لومړۍ 200 کرښې.
ÎN MEMORIA LUI SAMIR BANGARA - BHUPESH PANDYA
UN FILM ORIGINAL NETFLIX
Vasul e atârnat aici. Sunt vreo două cutii cu mâncare.
Opresc aici. Hai să aflăm.
Da. Opresc aici.
Doamne!
E casa dlui Shivendra?
Da.
SHANTI KUNJ - DIN 1936
Alok.
Arăți mișto, frate.
Parchun.
Nu e momentul să glumim.
Avea în jur de 27, 28 de ani.
Da, îl chema Astik.
Erau căsătoriți de doar cinci luni.
Sandhya? Biata fată e în camera ei.
N-a ieșit de ieri.
Nu e de rău augur.
Zodiile lor se potriveau.
Mamă! Pasta mea de dinți e în valiza ta?
N-am despachetat încă. Sunt atâția musafiri. Cere oricui.
Era Achint.
Da, a crescut mare acum.
Ascultă.
Știi că eu folosesc doar Pepsodent.
Du-te și așteaptă. Ți-o aduc eu.
M-am săturat!
Băieții și crizele lor!
A venit la înmormântare, dar vrea pasta lui scumpă.
Bun venit, mătușă.
Sandhya…
E bine?
Am auzit că e destul de deprimată.
Jiji, e la telefon Gulu Didi, din Bahraich.
Fiica mătușii Saroj, al cărei soț e oficial guvernamental.
Nu știu cum să explic. S-a întâmplat brusc.
Da, l-am incinerat ieri.
N-avea rost să așteptăm.
Poate că atât i-a fost hărăzit să trăiască.
Zeița Radha să-l odihnească!
Da. E bine și el.
Ai grijă! Fac baie.
Cât costă pe zi saltelele astea?
Costă 35 de rupii.
Asta e jecmăneală!
Nu, dle. Domnul Rizvi știe că v-a murit fiul,
și v-a făcut deja o reducere de 20%.
Nu vreau favoruri.
A murit fiul meu.
Nu cer reduceri.
Tariful obișnuit e de 25 de rupii. Atât plătesc.
Sandhya…
Da, toți suntem îngrijorați pentru ea.
„El era soarele pe cerul plin de stele.”
„Cele mai adânci regrete Că nu mai e printre noi.”
„Odihnească-se în pace.”
„Fie ca Domnul să…”
„Te odihnească în pace.”
Totul e copiat.
Deschide ușa, te rog.
Deschide, te rog.
Schimbă soneria aia, omule.
Deschide ușa, te rog.
Unde e Sandhya?
Mamă!
Tată, Sangya și Snehu n-au venit?
Ajunge, mamă.
Gata, nu mai plânge.
Vă trimit niște ceai.
- Mamă. - Da.
- Nu vreau ceai. - Bine.
Fă rost de niște Pepsi.
Aduce Parchun de la magazinul lui.
Pepsi, într-un moment ca ăsta?
Bine, lasă.
Dar nu vreau ceai.
Ești bine?
- Mamă! - Da?
Mamă, cine a scos patul din camera mea?
- Nu știu. - Eu.
- De ce? - Fiindcă Astik încă e cu noi.
Sufletul îi rămâne în casă 13 zile.
Îi punem mâncare în oala de lut din copac.
Corpul ia forma sufletului în zece zile.
În a 13-a zi, sufletul lui e liber să meargă în Yamlok.
Tu i-ai făcut ultimele ritualuri.
Respectă regulile timp de 13 zile.
Fără țigări, alcool sau tutun.
O masă pe zi, fără turmeric, usturoi sau ceapă.
Și dormi pe jos, departe de toți ceilalți.
De ce n-am știut despre asta?
Nu poți face asta pentru fratele tău mort?
Am uitat să zic că tata nu vrea zahăr în ceai.
Ușor. Calmează-te, omule.
Dacă muream eu, mama nu-i cerea dragului Astik să doarmă pe jos.
Ce?
Dacă mureai tu, erai un cadavru îngropat.
Ce-ți mai păsa?
Hai, dă-te de-aici!
De ce-mi cer să fac de toate pentru toți?
Lui Astik îi păsa doar de el însuși.
Chiar și după moarte face probleme.
Sandhya e văduvă, iar eu, chel.
Acum, gata și cu orele de engleză pe care ți le dădea Sandhya.
Măcar învățai ceva de la ea.
Lasă, fac eu.
Stai jos.
Câte zile vreți să rămâneți?
Sigur stăm până la priveghi, 13 zile.
Stați aici?
Da. De ce?
N-o să puteți.
N-au veceuri occidentale aici.
Doar indiene.
Cum o să le folosiți?
După cinci luni, eu încă nu m-am obișnuit.
E ceva în neregulă cu Sandhya.
Sunt sigură. Dar Usha Bhabhi ține secret.
Janaki Didi?
- Tulika? - Când ați sosit?
Bună ziua, Bhai Sahab.
Tocmai ce-am ajuns.
Ne-a sunat aseară Shivendra Bhai Sahab.
M-am speriat.
Am crezut că mama a murit.
Nu mi-am închipuit că era, de fapt, Astik.
„Ca muștele în mâinile copiilor, suntem noi în mâinile zeilor.
Ne ucid jucându-se.”
Shakespeare.
Cum de știi pe dinafară poezii engleze?
Nici eu nu înțeleg.
Prânzul e gata, poftiți.
- Sigur. - Bine.
Soțul ei a părăsit-o.
N-o spune, dar știe toată lumea.
E în Dubai.
Nu-i așa, mamă?
Usha.
Haide, mamă.
Usha e nora ta.
Eu sunt fiica ta, Janaki.
Ai uitat tot.
Ascultă.
Cum se doarme aici?
Deschide ușa, te rog.
Smulge cablul de la soneria aia!
Deschide ușa, te rog.
Scuze, soneria…
Namaste.
E casa lui Shivendra Giri?
Eu sunt Nazia Zaidi.
Nazia!
Lasă aici valiza. O trimit eu sus.
Bine.
Nazia Zaidi.
Am aflat de pe Facebook.
A postat sora ta.
Da, are 235 de comentarii.
Bhabhi.
Bhabhi, u nchiul Shivendra mi-a cerut să-i duc valiza în camera ta.
Pot?
Vino!
Dă-mi-l, îl pun eu.
- Parchun. - Da?
Magazinul tău e deschis?
Da, Bhabhi, vrei ceva?
Da. Un Pepsi pentru Nazia.
Bine.
Și o pungă de chipsuri.
Picante.
Nici Alok nu suporta mâncarea.
Îți aduc.
- Mamă… - Mănâncă și taci.
Curry de legume?
Nimeni nu mănâncă bine.
Giri ji, vă rog s-o întrebați pe Sandhya…
dacă vrea să stea la voi o vreme.
Nu.
Ce să facă acolo?
Aici e casa ei acum.
O-ntrebăm mai târziu.
Acum e prea tulburată.
SSPT.
Sindromul de stres post-traumatic.
E ceva psihologic.
Traumă psihică.
Apare des în astfel de situații.
Domnul Ghanshyam e bancher.
Dar se pricepe și la tot restul.
Ce se întâmplă cu tine?
De ce te comporți de parcă nu s-a întâmplat nimic?
Nazia.
Când eram mică, aveam o pisică, Katrina.
A fost călcată de o mașină.
Am plâns mult.
Și n-am mâncat nimic trei zile.
Nu mă simt așa deloc.
Nu-mi vine să plâng
și mi-e foame tot timpul.
No comments yet. Be the first to leave one.