT SUPERMARKET

Încearcă să înscrie a treia oară.

Și să mențină avantajul.

- Nu sunt ale mele. Jur că nu-s ale mele! - Liniștește-te! Eu le-am cumpărat.

Știu că mai tragi câte un fum. Suntem în vacanță. De ce nu?

Vreau să te simți bine. Doar să nu te vadă copiii.

Bine. Auzi?

Știu cum am putea să ne simțim bine...

Poate?

Avem 15 minute până ne freacă să mergem la plajă.

Atât îmi trebuie.

BUN-VENIT ÎN PORTUL CHARLESTON

- V-ați dat cu cremă? - Da!

Suntem aproape singuri pe plajă.

Uite ce vapor!

Ce mare e!

TAYLOR ATAȘAMENT: 1 IMAGINE

SAG HARBOR, NEW YORK

Mamă, Taylor a marcat pe hartă unde e. Poți să vezi cât de departe e casa ei?

Uită-te! Ai zis că poate mergem acolo. Ce zici?

E la Sag Harbor, la cel puțin o oră de aici.

Se apropie.

- Ce anume? - Vaporul.

Da! E o frumusețe. Pare petrolier.

Trebuie să fie un port pe aici. Am citit în The Atlantic

că New Yorkul are unul dintre cele mai mari porturi naturale.

Te simți bine, Rose?

Cred că vaporul ăla vine spre noi.

Ce spui, scumpo?

Clay?

- Clay! - Da.

Se apropie, nu?

Cred că nu e normal.

Nu, lasă... Se oprește, trebuie să se oprească.

Nu?

Scoală-te, Archie, ajută-ne să strângem!

Plecăm deja? De ce?

Mânca-ți-aș!

Archie, hai să mergem!

Haideți, repede!

LEUL ALB

Circulați, oameni buni!

- Dle agent, ce s-a întâmplat? - Câteva nave au eșuat pe coastă.

Probleme la sistemul de navigație. Scuze, nu puteți sta pe loc.

Circulați!

LEUL ALB

Uite, au Starbucks!

Voiam să citesc ce s-a întâmplat pe plajă, dar nu merge WiFi-ul.

Să resetăm routerul?

Aici nu te pot ajuta, tu ești cu tehnologia.

Nici televizorul nu merge. Am încercat să văd meciul, dar nu e semnal.

Mai vrei burgeri diseară?

N-aș zice nu.

Copiii par să fi trecut complet peste ce s-a întâmplat,

parcă ar fi văzut la televizor.

Au trecut la următorul episod.

Clay!

Vino să vezi!

E semn bun să vezi căprioare.

Cel puțin conform mitologiei mezoamericane.

Mă ajuți?

Da, sigur, vin să te ajut.

EȘTI OFFLINE. VERIFICĂ-ȚI CONEXIUNEA.

- N-o lua pe aia din mijloc! - Ba o iau!

O să fie mai greu pentru tine. Și nu pentru asta trăiesc eu?

Îți mai iei? Îmi pui și mie?

Sigur, dar cred că nu mai beau. Beau un pahar cu apă,

altfel o să am o migrenă nasoală mâine.

O știi pe Maria Miller, studenta mea căreia i s-a publicat cartea anul trecut?

Vrea să-i scriu prefața pentru a doua carte.

Cică o inspir foarte tare.

Niciodată nu știu dacă reușesc să-i influențez și, uite...

Ai auzit?

A doua ei carte e o explorare

a modului în care media este atât evadare, cât și reflexie.

O contradicție pe care ea reușește s-o rezolve.

E cineva la ușă.

Ia o bâtă!

- O bâtă? - Da.

De unde vrei să iau bâtă?

Mă scuzați, bună seara!

Sunt sigur că nu e nimic. Rezolv eu.

De fapt, ia-ți telefonul. Pentru orice eventualitate.

Mă scuzați de deranj...

Bună seara!

- Îmi pare rău de deranj. - Dacă nu știai deja.

Vă pot ajuta?

Știu că e târziu. Să vă bată cineva la ușă, în zona asta...

Nu ne puteam hotărî dacă să batem la ușa din față sau cea laterală. Ne-a luat ceva.

Eu am zis să încercăm la aia laterală pentru că are sticlă și ne vedeți...

Tu trebuie să fii Amanda.

Amanda Sandford, nu?

Vă cunoașteți?

N-am avut plăcerea de a ne întâlni în persoană. Eu sunt GH Scott.

George. E George, așa scrie în e-mail.

Mă scuzați, am uitat.

De-aia preferam viața dinaintea internetului.

Am fi vorbit la telefon, mi-ați fi recunoscut vocea

și ați fi știut că e casa noastră.

Poftim?

Asta e casa noastră. Sunt George, cu care ai discutat pe e-mail.

Îmi amintesc numele, dar...

Asta e casa voastră?

Îmi cer scuze, credeți că putem intra?

Da, sigur, frate. Intrați!

S-a făcut frig deodată.

Înțeleg cât de ciudat trebuie să fie faptul că am venit așa, neanunțați.

Am fi sunat, dar nu merg telefoanele.

Da, telefonul meu nu pare să aibă rețea.

Parcă am spune adevărul.

Bună! Eu sunt Clay.

- Ruth. - Bună!

Și eu sunt GH, din nou. Încântat de cunoștință.

Nu vreți să stăm jos?

Și să stăm de vorbă?

Dorm copiii.

Nicio grijă! Archie doarme și dacă dă bomba atomică.

Hai în bucătărie!

Azi am fost să vedem concertul Filarmonicii din Bronx. Ați fost?

Nu.

Dau spectacole extraordinare.

E în consiliul Filarmonicii.

Încurajează toți cunoscuții să asculte muzică clasică.

Cu alte cuvinte, sunt o fiică norocoasă!

- Pot să-mi iau un pahar cu apă? - Sigur, ia-ți liniștită!

În fine, ne întorceam acasă, în oraș.

Și s-a întâmplat ceva.

O pană de curent.

O pană de curent?

Aici nu par să fie probleme cu lumina.

Exact, așa că... ne-am gândit...

Cu tot ce se întâmplă acum, probabil, în oraș, nu voiam...

Stăm la etajul 14. Nu poate urca 14 etaje cu genunchiul bușit.

Nu merg semafoarele. Stăteam șase ore în trafic dacă mergeam acasă.

Deci a fost pană de curent și te-ai hotărât să conduci până aici?

Drumurile astea îmi sunt cunoscute. Am venit fără să mă gândesc.

Când s-au stins luminile, m-am uitat la Ruth...

Și a zis că s-ar simți mai bine aici.