Truth & Treason

N-ai plecat de la birou?

Nu.

Încă lucrez.

Ai spus că vii acasă acum două ore.

Nu mai durează mult.

Doarme?

Nu, tremură și zbiară. Și nu știu ce să fac să-l opresc.

Eu nu-l pot ajuta. Nu se oprește din țipat.

Nu mă vrea pe mine. Te vrea pe tine...

Bine.

Acum plec.

Adevăr și trădare - S01E03 „Motivul îi acoperă identitatea”

Am început să scriu din nou.

Și am nevoie de ajutorul vostru.

Bun.

S-o facem.

Coroana lui Hitler a căzut.

Cuvintele sale nu sunt altceva decât bule de aer înțepătoare

ce pier în aer.

Vedeți-l așa cum este: un șarlatan criminal.

Aceasta-i o scrisoare-n lanț. Da-ți-o mai departe.

Helmuth, să mergem.

Ce?

Dacă ar fi să fiu prins...

Nu v-aș trăda niciodată.

Nici eu.

Eu voi da vina pe episcop.

Au venit de dimineață.

Îmi pare rău...

Slavă Domnului că Anne și Max sunt bine.

Da.

Da, slavă Domnului.

Îmi pare foarte rău.

O duce mult mai bine. A revenit la vechile obiceiuri.

E foarte ocupat. Cu serviciul și apoi cu biserica, cu scrisul.

Scrie la mașină până dimineața. E un băiat bun.

- Sper că nu te ține trează. - Nu, deloc. E în regulă.

E pus pe fapte mari cu Karl și Rudi.

Băieții ăia sunt aici seară de seară.

- Anunță-mă dacă te deranjează. - Nu, nu mă deranjează deloc.

Cred că i-ar plăcea să te vadă.

Diseară ne pregătește cina, mie și băieților.

Drob, cred.

Poate ajungi și tu.

Ce zici?

Helmuth gătește drob.

Da.

S-ar putea să supraviețuim.

Ar trebui să vii.

Mi-ar plăcea, dar nu pot diseară.

Bine.

O să vin într-o zi, cu siguranță.

Bine, scumpa mea.

Mulțumesc, mamă.

- Pa. - Pa.

Gata, băieți. Următoarea pliantă scrisă.

- Ai scris una? - Da. Și e foarte bună.

Bun, s-o auzim atunci.

Dragă dle Hitler, simțim nevoie să te informăm

că un deserviciu grav este perpetuat...

Cuvinte mari, Karl.

Este perpetuat în Reich,

mai ales rușinoasele uniforme.

Considerând frumusețea incredibilă a surorilor germane,

ar fi foarte adecvat dacă ar purta fuste mai scurte

și poate o bluză cu gâtul mai mic.

Și acum vreau să vă explic avantajele unui decolteu.

Nu-i rău deloc.

Nu credeam că ești un Casanova.

Iar tu ești dl Luptător În Rezistență.

Nici n-ai tupeu să vorbești cu fata aia de la muncă.

- Cum o cheamă? - Elli, vorbesc cu ea mereu.

Da? Despre ce? Dosare?

- Când o inviți în oraș? - O iau treptat.

Așa-i spui tu? O iei treptat?

- De parcă tu ești mai bun. - Da.

Lasă-l pe Helmuth să scrie pliantele. Tu hai și ajută-mă.

Hai să-ți arăt cum se face.

Trebuie să le împart pe astea două și apoi să pun una în spate.

Da, alea-s ștampilate. Astea nu-s, așa că ajută-mă.

Obiectivele aduc rezultate pozitive în toate departamentele.

Întâlnirea noastră s-a lungit destul. Asta-i tot.

Ellie. Mă bucur c-am dat de tine.

Am o întrebare. Mă întrebam dacă...

Da.

Poți face o schimbare, să modifici ceva ce-am zis?

Da, desigur...

Ai nevoie de ceva?

Nu. Trebuie să le înregistrez.

Am spus recenzii periodice și aleatorii,

dar trebuia să spun recenzii periodice și de actualitate.

Scuze.

Doar schimbarea asta o vreau, fiindcă după cum bine știi,

orice termen introdus de Afacerile Interdepartamentale...

Dragă Elli,

Aș vrea să te invit să mă acompaniezi la operă în acest weekend.

Opera „Giuditta” a lui Franz Lehar va fi jucată

și mereu sunt bucuros când văd opere italiene.

Te rog să mă anunți dacă propunerea te interesează.

Compania ta mi-ar plăcea foarte mult.

Cu cordialitate, Helmuth.

Îți place opera?

O iubesc.

Vrei să mă scoți la o întâlnire?

Da.

Vreau ca tu...

să mă iei vineri de aici.

La șapte fix.

Julius mi-a vorbit astăzi.

Greta s-a întrebat dacă putem merge la ei la cărți.

Cred că-i rândul lor.

I-am spus că nu prea ieșim acum,

așa că m-a întrebat dacă pot să vină ei.

I-am spus că vom vorbi.

Ți-am povestit despre profesorul meu din universitate? Schultz?

- Din primul an de universitate? - Da, înainte să mă las.

Gottlieb Schultz. Profesor de Istorie Mondială. A fost...

Mi-a deschis ochii.

Prima dată departe de casă și lumea e brusc mai mare.

Am avut prima iubită.

Clara?

Da.

Da, Schultz nu doar preda despre oameni și culturi.

Trăiai momentul doar prin cuvinte.

Ne-a luat sub aripa lui, pe mine și Clara.

Pe toți, de fapt.

Și fără să vreau, am învățat despre viață.

Despre loialitate și integritate...

despre ce înseamnă să fii un om bun.