Paradise

- Nu te duce. - Te iubesc, scumpule.

Dar ai întârziat.

Ne vedem în zece zile.

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Valiza nucleară, dacă introduc codul albastru.

O rețea de impulsuri electromagnetice globale,

care ar prăji circuitele electrice de pe Terra,

dar ar dezactiva și armele nucleare. Un sistem de autoprotecție.

- Mi-e frică, scumpule. - Te iubesc, scumpo.

Promite-mi ceva. Să fii un tată bun.

Soția ta trăiește afară, Xavier.

Mă numesc Teri Rogers-Collins Sunt aici cu alți supraviețuitori.

Vin, iubito!

Găsește-l pe tatăl ei. Conducea un grup spre buncăr.

Tu o să te ocupi.

INTRAȚI ÎN ATLANTA

Presupun că ești Xavier. Ușurel.

- Sunt prieten cu Teri. - De unde mama dracu' o știi pe soția mea?

În ultimii trei ani, mi-a fost cea mai bună prietenă.

E persoana mea preferată în lumea asta uitată de Dumnezeu.

Mi-a fost răpită.

CU CINCI ANI ÎN URMĂ

POȘTA SUA

PERSICI

- Bună, Gary! Ce mai faci, tinere? - Bine, dnă Brown. Mulțumesc.

Bună!

Nu contează! Două ore! Două ore, ordinaro…

- Sictir și ia mâna de pe mine! - Nici măcar nu te-am pocnit!

ORDIN DE EVACUARE

- Nebuna dracului! Marș! - Uită-te la mine, nu prin mine!

Tocmai mi-ai salvat viața.

E plăcut să joci cu cineva care știe ce face.

Mie-mi spui! Tot fac echipă cu copii de zece ani.

- Vorbesc vrute și nevrute. - Absolut.

CERERE DE PRIETENIE

Ți-am trimis cerere de prietenie. Jucăm iar?

Da.

- Bună, Gary! Ce zici de vremea asta? - Da, doamnă, e cald.

Ce drăguț ești!

Ai citit manifestul nebunului care l-a împușcat pe Bradford?

Nu prea.

Avea o teorie a conspirației cum că un grup secret de miliardari

construiește un buncăr în Colorado.

- De ce? - Apocalipsa, frate.

- De-aia. Nebunie curată, nu? - Da.

Care e planul tău pentru apocalipsa zombi?

Ce?

Haide, planul pentru apocalipsa zombi! Unde te-ai duce? Ce-ai lua cu tine?

- Pe cine ai salva? Întrebările obișnuite. - Nu prea știu.

Nu prea am pe nimeni.

- Nu-i nimic. Da. - Da.

Nici eu nu am pe nimeni.

- Da… - Da …

Când zic că trebuie să fim pregătiți, nu mă refer la truse de supraviețuire.

Contează aerul, apa, mâncarea, adăpostul.

Asistenta era sexy. Doamne, cât de sexy! Îți vine să crezi?

- Nu. - Credeam că-s sexy doar în filme porno.

- Frate… - Da.

Vom avea nevoie de oameni pricepuți.

- Când vine apocalipsa zombi. - Da.

Eu sunt inginer.

Avem nevoie de o asistentă, una sexy, evident.

Un mecanic, un tâmplar sau un constructor. Nu ești așa ceva, nu?

Nu.

- Probabil un grădinar, să cultive hrană. - Da.

Fără copii, fără animale de companie, fără soți, doar proști singuratici ca noi.

Da.

Și ne trebuie un pușcaș marin sau din trupele speciale,

cineva bine înarmat.

- Nu știu… - Vom avea nevoie de protecție.

Vor exista tipi înarmați.

Știu, dar dacă tipul nostru înarmat se întoarce împotriva noastră?

Bine. Ai dreptate.

Când erupția va declanșa tsunamiul, zonele locuibile vor deveni rare.

Vor trece ore, poate minute, până când puterile nucleare vor ataca.

Va fi război nuclear, fraților.

Vulcanul va arunca mii de kilometri de cenușă în stratosferă.

Temperatura de la suprafață va scădea.

- Ai ceva de mâncare? - Poftim?

Mi-e foame.

Da. Poftim, are proteine.

Cum te cheamă?

Nu mergi la școală?

E cineva înăuntru care are grijă de tine?

Afară nu va fi locuibil trei-cinci ani, nu doar câteva zile.

Înțelegeți ce spun? N-aveți unde să fugiți.

- M-am speriat singur azi. - Ce s-a întâmplat?

Eram la muncă și am observat că e o clădire cu pereți groși, de beton,

așa că m-am documentat și se pare că, în anii '60,

1500 de oficii poștale au devenit și adăposturi, protejând de bombe atomice,

radiații și impuls electromagnetic.

Și al meu e adăpost.

Trebuie lucrat la el.

Ne trebuie timp să ne organizăm, dar cred că am putea locui acolo

cu cinci sau zece oameni, ani la rând dacă e nevoie.

S-a îngroșat gluma.

Oamenii pe care i-ai găsit, asistenta, mecanicul, crezi că…

Da, pot să-i întreb. Să le spun ce plănuim, să văd dacă vor.

Un grup restrâns, doar șapte, și o să avem nevoie de o tonă de provizii.

Pot să încep să comand chestii, să aprovizionez locul,

să le trimită direct acolo.

- Nimeni nu intră în subsol. - Da, dar cum o să plătim totul?

- La ce altceva să-mi folosesc pensia? - Frate … Nu știu.

Va fi tare dezamăgitor că nu se va întâmpla nimic.

- Nu vorbi așa! - Ce? Sunt doar…

nebun, ți-o recunoaște un alt prost singuratic.

Conduc, iar aruncătorul lor principal a revenit în rotație.

Am văzut clipul cu Castellanos și lovitura decisivă de aseară.

Scuze, dar avem o știre de ultimă oră

relativ la erupția vulcanică din Antarctica

și toate imaginile tulburătoare pe care le-am văzut.

Vă facem legătura la redacția de știri din New York.

ȘTIRI DE ULTIMA ORĂ

Tsunamiul creat de evaporarea calotei glaciare antarctice

se îndreaptă către coasta sud-americană.

Vin după tine. Trimite-mi adresa ta.

- Salut! - Salut!

- Salut! - Salut!

- Ennis? - Ravi, dar de acum spune-mi Ennis.

Bine. Eu sunt Gary.

- Salut! - Îmi pare bine!

Parcă am zis fără arme.

Ți-am zis că avem nevoie de protecție, am adus protecție.

- Bine? - Bine.

Ultima verificare?

Asistenta, mecanicul, grădinarul, tâmplarul și propanul sunt deja acolo.

Ultima oprire, ouăle, ca să iasă găini ouătoare.

- Asta e. - Da.

RACHETE NUCLEARE IMPACT, 20 DE MINUTE

Trebuie să ne grăbim.

- Stai așa. - Ce faci?

Mă întorc imediat.

Gary! Ce faci? Nu avem timp! Trebuie să plecăm!

Trebuie să intri în casă, bine? Părinții tăi sunt acasă? Ai subsol?

Rahat!

Doamnă! Mă auziți? Alo!

Haide! Fiul tău are nevoie de tine!

Bine. Ascultă-mă, da?

Se întâmplă ceva rău. Mă duc într-un loc sigur.

Vrei să vii cu mine?

Bine.

Bine. În regulă! Să mergem!

- Doamne… - Ce faci?

- E loc. - Nu ăsta e planul!

- Acum e! - Bine. Haide, fuga!

Știu că nu ăsta era planul.

Era pentru șapte persoane, e o gură în plus de hrănit.

Avem destule provizii. Voiai să-l las acolo, în țărână?

Nu putem crește un copil! Câți ani are?

Haide!

Mergem să luăm niște ouă. Vreau să stai aici, bine?

- Haide! - Bine.

Bine.

OUĂ DE INCUBAT PUI ȘI GĂINI TINERE

Să mergem!

- Haideți! - Ieșiți!

- O putem împinge? - Împingeți!

Dați-vă din drum!

- Blocați drumul! - Sictir! Haide!

- Nu putem s-o împingem? - Hai cu mine!

E în ordine. Haideți!

- Urci în spate? - Da.

Uită-te ce fac!

Uite de unde vine!

Mi-am iubit viața cu voi.

Promite-mi ceva…

Să fii un tată bun.

Să fii un tată bun pentru ei.

Xavier…

Xavier! Rahat!

Nu!

Mișcă! Nu ne oprim!

Hai, pe aici!

- Nu știu, pe pod nu merge! - Repede!

- Mișcă! - Trebuie să plecăm! Ce dezastru!

Nici al meu nu merge!

Bună, sunt Teri! Cum te cheamă?

- Bean. - Cum ai ajuns aici singur?

Unde e mămica ta?

- Puștiule! Hai să mergem! - El e tăticul tău?

Nu sunt tatăl lui.

- Puștiule, vino cu mine. - Glumești? Nu.

Doamnă, întreaga lume e pe cale să dispară.

Avem un loc sigur unde să mergem. Duc băiatul acolo. Încerc doar să-l ajut.

Dacă vreți să supraviețuiți, urcați în mașină cu noi.

Hai!

Repede!

Așa.

Puneți-vă centura!

„POȘTAȘUL”

Unde e?

- Scuze, vrei să lași arma? - Unde dracu' mi-e soția?

- E o poveste lungă. - Am timp.

Am supraviețuit în ultimii trei ani aici, cu un mic grup, inclusiv soția ta.

Cel mai bun prieten al meu ne-a trădat.

A dat locația noastră și au venit oameni înarmați și au luat-o.

I-au luat pe toți, bine? Vrei să lași arma?

- Câți erau? - Cinci sau șase.

- Ce fel de arme? - Nu știu, nu mă pricep.

De ce? De ce i-au luat? Știi unde au dus-o?